Contestaţie la executare. Sentința nr. 1022/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1022/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1022/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1022/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. P. STABILIREA DESPAGUBIRILOR și pe intimatul C. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin Serviciul Registratură intimatul a depus note de ședință iar la data de 21.01.2015 a fost depus dosarul de executare nr.245/2012 al B. D. și D., după care.
Instanța, în temeiul art.167 C. încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 03.07.2012, contestatoarea C. CENTRALĂ P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. D., anularea executării silite dispusă de B. B. D. în dosarul de executare nr 245/2012.
În motivare, s-a arătat, în esență, că poprirea a fost înființată cu nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002, solicitându-se totodată cenzurarea modalității de calcul efectuate de B. D. și D. cu privire la onorariile stabilite, de 304,89 lei și 141 lei.
În drept, au fost invocate dis part 399, titlul VII din Legea 247/2005.
În susținere au fost atașate înscrisuri (f 5-14).
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare, arătând, în esență, că instituția debitoare dispune de un termen de 6 luni pentru plata obligațiilor stabilite prin titlul executoriu numai dacă executarea nu începe sau nu continuă din lipsă de fonduri.
Prin sentința civilă nr 256/10.01.2013 Judecătoria Sectorului 2 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia din urmă sub nr_ .
La data de 07.05.2013 contestatoarea a depus la dosar cerere prin care a solicitat suspendarea popririi înființate în dosarul de executare 245/2012, anularea procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare și a procesului verbal de actualizare a debitului, anularea executării silite înființate în dosarul nr 245/2012 și restabilirea situației anterioare executării silite.
La solicitarea instanței a fost comunicat dosarul de executare 245/2012 (f 24-53).
La data de 01.07.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._/4/2013, iar prin sentința civilă nr.166/14.01.2014 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 constatându-se astfel ivit conflictul negativ de competență, cauza fiind înaintată la Tribunalul București.
La data de 07.02.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V a Civilă sub nr._, iar prin sentința civilă nr.181/12.02.2014 a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2014.
Instanta a încuviintat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr 4863/03.12.2010 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr_, a fost obligată pârâta comisia Centrală P. Stabilirea Despăgubirilor să trimită dosarul reclamantului C. D. către un evaluator sau societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, și să emită titlul de despăgubiri în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării; de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei.
Creditorul s-a adresat B. B. D. cu o cerere de executare silită pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, formându-se dosarul de executare nr. 245/2012, în care s-au emis procesul verbal de actualizare a debitului, procesul verbal privind cheltuielile de executare din 23.11.2012, adresa de înființare a popririi.
La data de 18.11.2013 a fost întocmit procesul verbal privind încetarea executării silite, luându-se act de renunțarea creditorului la executarea silită.
Conform art. 399 C.pr.civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestatoarea a invocat ca prim motiv de anulare a actelor de executare faptul ca nu a fost încuviințată executarea silită.
Astfel, față de susținerea contestatoarei privind lipsa încuviințării executării silite se reține că prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 29.02.2012, s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei C. Centrală P. Stabilirea Despăgubirilor în baza sentinței civile nr 4863/03.12.2010, la solicitarea creditorului, fiind astfel îndeplinite cerințele art.3731 C.proc.civ.
Ca atare, instanța constată că susținerile contestatoarei privind lipsa încuviințării executării silite de către instanța de executare sunt neîntemeiate, fiind lipsite de suport, câtă vreme există la dosar dovada contrară, cum s-a reținut anterior.
De asemenea, contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002, precum și faptul că nu deține buget propriu.
Sub acest aspect, instanta retine următoarele:
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
Sub aspectul cererii de cenzurare a onorariului de executor, instanța reține că partea contestatoare nu a indicat nici un motiv de nelegalitate a modului de stabilire a onorariului de executor în raport de dispozițiile Ordinului 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, motiv pentru care, constatând că onorariul stabilit de executor și detaliat în procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare este calculat conform art 37 din Legea 188/2000, respectiv Ordinului 2550/2006, va înlătura motivul de contestație invocat.
P. considerentele anterior expuse, instanta va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Avand in vedere solutia de mai sus, instanta va constata ca cererea de suspendare a executarii silite pana la solutionarea contestatiei formulata de contestatoare a ramas fara obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. P. STABILIREA DESPAGUBIRILOR, cu sediul în București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 sector 1, și pe intimatul C. D., domiciliat în București, ., . ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/ 18.02.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 892/2015. Judecătoria... → |
|---|
