Contestaţie la executare. Sentința nr. 7210/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7210/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 7210/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 7210/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ROGOZ OANA RAMONA
Grefier I. V. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator V. E. A. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, intimat B. S. I. C., având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUTARE 1894/B/2014, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 21.04.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
La data de 30.01.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr._, contestația la executare formulată de contestatoarea V. E. A., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., împotriva executării silite demarată în dosarul de executare nr.1894/B/2014 în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011, solicitând instanței să dispună anularea formelor de executare silită și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat în esență, următoarele:
La data de 28.01 2015 a primit somația emisa la data de 14.01.2015 de către B. S. I. C., prin care era somată ca în termen de o zi de la data afișării sau comunicării respectivei somații sa achite suma de 515, 87 lei, compusa din 128,00 lei debit si 387,87 cheltuieli de executare. Odată cu somația a primit și copia procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011, proces verbal de care nu a avut cunoștința pana la data de 28.01.2015 și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Având în vedere ca executarea silită a fost încuviințata la data de 26.05.2014 iar somația i-a fost comunicata la data ce 28.01.2015, trecând mai mult de 6 luni fără să se îndeplinească vreun act sau demers necesar executării silite, executarea silită s-a perimat, fiind incidente dispozițiile art. 696 C.pr.civ.
Pe de altă parte, executarea silită este abuzivă întrucât:
1.procesul verbal a fost întocmit la data de la data de 16.08.2011, pentru o fapta contravenționala săvârșita la data de 20.02.2011, depășindu-se termenul legal de 30 de zile în care trebuia întocmit si comunicat contravenientului; mai mult, în aceeași zi, respectiv 16.08.2011 i s-a mai întocmit un proces verbal de constatare a contravenției, . 11 nr_ pentru o contravenție constatata la data de 26.02.2011.
2.Prin Legea nr 144/23.07.2012 a fost abrogat art.8 alin 2 si alin 3 din OG 15/2002, dispoziție legala care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 Euro, creanța a cărei executare a fost încuviințata.
Potrivit art II din Legea 144/23.07.2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări și completări prin Legea 424/2002, cu modificări si completări ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoarea constituțională al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau o altă formă de răspundere juridică derivată din săvârșirea acestei contravenții, obligația de a plăti suma de 28 de Euro nemaiavând suport legal.
Suma ceruta de CNADR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. Potrivit art. 8 alin 3 din OG 15/2002, modificata ulterior, contravenientul are obligația de a achita pe lângă amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire, in funcție de tipul de autovehicul folosit, fara a deține rovinieta valabila, sumele stabilite cf Anexei nr 4. Conform acestei anexe, cuantumul tarifului de despăgubire aplicata pentru un autoturism este de 28 euro, adică identic cu tariful de utilizare pe 12 luni a drumurilor naționale. S-ar putea trage concluzia ca acest tarif de despăgubire, odata achitat, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabila . Acest aspect este contrazis de CNADR SA, care in mod abuziv ,percepe tariful de despăgubire la fiecare noua presupusa contravenție pe care o constata. CNADR percepe, în cazul faptei de a circula fara rovinieta valabila atat amenda contravenționala cat si tariful de despăgubire. In aceste condiții ,suma perceputa contravenientului ,care trebuie să plătească tot atâtea amenzi si tarife de despăgubire cate fapte contravenționale se presupune ca a săvârșit este excesiva, în sensul ca se ajunge la plata unor sume disproporționate in raport cu pericolul social al faptei.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea au un cuantum exagerat și încalcă prevederile art 37 alin 1 lit a din Legea 188/2000, motiv pentru care este necesar ca acestea să fie reduse de către instanță.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 696, art. 711, art. 718 C.pr.civ.
La cerere, contestatoarea a anexat înscrisuri(f.6-13 dosar).
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 41,11 lei iar cererea de suspendare a executării silite a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Intimata a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, pentru următoarele motive:
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor;
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției, aceasta s-a făcut prin proces verbal de afișare, care a fost întocmit si comunicat, conform dispozițiilor art. 27 Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in termenul legal de o lună de la data aplicării sancțiunii, contestatoarea nevalorificându-și în timp util dreptul conferit de lege în termen procedural.
Art. II din Legea nr. 144/2012 se refera exclusiv la situațiile in care, contravenientului căruia i s-a intocmit proces verbal de constatare a contravenției si i s-a aplicat tariful de despăgubire, a formulat plângere impotriva acestuia in termenul procedural.
Or, asa cum se reflecta din context, contestatorul a recunoscut el insasi ca nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravenționala, facand astfel inca de la bun inceput, inaplicabile prevederile acestei legi. In concluzie, cauzei îi sunt incidente dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor, sens in care procesul verbal aplicat si neatacat in instanța cu toate precizările din cuprinsul sau, ramane titlu executoriu, inclusiv in ceea ce priveste tariful de despăgubire.
Pe de alta parte, in sensul prevederilor constituționale precum si a Deciziei Curții Constituționale nr. 228/2007, referitoare la excepția de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalității in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, "cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților publice, fara privilegii si fara discriminări", iar, in virtutea alin. 2 din același articol al legii fundamentale, nimeni nu este mai presus de lege".
Prin decizia Curții Constituționale menționata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere, sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrării in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Dar, in lumina prevederilor constituționale raportate la dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care legea de referința nu mai califica fapta drept contravenție.
Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului :e utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, reiese ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție...."
In concluzie, actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul intocmirii acestuia, precum si la data intrării in vigoare a legii contravenționale mai favorabile
In ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitor, ca acestea se incadreaza in limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006. Aceste dispoziții raportate la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000-privind executorii judecătorești, republicata, din care reiese ca debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite sau dupa caz, efectuate dupa înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, cum si onorariul executorului judecătoresc este asimilat conform alin. 5 din același articol, cheltuielilor de executare, rezultă fără echivoc obligativitatea care incumba debitorului de a le achita in continuare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 669 alin. 2 Noul Cod proc. civ.
Mai mult, in același articol din Noul Cod proc. civ. se legiferează faptul ca „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul cand creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel". Or, subscrisa ca si creditor nu a renunțat la executare, iar prin faptul ca debitoarea nu a achitat in mod voluntar creanța de drept comun nici dupa declanșarea procedurii, rezulta ca aceasta rămâne obligata in continuare la stingerea datoriei bănești prin plata cu toate cheltuielile de executare aferente, astfel cum sunt enumerate de art. 39 alin. 5 din legea de referința (Legea nr. 188/2000).
Corelat cu prevederile arătate, legea, in speța Noul Codul de procedura civila si Legea nr. 2000 statuează, pe langa cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare si pe langa cele de transport, libertatea identificării si stabilirii si altor cheltuieli, implicit a nrumului acestora, prin mențiunea ..alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării oecutarii silite ... guvernate de art. 39 alin. 5 pct. " din legea de referința.
Scopul evidențiat de Ministerul Justiției si asumat si de UNEJ (Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ) prin abordarea mai sus relatata, a fost acela declarat de a determina comportamentul membrilor săi, potrivit căruia este de natura a crea o practica cat mai unitara in stabilirea cheltuielilor de executare, constituind in acest sens, un punct de referința pentru executorii judecătorești.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 Noul Cod proc. Civ.
Contestatoarea a formulat Răspuns la Întâmpinare prin care a învederat următoarele:
Comunicarea prin afișare a procesului verbal de constatare a contravenției trebuie precedată de o comunicare prin posta ,cu aviz de primire ,iar atunci când persoana sancționată contravențional ,deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul postal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondentei, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie sa procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul contravenientului.
Decizia nr 1254 din 22 09.2011 a Curții Constituționale confirma ipoteza susținuta ,statuând ca rațiunea comunicării prin posta ,cu aviz de primire, „consta in aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate.[..]. Rezulta ca aceasta modalitate de comunicare a procesului verbal este de natura a asigura incunostintarea efectiva a contravenientului in privința faptei săvârșite si a sancțiunilor contravenționale aplicate."
Decizia nr 228/2007 a Curții Constituționale stabilește ca legea mai favorabila se va aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii contravenției si momentul executării integrale a sancțiunii, prin urmare, Legea nr 144/2012, prin care s-a anulat tariful de despagubire, fiind in mod evident legea mai favorabila cu privire la contravențiile reglementate de OG nr 15/2002,act normativ in baza căruia a fost incheiat titlul executoriu a cărui executare se solicita, rezultă că, de la data intrării în vigoare a acestei legi, pentru recuperarea acestui tarif de despăgubire nu se mai poate declanșa o procedură de executare.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, având in vedere dispozițiile legale in materie, a solicitat instanței încadrarea in categoria cheltuielilor de executare numai a sumelor de bani dovedite ca fiind efectuate in scopul executării silite si nu prezumate a fi efectuate.
De asemenea, admiterea contestației la executare se impune și pe considerente care țin de nulitatea titlului executoriu, contestatoarea arătând că Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit la 16. 02.2015 ca " In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art 17 din Og nr 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,aprobata cu modificări si completări prin Legea nr 180/2002,cu modificările si completările ulterioare ,raportat la dispozițiile art 4,pct 1-4 si art 7 din Legea nr 455/2001, privind semnătura electronica,republicata,procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin 1 din OG nr 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România ,aprobata cu modificări prin Legea nr 424/2002,cu modificările si completările ulterioare, încheiate potrivit art 9 alin 1 lit a alin 2 si alin 3 din acest act normativ,transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absoluta pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator "
Or, analizând procesul verbal de constatare a contravenției . nr_/16.08.2011,se constata cu ușurința ca semnătura agentului constatator ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție lipsește cu desavarsire,ceea ce antrenează automat sancțiunea nulității absolute.
Pe de altă parte, suma ceruta de CNADR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni, fiind excesivă
CNADR trebuie sa faca dovada ca la data de 20.02.2011 ,cand s-a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată, sistemul informatic de emitere, gestiune ,monitorizare si control al rovinietei SIEGMCR amplasat in dreptul localității Calugareni ,jud G., DN 5 KM 28+120 m, era omologat si constatarea contravenției s-a făcut in condiții de legalitate pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art 9 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr 15/2002.
Contestatoarea a formulat și concluzii scrise prin care sunt reluate aspectele reliefate în acțiunea introductivă și răspunsul la Întâmpinare.
La termenul de judecată din 14.04.2015 instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, în condițiile art. 258 C.pr.civ rap. la art. 255 C.pr.civ
În conformitate cu dispozițiile art. 716 alin 2 C.pr.civ, B. S. I. C. a transmis la dosarul cauzei copii certificate de pe actele dosarului de executare silită nr. 1894/B/2014.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În baza cererii de executare silită formulată de intimata CNADNR SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., a fost demarată executarea silită împotriva contestatoarei V. E. A. în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011 pentru recuperarea sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin 3 din OG 15/2002, cererea fiind înregistrată sub nr. de dosar de executare silită 1894/B/2014.
Prin Încheierea din data de 29.04.2014, executorul judecătoresc a dispus înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare nr. 1894/B/2014 împotriva contestatoarei V. E. A..
Prin Încheierea din data de 26.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/299/2014 a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011 pentru recuperarea sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire.
Prin încheierea din data de 1.08.2014 emisă de executor în dosarul de executare nr 1894/B/2014 s-a stabilit suma de 387,87 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
La data de 3.09.2014 s-a dispus de către executor, înființarea popririi asupra sumelor de bani deținute de contestatoare la terțul poprit BRD GSG SA.â
La data de 14.01.2015 a fost emisă de către executor o Încheiere de stabilire a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de executare suplimentare.
La data de 14.01.2015 s-a emis somația prin care i s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de o zi de la primire să achite suma de 515,87 lei din care suma de 128 lei reprezentând debit și suma de 387,87 lei reprezentând cheltuieli de executare.De asemenea, la aceeași dată a fost emisă o altă somație prin care i s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de o zi de la primire să achite suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Actele au fost comunicate contestatoarei la data de 28.01.2015, conform procesului verbal de înmânare aflat la fila 61 dosar.
Conform art. 711 alin 1 C.proc.civ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. A. 3 statuează că după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Biroului Executorului Judecătoresc S. I. C., instanța reține următoarele:
Conform art. 716 alin 2 C.pr.civ, la judecarea contestației la executare vor fi citate părțile.
Conform art.643 C.pr.civ, participații la executarea silită sunt
1. părțile
2.terții garanți;
3. creditorii intervenienți;
4. instanța de executare;
5. executorul judecătoresc;
6. Ministerul Public;
7. agenții forței publice;
8. martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de lege.
Conform art. 644 (1) C.pr.civ: „Sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul”.
Rezultă, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 711 alin 1 C.pr.civ, art. 716 alin 2 C.pr.civ, art. art.643 C.pr.civ și art. 644 (1) C.pr.civ, că părți în contestația la executare sunt creditorul și debitorul, executorul judecătoresc fiind parte doar în contestația la executare îndreptată împotriva refuzului executorului judecătoresc să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Prin urmare, întrucât contestația la executare care face obiectul prezentei cauze nu are acest obiect, executorul judecătoresc nu are calitate procesual pasivă în cauză, motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a B. S. I. C., invocată din oficiu și va respinge contestația la executare în contradictoriu cu B. S. I. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Conform art. 712 alin 2 C.pr.civ: “ În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu, o cale procesuală specifică pentru desființarea lui“
Prin urmare, ori de câte ori, prin lege, este prevăzută o cale procesuală specifică prin care poate fi atacat titlul executoriu, invocarea apărărilor de fond cu privire la titlu, în cadrul contestației la executare, nu este posibilă.
Având în vedere că OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede o cale specială de atac cu privire la procesul verbal de constatare a contravenției, respectiv plângerea contravențională, rezultă că, pe calea contestației la executare, nu pot fi invocate motive de fapt și de drept care puteau fi invocate pe calea specifică a plângerii contravenționale ci doar motive care vizează executarea silită.
Prin urmare, instanța va analiza contestația la executare care formează obiectul prezentei cauze prin raportare exclusiv la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru declanșarea procedurii de executare silită-existența unui titlu executoriu, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile susceptibilă de recuperare prin executare silită, existența oricărui alt impediment prevăzut de lege pentru declanșarea procedurii de executare silită, respectiv, efectuarea unei executări silite cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Din această perspectivă, instanța reține, sub un prim aspect, că executarea silită s-a declanșat în temeiul unui proces verbal de constatare a contravenției care nu constituia tzitlu executoriu la data începerii executării silite.
În acest sens, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 665 alin 5 pct. 2 C.pr.civ, în forma în vigoare la data încuviințării executării silite, respectiv 26.05.2014: „ Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege„.
Din această perspectivă, instanța reține următoarele:
Conform art. 37 din OG 2/2001 „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate."
Instanța constată că o cerință esențială prevăzută de lege și care condiționează caracterul executoriu al titlului este aceea ca procesul-verbal să nu fi fost atacat ori plângerea împotriva acestuia să se fi soluționat definitiv.
Potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia." ori curgerea termenului de formulare a plângerii este condiționată de comunicarea conformă a procesului-verbal.
Potrivit art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în forma în vigoare la momentul încheierii procesului verbal, „în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii."
Totodată, conform art. 27 din același act normativ, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, pentru a se putea proceda la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției în această modalitate, este obligatoriu ca în prealabil să se încerce comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, operațiune care să eșueze, potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În acest sens este și Decizia nr. 10/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că:“În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat în lipsa contestatoarei, a fost comunicat acesteia prin afișare, în prezența unui martor, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției aflat la fila 73 dosar.
Intimata nu a făcut dovada că s-a încercat comunicarea procesului verbal prin poștă, prealabil comunicării prin afișare, prin urmare, la data la care s-a solicitat punerea în executare silită a acestui proces verbal de constatare a contravenției și la data la care instanța a dispus încuviințarea executării silite, procesul verbal nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 37 alin. (1) raportat la cele ale art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, pentru a constitui titlu executoriu, contestatoarea fiind, la acea dată, încă în termenul legal pentru a ataca acest proces verbal cu plângere contravențională.
Prin urmare, instanța reține, sub un prim aspect, că executarea silită s-a declanșat în temeiul unui proces verbal care nu constituia titlu executoriu.
În ceea ce privește creanța, conform art 662 alin 1 C.proc.civ executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Conform alin 2 creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, potrivit alin 3 creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui iar potrivit alin 4 creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Analizând certitudinea creanței urmărite, instanța reține că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirii de 28 de euro, creanță a cărei executare se urmărește în dosarul de executare nr. 1894/B/2014.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Dispozițiile art.12 din OG nr.2/2001 prevăd că :”(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.”
În același timp, prin Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. În cuprinsul acestei decizii se arată că sintagma "nu se mai sancționeazã" trebuie înțeleasã în sensul cã, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplicã, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executã.
Prin urmare, legea mai favorabila se aplică retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii contravenției si momentul executării integrale a sancțiunii.
În speță, instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului prin eliminarea obligației de plată a tarifului de despăgubire, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de contestatoare, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, în condițiile în care sancțiunea privind tariful de despăgubire nu era executată la data intervenirii dispoziției de eliminare a acestui tarif.
Calificarea naturii tarifului de despăgubire prevăzut de art.8 al.3 din OG nr.15/2002 drept o sancțiune contravențională reiese atât din modul de reglementare, acesta însoțind automat sancțiunea amenzii, fără a se verifica în concret, în cazul fiecărui contravenient, existența unui prejudiciu suferit de CNADNR și întinderea acestuia, cât și din cuantumul său, care crește progresiv și concomitent cu amenda aplicabilă pentru fiecare tip de vehicul (conform anexelor 2 și 4 ale OG nr.15/2002 anterior intrării în vigoare a Legii nr.144/2012).
Această calificare rezultă cu claritate și din Decizia nr.385/2013 a Curții Constituționale, în care s-a reținut că: Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prin urmare, odată cu Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatoarei la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se urmărește în dosarul execuțional nr.1240/2014, prin mecanismul de funcționare al legii contravenționale mai favorabile, în sarcina contestatoarei nu se mai poate reține obligația de plată a tarifului de despăgubire de 28 euro aplicată prin procesul verbal de contravenție, sancțiune ce nu era executată la data intrării în vigoare a art.II din Legea nr.144/2012, astfel încât, nefiind datorată această sumă, executarea silită declanșată pentru recuperarea unei sume nedatorate este lovită de nulitate și se impune anularea acesteia.
Instanța nu poate reține argumentul invocat de intimată în sprijinul tezei inaplicabilității dispozițiilor art. II din Legea 144/2012, respectiv că se referă exclusiv la situațiile în care contravenientul a atacat cu plângere contravențională procesul verbal de constatare a contravenției prin care i s-a aplicat acest tarif de despăgubire întrucât, pe de o parte, atacarea cu plângere a procesului verbal de constatare a contravenției presupune, prin ipoteză ca, contravenientului să îi fi fost comunicat în mod valabil acest proces verbal, deci să aibă cunoștință de existența acestuia, ori, în speță, nu se poate reține acest aspect pentru considerentele dezvoltate anterior și pe de altă parte întrucât, odată cu . Legii 144/2012, aceste sancțiuni nu mai pot fi executate, având în vedere considerentele expuse anterior privitor la efectele abrogării tarifului de despăgubire prin prisma celor 2 decizii ale Curții Constituționale.
Având în vedere aceste considerente pentru care instanța reține că se impune anularea executării silite însăși, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive ale contestației la executare, inclusiv privitoare la modalitatea de stabilire și cuantumul cheltuielilor de executare.
Cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite instanța apreciază că, deși instanța de executare a analizat doar din punct de vedere formal îndeplinirea condițiilor cu privire la valabilitatea titlului executoriu, iar examenul sumar întreprins în procedura încuviințării nu permite o analiză aprofundată a certitudinii creanței, ce se poate întreprinde doar într-o contestație la executare și numai în limitele cu care contestatorul investește instanța, totuși concluzia instanței cu privire la inexistența la acest moment a unei obligații de plată a tarifului de despăgubire impus prin titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție în sarcina contestatorului se va răsfrânge inevitabil asupra încheierii de încuviințare a executării, pe care instanța o va anula în baza art.711 al.3 raportat la art.665 al.5 pct.5 NCPC.
Motivat de aceste considerente, instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/B/2014 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. și Încheierea de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 26.05.2014 în dosarul nr._/299/2014
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că contestatoarea nu a făcut dovada consemnării cauțiunii stabilită de instanță pentru cererea de suspendare a executării silite, prin urmare, nefiind îndeplinită o condiție esențială pentru admisibilitatea acestei cereri, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 718 alin 2 C.pr.civ, instanța va respinge această cerere ca inadmisibilă.
În privința capătului de cerere având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru, instanța reține că potrivit art 45 alin 1 lit f din OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Prin urmare, instanța va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 41,11 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., invocată din oficiu de instanță.
Respinge contestația la executare în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea V. E. A. cu domiciliul în sector 4, București, ., ., . cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1894/B/2014 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. și Încheierea de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 26.05.2014 în dosarul nr._/299/2014.
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite.
În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin 1 lit. f din OUG 80/2013, dispune restituirea către contestatoare a sumei de 41,11 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Ramona Oana RogozIonuț V. I.
Red/tehnored/RRO/IIV/ 21.05.2015 /4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7097/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7243/2015. Judecătoria... → |
|---|
