Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 17461/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din publică de la 01.10.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de contestatoarea F. G. SERVICE S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea, prin avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de către intimată, prin întâmpinare.
Contestatoarea, prin avocat, solicită respingerea excepției invocată de către intimată, întrucât cererea a fost trimisă la data de 07.05.2015, prin curier, cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Instanța respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de către intimată, prin întâmpinare, având în vedere faptul că adresa de poprire a fost comunicată contestatoarei la data de 21.04.2015, fila 21 din dosar, iar contestatoarea a depus acțiunea la data de 07.05.2015 prin serviciul de curierat, fiind astfel respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri preliminare de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată și motivată, prin cererea de chemare în judecată, împotriva înștiințării privind măsura popririi emisă la data de 17.04.2015, a înființării popririi emisă la data de 17.04.2015 și a tuturor actelor de executare dispuse în dosarul de executare nr. 1432/AD/2014 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și G., respectiv anularea actelor de executare și a executării înseși, a încheierii pronunțate de către Judecătoria Sectorului 1 București la data de 22.05.2014, anularea înștiințării privind măsura popririi emisă la data de 17.04.2015 în dosarul de executare, anularea înființării popririi emisă la data de 17.04.2015, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, iar onorariu de avocat, pe cale separată.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de15.05.2015, sub nr._, contestatoarea F. G. SERVICE S.R.L. a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, formulând contestație la executarea silită în dosarul de executare nr. 1432/AD/2014 constituit la B.E.J.A. A. și ., prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare, anularea Încheierii de încuviințare a executării silite din data de 22.05.2014, anularea înștiințării de înființare a popririi, precum și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, în esență, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală și netemeinică, invocând legea contravențională mai favorabilă
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe art. 712 și urm. din Codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, contestatoarea a depus înscrisuri din dosarul de executare.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
La data de 15.06.2015, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A., prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, învederând că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, conform art. 13 din O.G. 2/2001. Intimata a precizat că momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv a intimatei, prin agenții constatatori.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod proc. civilă.
La solicitarea instanței, B.E.J.A. A. și . a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. 1432/AD/2014.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2011, contestatoarea F. G. SERVICE S.R.L. a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligată și la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării (fila 17).
Procesul-verbal de contravenție a fost afișat la sediul contravenientului, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare încheiat în data de 21.07.2012 de reprezentantul intimatei, acesta fiind semnat de martorul S. M., ale cărui date de identificare nu sunt menționate (fila 18).
La data de 22.04.2014, creditoarea-intimată C.N.A.D.N.R. S.A., reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat împotriva contestatorului cerere de executare a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2011, pentru realizarea creanței în cuantum de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire (fila 16).
Prin Încheierea din 22.04.2014 emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și . a fost deschis dosarul de executare silită nr. 1432/AD/2014 (fila 19), executarea silită fiind încuviințată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014 (fila 22).
Prin Încheierea din 22.05.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 270,05 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, onorariul său fiind în cuantum de 14,45 lei, iar diferența reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă (fila 23).
Prin somația emisă la data de 28.11.2014, executorul judecătoresc a adus la cunoștința contestatoarei obligația de a achita suma de 28 euro reprezentând debit și suma de 270,05 lei reprezentând cheltuieli de executare (fila 25), iar prin adresa din data de 24.04.2015 s-a dispus desființarea popririi înființate asupra conturilor contestatoarei, ca urmare a achitării în întregime a sumei datorate (fila 30).
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
I. Referitor la comunicarea și legalitatea procesului-verbal de contravenție pus în executare silită, instanța constată că executarea silită contestată a fost pornită cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23 iulie 2013.
Astfel, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Având în vedere că executarea silită contestată a fost începută după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemei de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare nu a efectuat comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, a procesului-verbal de contravenție pus în executare silită, astfel încât procedura de afișare a acestuia este nelegală, contravenind caracterului subsidiar al acestei modalități de comunicare. Având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost înmânat sau comunicat în mod legal persoanei sancționate contravențional, acesta nu reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a expirat termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, în care se putea formula plângerea contravențională. Totodată, având în vedere că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, au devenit incidente prevederile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Pentru aceste considerente, instanța stabilește că executarea silită contestată se realizează în baza unui înscris care nu reprezintă titlu executoriu, întrucât procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013.
II. Referitor la aplicarea legii contravenționale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, anterior începerii executării silite, instanța constată că solicitarea intimatei-creditoare de executare a tarifului de despăgubire contravine prevederilor art. 625 alin. 1 și art. 662 Cod procedură civilă raportat la art. 12 din O.G. nr. 2/2001 și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Astfel, executarea silită a fost începută pentru realizarea creanței constând în tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2011, în temeiul prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Însă, ulterior emiterii procesului-verbal de contravenție, dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 au fost abrogate expres prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 24 iulie 2012.
În conformitate cu art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează.
Prin Decizia nr. 385/2013, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În considerentele acestei hotărâri, instanța de contencios constituțional a reținut că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. Prin Decizia nr. 228/2007, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În speță, având în vedere considerentele Deciziei nr. 385/2013 pronunțată de Curtea Constituțională, instanța constată că abrogarea dispozițiilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 reprezintă o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional.
În conformitate cu art. 15 alin. 2 din Constituția României, dispozițiile legii contravenționale mai favorabile se aplică și pentru trecut, astfel încât abrogarea prevederilor legale în baza cărora s-a stabilit obligația contestatoarei de plată a tarifului de despăgubire împiedică executarea creanței stabilite cu acest titlu prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2011.
Interpretarea dată de intimată prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 este greșită și contravine prevederilor art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Instanța reține că legiuitorul a prevăzut anularea tarifelor de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii, ceea ce nu exclude aplicarea legii contravenționale mai favorabile cu privire la executarea tarifelor de despăgubire aplicate prin procese-verbale împotriva cărora nu s-a formulat plângere contravențională, neexistând nicio dispoziție legală în sensul apărărilor formulate de intimată.
Concluzia la care a ajuns creditoarea decurge din aplicarea greșită a metodei de interpretare per a contrario cu privire la dispozițiile legale analizate, deși nu se regăsește situația premisă (tertium non datur) pentru aplicarea acestei metode de interpretare, fiind posibilă și prevăzută de art. 15 alin. 2 din Constituția României o treia situație juridică, respectiv aceea a neexecutării tarifelor de despăgubire stabilite prin procese-verbale de contravenție împotriva cărora nu s-a formulat plângere contravențională anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Totodată, aplicarea dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 în sensul solicitat de intimată contravine principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituția României și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, neexistând nicio justificare obiectivă pentru crearea unui tratament diferit între persoanele care au formulat plângeri contravenționale neîntemeiate împotriva proceselor-verbale de contravenție emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cele care nu le-au contestat, întrucât nu aveau motiv, eliminarea tarifului de despăgubire fiind ulterioară împlinirii termenului prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța concluzionează în sensul că prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 nu interzic aplicarea legii contravenționale mai favorabile cu privire la tarifele de despăgubire stabilite prin procese-verbale de contravenție care nu au fost contestate anterior intrării în vigoare a legii.
În conformitate cu considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională la respingerea excepției de neconstituționalitate invocată de însăși intimata-creditoare cu privire la art. II din Legea nr. 144/2012, instanța stabilește că este în afara dubiului faptul că eliminarea obligației de plată a tarifului de despăgubire reprezintă o lege contravențională mai favorabilă, această creanță neavând caracterul unor despăgubiri civile și fiind datorată însuși organului constatator.
Faptul că o contravenție are caracter continuu nu prezintă nicio relevanță cu privire la aplicarea legii contravenționale mai favorabile pentru executarea sancțiunilor contravenționale, acest caracter fiind avut în vedere la stabilirea legii aplicabile pentru constatarea și sancționarea contravenției, iar nu pentru executarea sancțiunii.
De asemenea, punerea în executare a unei sancțiuni contravenționale aplicate în baza unui text de lege care nu se mai află în vigoare nu poate fi justificată de faptul că nu a intervenit dezincriminarea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002. Aplicarea legii contravenționale mai favorabile cu privire la executarea sancțiunii este obligatorie, conform art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 12 din O.G. nr. 2/2001, în interpretarea stabilită ca fiind constituțională prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, și este necesară, pentru a nu se crea o discriminare nejustificată între persoanele în sarcina cărora s-a stabilit obligația de plată a tarifului prevăzut de art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, prin procese-verbale de contravenție comunicate cu mai mult de 15 zile anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, și celelalte persoane, care au avut posibilitatea de a contesta și de a obține anularea obligațiilor de plată a unor asemenea sume, ca urmare a abrogării dispozițiilor legale în baza cărora au fost stabilite.
Pentru aceste considerente, reținând caracterul nelegal al înscrisului în baza căruia s-a început executarea silită, precum și faptul că executarea silită a fost începută pentru realizarea unei sancțiuni contravenționale care nu mai este datorată de către debitoare, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va anula procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 1432/AD/2014 constituit la B.E.J.A. A. și ..
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 31,50 lei, aferentă contestației la executare, contestatoarea având posibilitatea de a solicita restituirea conform art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
De asemenea, în virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act de precizarea contestatoarei în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A. și ., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea F. G. SERVICE S.R.L., cu sediul în ., ., ., București, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în .. 401A, sector 6, București.
Dispune anularea actelor de executare silită efectuate împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 1432/AD/2014 constituit la B.E.J.A. A. și ..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 31,50 lei, aferentă contestației la executare, contestatoarea având posibilitatea de a solicita restituirea conform art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Ia act de precizarea contestatoarei în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A. și ., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 02.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI → |
|---|
