Contestaţie la executare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 19233/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 22.10.2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER – N. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. D. I. 2000 S.R.L., prin lichidator HM Expert I.P.U.R.L. și pe intimata U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI OTOPENI, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.10.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de22.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată la data de 01.09.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București formulată de către contestatoarea-debitoare . SRL, prin lichidator judiciar HM Expert IPURL, în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI OTOPENI, a solicitat anularea somației nr._/17.08.2015, a titlului executoriu nr._/17.08.2015 și a procesului-verbal de sechestru nr._/18.08.2015 și în consecință încetarea executării silite, precum și suspendarea provizorie a executării silite conform art. 718 alin. (4) C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că la data de 19.08.2015 a primit Somația nr._/17.08.2015 și titlul executoriu nr._/17.08.2015 emis pentru suma de 332.965,89 lei reprezentând impozit pe clădiri pentru persoane juridice în cuantum de 329.236,98 lei și impozit de teren pentru persoane juridice în cuantum de 3.729,91 lei, iar la data de 26.08.2015 a primit procesul-verbal de sechestru nr._/18.08.2015 prin care s-a instituit sechestrul asupra imobilului aflat în proprietatea societății, compus din teren în suprafață de 4.862,01 mp și construcție în suprafață de 1.115,867 mp și respectiv 16,78 mp, situat în .-26, Otopeni, jud. Ilfov.
Aceasta a arătat că . SRL se află în lichidare, fiind dizolvată prin SP nr. 3725/14.03.2002 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr. 7723/2000, fiind desemnat ca lichidator potrivit Rezoluției nr._ din data de 06.03.2014, HM Expert LPURL.
A învederat instanței că lichidatorul a procedat la reevaluarea imobilului arătat în vederea stabilirii creanțelor fiscale, și în urma demersurilor efectuate, evaluatorul a stabilit pentru imobilul respectiv o valoare de piață de 868,300 euro, astfel că la data de 11.08.2015, în urma unei adrese emise către intimata UAT Otopeni, aceasta din urmă a recalculat impozitul datorat aferent anilor 2007-2015, stabilind suma de 77,814 lei, comunicând contribuabilului o înștiințare de plată în acest sens. Recalcularea s-a efectuat în baza art. 86 alin. (1) C. proc. fisc. ca urmare a modificării bazei de impunere. Ulterior însă, la data de 17.08.2015, intimata a emis somația și titlul executoriu arătat pentru suma totală de 332.965,89 lei, cu toate că înștiințarea din data de 11.08.2015 a stabilit impozitul total datorat în cuantum de 77,814 lei.
Astfel, a apreciat contestatoarea că titlul executoriu menționat nu are la bază un titlu de creanță pentru suma de 332.965,89 lei, respectiv o decizie de impunere în sensul art. 41 C. proc. fisc., simpla denumire a unui înscris „titlu executoriu” nefiind aptă să îi confere acestuia forță juridică. Pentru a putea vorbi despre existența unui titlu executoriu, este necesar ca titlul de creanță să fi fost comunicat contribuabilului, astfel încât acesta să fie scadent întrucât titlul de creanță devine titlu executoriu prin ajungerea creanțelor fiscale constatate la scadență.
A arătat de asemenea că executarea silită începută de intimată este prematură, întrucât nu s-a respectat termenul legal de 15 zile pentru formularea eventualelor contestații.
În continuare, a susținut lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței întrucât din înștiințarea de plată din data de 11.08.2015 rezultă un anumit cuantum al sumei datorate, respectiv suma de 77,814 lei, iar ulterior a emis actele de executare la data de 17.08.2014 pentru altă sumă. În ceea ce privește caracterul exigibil, a susținut că respectiva creanță nu poate fi exigibilă în condițiile în care nu există titlu de creanță.
A invocat, totodată, prescrierea dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale, pentru o parte din sumă, potrivit art. 91 C. proc. fisc. În susținerea acesteia, a arătat faptul că dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, or intimata nu a avut un titlu de creanță, astfel că dreptul de a emite un titlu de creanță pentru impozitul aferent anului 2007 s-a prescris.
În privința procesului verbal de sechestru nr._/18.08.2015, a arătat că acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 154 alin. (5) C. proc. fisc., respectiv nu este indicat numărul de legitimație și delegație a executorului fiscal și nu sunt indicate datele de identificare ale șefului serviciu și directorului executiv care au semnat procesul-verbal. Totodată, a considerat că aplicarea sechestrului ca act de executare silită, fără a exista un titlu de creanță și înainte ca suma pretinsă să fi fost declarată exigibilă de către creditor reprezintă un abuz.
Referitor la cererea de suspendare provizorie a executării silite, contestatoarea a învederat instanței faptul că lipsa titlului de creanță constituie un motiv temeinic pentru suspendarea executării silite, iar prin executarea silită în aceste condiții, societatea va fi prejudiciată cu o sumă considerabilă deoarece din suma obținută prin vânzarea imobilului va fi acoperit doar 150% din creanța pretinsă de aproximativ 86.000 euro + cheltuieli de executare, nu în condițiile lichidării societății (care ar urmării maximizarea averii debitorului), iar prejudiciul rezultat din prețul de piață și prețul de vânzare silită se va înregistra în patrimoniul societății.
Totodată, a arătat că suspendarea executării silite nu va prejudicia intimata întrucât imobilul se va vinde în procedura lichidării, iar UAT Otopeni reprezintă creditor bugetar având prioritate la distribuirea sumelor obținute din vânzare, vânzarea fiind efectuată la prețul de piață al imobilului și nu la prețul obținut prin executare silită. De asemenea, a arătat că nu există pericolul să se sustragă, să își ascundă averea ori să își risipească patrimoniul, iar prejudiciu pe care îl riscă este iminent având în vedere că singurul bun aflat în patrimoniul societății riscă să fie vândut în procedura executării silite la un preț inferior prețului pieții și nu în procedura lichidării, în care ar avea prioritate principiul maximizării averii debitorului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 172 și urm C. proc. fisc., art. 711 alin. (1), (2) C. proc. civ., art. 718 alin. (4) și (6) C. proc. civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în titlul executoriu nr._/18.08.2015 (f. 11), somația nr._/17.08.2015 (f.13), procesul verbal de sechestru nr._/18.08.2015 (f.14), . a Tribunalului București (f. 17), Rezoluția nr._/2014 a ONRC (f. 19), furnizare informații pentru . SRL, raport de evaluare imobil în extras (f. 23), solicitare de recalculare a impozitului (f.28), înștiințare de plată pentru suma de 77.814 lei (f. 29), decizia de impunere pentru anul 2015, vizând suma de 8.093 lei (f.30), ofertă de cumpărare a imobilului (f. 32).
Intimata UAT Otopeni a formulat întâmpinare înregistrată la data de 29.09.2015, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă, respingerea cererii de suspendare a executării silite ca fiind lipsită de obiect și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, în ceea ce privește inadmisibilitatea, art. 205 alin. (1) și art. 218 alin. (2) din OG nr. 92/2003 stabilește că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație pe cale administrativă, iar decizia pronunțată poate fi atacată la instanța de contencios administrativ și fiscal, iar conform art. 712 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care se contestă un titlu executoriu altul decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca apărări de fond doar în măsura în care nu există prevăzută o cale specială de atac în acest scop. Având în vedere că nu a uzat de procedura instituită de dispozițiile legale menționate, contestatoarea nu poate invoca aspecte ce țin de fondul cauzei, iar în cauză executarea silită se întemeiată pe un titlu de creanță devenit titlu executoriu.
Referitor la lipsa titlului de creanță, aceasta a arătat faptul că declarațiile de impunere ale contribuabilului întocmite în condițiile art. 81 și urm. C. proc. fisc. și înregistrate sub nr. 1345/26.01.2005 și nr. 1448/26.01.2005 reprezintă titlu de creanță în sensul art. 85 alin. (1) lit. a din Legea nr. 92/2003, iar prin ajungerea la scadență, în baza art.141 alin. (2) C. fisc., acestea au devenit titlu executoriu.
Mai mult decât atât, intimata a susținut că baza de impunere nu a suferit modificări până la data emiterii titlului executoriu contestat, astfel că declarația fiscală a . SRL reprezintă titlu de creanță care a stat la baza titlului executoriu.
În privința raportului de evaluare din data de 20.07.2015 întocmit la inițiativa contestatoarei cu nerespectarea termenului legal și înregistrat în luna august 2015 la Primărie, a arătat că acesta nu poate conduce la modificarea bazei de impozitare pentru obligațiile fiscale cuprinse în titlul executoriul din data de 17.08.2015, având în vedere că art. 253 alin. (6) ind. 1 C. fisc. stabilește că se ia în calcul valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Având în vedere că aceasta a fost efectuată în iulie 2015 și înregistrată la primărie în august 2015, baza de impozitare a fost modificată abia începând cu data de 31.08.2015, respectiv ulterior emiterii somației și titlului executoriu contestat, anterior impozitul pentru clădiri fiind calculat în baza declarației fiscale a contestatoarei. Înștiințarea de plată din data de 11.08.2015 reprezintă o eroare materială, ulterior actul fiind anulat, astfel că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligațiile fiscale, intimata s-a apărat arătând că acesta a fost întrerupt prin somația nr. 27/24.07.2009 și titlul executoriu nr. 26/24.07.2009 care individualizează obligațiile fiscale aferente perioadei 2007-2009.
Referitor la procesul verbal de sechestru, a arătat că viciile invocate de contestatoare pot duce cel mult la nulitatea relativă a actului, condiționată de o vătămare, or aceasta nu a justificat nicio vătămare în acest sens, având în vedere că intimata a suspendat orice demersuri de executare silită până la lămurirea acestor aspecte de o instanță de judecată.
Referitor la suspendarea executării silite, intimata a învederat faptul că aceasta a dispus în baza cererii nr. 1591/31.08.2015 formulată de contestatoare, suspendarea tuturor măsurilor de executare inițiate de intimată, până la clarificarea situației de către instanțele de judecată, iar de la data de 03.09.2015, nu a mai îndeplinit niciun act de executare împotriva . SRL.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 175, art. 194, art. 205, art. 249, art. 662 C. proc. fisc., art. 712 C. proc. civ., art. 48, art. 81 art. 85, art. 90, 91, art. 122, art. 141, art. 154 C. proc. fisc., art. 249, 254, 255 și 260 C. fisc.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri constând în declarațiile fiscale înregistrate de către contestatoare (ff. 73, 74), titlul executoriu, somația și procesul verbal de sechestru contestate, anexa rectificată a procesului verbal de sechestru rectificat (f. 61), somația de executare și titlul executoriu din 24.07.2009 (ff. 65, 66), adresă nr. 3838/09.03.2015 (f. 67), decizia de suspendare nr._/03.09.2015 (f. 71), adresa nr._/09.07.2015 (f. 72).
La data de 22.10.2015, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată, invocată de către intimată, pentru considerentele expuse în încheierea de dezbateri din data de 08.10.2015.
Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, intimata UAT OTOPENI a emis la data de 17.08.2015 Somația nr._/17.08.2015 și titlul executoriu nr._/17.08.2015, pentru suma de 332.965,89 lei, reprezentând impozit pe clădiri pentru persoane juridice în cuantum de 329.236,98 lei și impozit de teren pentru persoane juridice în cuantum de 3729,91 lei, primite la data de 19.08.2015, de contestatoarea . SRL, prin lichidator HM EXPERT IPURL, iar, la data de 26.08.2015, contestatoarea a primit procesul-verbal de sechestru nr._/18.08.2015 prin care s-a instituit sechestrul asupra imobilului aflat în proprietatea societății, compus din teren în suprafață de 4.862,01 mp și construcție în suprafață de 1.115,867 mp și respectiv 16,78 mp, situat în .-26, Otopeni, jud. Ilfov, aspecte ce rezultă din Somația nr._/17.08.2015, titlul executoriu nr._/17.08.2015 și procesul-verbal de sechestru nr._/18.08.2015.
Instanța reține faptul că societatea contestatoare . SRL se află în lichidare, fiind desemnat ca lichidator HM Expert IPURL, astfel cum rezultă din Sentința Civilă nr. 3725/14.03.2002 a Tribunalului București de dizolvare a societății, pronunțată în dosarul nr. 7723/2000 și Rezoluția nr._ din data de 06.03.2014 de numire a lichidatorului.
Din raportul de reevaluare nr. 60/23.01.2015, instanța constată că, în urma reevaluării imobilului, s-a stabilit de către expertul evaluator o valoare de piață a acestuia de 868,30 euro, aferent 2002-2015 (f. 23).
Instanța reține, în continuare, faptul că, la data de 11.08.2015, intimata a emis o înștiințare de plată (f. 29), calculând un impozit datorat de contestatoare pentru imobilul în cauză, stabilind suma totală de 77,814 lei, ulterior însă, la data de 17.08.2015, intimata emițând somația și titlul executoriu arătate pentru suma totală de 332.965,89 lei.
În drept, în baza art. 136 alin. (2) C. proc. fisc., „organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.”
În baza art. 711 C. proc. civ., cei interesați sau vătămați prin executare pot formula contestație la executare împotriva executării silite.
În baza art. 172 alin. (1) C. proc. fisc., „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”, iar în temeiul alin. (3), „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Referitor la titlul executoriu nr._/17.08.2015, instanța constată că acesta a fost emis la data de 17.08.2015 de către intimata UAT Otopeni pentru impozitul pe clădirea și terenul situate în .-26, Otopeni, jud. Ilfov, aferent anilor 2007( a doua tranșă) – 2009 (prima tranșă), scadențele obligației de plată a impozitelor fiind data de 31 Martie, respectiv 30 Septembrie a fiecărui an.
În privința împlinirii termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale, instanța reține că, potrivit art. 91 alin. 1 și 2 C. proc. fisc, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, respectiv următor anului în care se constituie, potrivit legii, baza de impunere care o generează.
Așadar, pentru impozitele asupra clădirii și terenului în cauză, prescripția dreptului de a stabili obligația fiscală curge, pentru anul 2007, de la 1 ianuarie 2008, pentru anul 2008 de la data de 1 ianuarie 2009, iar pentru anul 2009, de la data de 1 ianuarie 2010.
Instanța apreciază că termenul de prescripție pentru stabilirea obligațiilor fiscale aferente anului 2007 (tranșa II) – 2009 (tranșa II) era deja împlinit la data de 17.08.2015, dată la care intimata a emis titlul executoriu.
În ceea ce privește susținerile intimatei conform cărora, prin somația nr. 27/24.07.2009 și titlul executoriu nr. 26/24.07.2009 care individualizează obligațiile fiscale aferente perioadei 2007-2009, s-a întrerupt termenul de prescripție, instanța reține că, în temeiul art. 92 alin. 1 lit. a C. proc. fisc., termenele de prescripție se întrerup în cazurile și condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune.
Art. 16 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripție, respectiv în 1 ianuarie 2008, nu prevede drept o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, notificarea debitorului obligației, astfel că emiterea unei somații nu este aptă să întrerupă curgerea termenului de prescripție.
Nici emiterea titlului executoriu nr. 26/24.07.2009 nu întrerupe cursul termenului de prescripție extinctivă întrucât, deși acesta stabilește obligația fiscală aferentă perioadei 2007 (tranșa II) – 2009 (tranșa I), titlul executoriu nu a fost pus în executare, astfel că termenul de prescripție nu s-a întrerupt.
De altfel, contestatoarea nici nu a făcut dovada comunicării titlului executoriu nr. 26/24.07.2009 și a somației aferente către contestatoare.
Instanța constată așadar că, în ceea ce privește creanțele fiscale stabilite prin titlul executoriu nr._/17.08.2015, reprezentând impozit aferent anilor 2007 (tranșa II) – 2009 (tranșa II), dreptul de stabilire a obligației fiscale era deja împlinit la data de 17.08.2015.
În privința caracterului cert, lichid și exigibil, conform art. 663 C. proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență.
Din cuprinsul titlului executoriu nr._/17.08.2015 nu rezultă modalitatea de calcul al impozitului aferent anului 2010 (tranșa II)-2015 (tranșa I).
Astfel, în conformitate cu art. 253 C. fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul asupra clădirilor și terenurilor este egal cu o cota de impozitare calculată asupra unei valorii de inventar a imobilului, stabilită prin Hotărâre a Consiliului Local și cuprinsă între 0,25% și 1,5 %.
Din dispozițiile art. 253 alin. 5 C. fiscal, rezultă că revine contribuabilului obligația de a efectua o reevaluare a imobilului, odată la 3 ani, în lipsa acesteia, cota de impozitare este de 10%, iar, în cazul în care nu se efectuează nicio evaluare în termen de 5 ani, cota de impozitare va fi de 30 % din valoarea imobilului, raportat la ultima reevaluare, conform HCL nr. 137/20.12.2011
Din cuprinsul titlului executoriu a cărui executare silită a fost contestată, nu rezultă care este data ultimei reevaluări a imobilului, astfel încât să se poată stabili dacă a existat sau nu o obligație de reevaluare până la data emiterii titlului executoriu, nici valoarea de inventar a imobilului la care s-a raportat organul fiscal în momentul stabilirii impozitului asupra clădirii și terenului în cauză și nici cota de impozitare stabilită, respectiv dacă a aplicat cota majorată.
Așadar, instanța apreciază că din titlul executoriu în cauză nu rezultă în mod neîndoielnic existența creanței fiscale în cuantum de 332.965,89 lei.
Totodată, instanța apreciază că lipsa caracterului cert al creanței fiscale rezultă și din faptul că, la data de 11.08.2015 a fost înregistrat raportul de evaluare însoțit de o cerere de recalculare a impozitului datorat (f. 28), ulterior fiind emisă o înștiințare de plată la data de 11.08.2015, prin care intimata UAT Otopeni a stabilit un impozit aferent imobilului în cauză în cuantum total de 77.814 lei, calculat inclusiv pentru anul 2015 (tranșa I), însă ulterior, la data de 17.08.2015 intimata a emis un titlu executoriu pentru suma de 332.965,89 lei.
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează să admită cererea contestatoarei și pe cale de consecință, să dispună anularea titlului executoriu nr._/17.08.2015.
Referitor la somația nr._/17.08.2015, și procesul-verbal de sechestru nr._/18.08.2015, instanța apreciază că acestea reprezintă acte de executare accesorii titlului executoriu_/17.08.2015, astfel că, având în vedere că instanța va proceda la anularea titlului executoriu pentru motivele arătate în considerentele de mai sus, va admite cererea și în privința celorlalte acte de executare efectuate și va dispune anularea somației nr._/17.08.2015 și a procesului-verbal de sechestru nr._/18.08.2015.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de suspendare a executării silite, conform art. 719 alin. 1 C. proc. civ., la solicitarea părții interesate și pentru motive temeinice, instanța poate dispune suspendarea executării, până la soluționarea contestației la executare. Având în vedere că instanța se va pronunța asupra fondului contestației la executare, suspendarea executării silite a rămas fără obiect, motiv pentru ca instanța urmează să o respingă în acest sens.
De asemenea, instanța va lua act de poziția contestatoarei, în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare privind pe contestatoarea S.C. D. I. 2000 S.R.L., prin lichidator HM Expert I.P.U.R.L., cu sediul în sector 5, București, . nr. 15, . ORC sub nr. J_, CUI_ și pe intimata U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI OTOPENI, cu sediul în com. Otopeni, ..Ilfov.
Anulează titlul executoriu nr._/17.08.2015, somația nr._/17.08.2015 și procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/18.08.2015, emise de intimată în dosarul de executare nr._/17.08.2015.
Ia act de poziția contestatoarei, în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.10.2015.
P., GREFIER,
Red. PP
Tehnored. PP/NS
4 ex./21.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
