Contestaţie la executare. Sentința nr. 9869/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9869/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 9869/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9869
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea H. I. (UK) Limited Londra – Sucursala București și pe intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, a răspuns intimata, prin consilier juridic Anghelut L. C., cu delegație la dosar – fila 85, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, la data de 12.05.2015, intimata a depus note de ședință, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației la executare pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării, având în vedere că societatea contestatoare nu a contestat decizia titlul de creanță. Arată că la dosar există un OP din 2009 prin care societatea contestatoare a plătit debitul principal, însă acel OP nu cuprinde CUI – ul societății intimate, motiv pentru care suma nu a fost virată în contul său și a fost restituită la acea dată în contul contestatoarei de către Trezorerie, iar, ulterior, contestatoarea nu a mai făcut nici un demers în vederea achitării debitului principal. Totodată, arată că din corespondența purtată cu societatea contestatoare, prin e-mail, reiese că aceasta a recunoscut că OP-ul nu a cuprins toate datele de identificare. Cu privire la prescripția invocată de către societatea contestatoare, precizează că dreptul de a cere executarea nu a fost prescris, întrucât prescripția a fost întreruptă în anul 2014 prin somația 461/19.03.2014, în baza căreia a fost achitat debitul principal, iar dobânzile și penalitățile sunt legal calculate. P. aceste motive, intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.01.2015, sub nr._, contestatoarea H. I. (UK) Limited Londra – Sucursala București a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, contestație împotriva somației nr. 1769/29.12.2014, comunicate la data de 27.01.2015, împotriva titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal nr. 1769/29.12.2014, comunicat la 27.01.2015, și împotriva oricărui act de executare și oricărui titlu executoriu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea sau cenzurarea somațiilor / procesului-verbal referitor la penalități având în vedere că nu există culpa sa în neexecutarea obligației, culpa aparținând în totalitate intimatei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, instanța a respins cererea intimatei ca prescrisă, astfel încât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. Contestatoarea a arătat că în dosarul menționat, intimata a solicitat, în baza art. 1013 și următoarele C.pr.civ. (procedură specială – ordonanță de plată), emiterea somației de plată pentru suma de 1.785 lei conform facturii nr._/03.08.2009 și majorări de întârziere (dobânzi și penalități) în valoare de 2.652,97 lei, iar prin respingerii cererii având la bază prescripția, rezultă lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței. În susținerea prescripției, contestatoarea a invocat prevederile art. 705-710 și următoarele C.pr.civ., similare cu prevederile Decretului nr. 167/1958, coroborate cu data facturii – 03.08.2009, pentru care se solicită penalități, și cu faptul că somația și procesul-verbal au data de 29.12.2014.
Mai mult, contestatoarea a învederat că a achitat prin ordin de plată nr. 2/07.09.2009 prompt și fără discuții factura nr._/03.08.2009, conform mențiunilor înscrise în factură și, deși intimata a afirmat că banii nu au ajuns în contul său, aceasta se datorează unor motive independente și fără știința sa, iar eventuala culpă a intimatei nu îi poate fi imputată.
În continuare, contestatoarea a menționat că din 2009 până în 2014, intimata nu s-a arătat interesată în recuperarea sumelor de bani, neexistând nicio notificare, punere în întârziere, astfel încât aplicarea de penalități nu este justificată. Aceasta a precizat că somația și procesul-verbal au data de 29.12.2014, iar primul act de procedură este făcut în data de 27.01.2015. A mai învederat că penalităților sunt aproape duble față de debitul principal, neținând cont de prevederile Legii nr. 469/2002 în vigoare la data relației comerciale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 172, art. 173, art. 174 din O.G. nr. 92/2003, art. 705-710, art. 711 și următoarele C.pr.civ., Decretul nr. 167/10.04.1958.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus, în copie: extras portalul instanțelor de judecată (filele 4-7), citație (fila 8), cerere de chemare în judecată (filele 9-11), factura nr._/03.08.2009 (fila 12), ordin de plată nr. 2/07.09.2009 (fila 13), somație nr. 1769/29.12.2014 (filele 14-15), proces-verbal nr. CJ 1769/29.12.2014 (fila 16).
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 79).
La data de 05.03.2015, prin serviciul registratură, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția tardivității formulării acțiunii cu privire la anularea Deciziei TC nr. 9796/03.08.2009, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea excepției necompetenței materiale, intimata a arătat că, în temeiul art. 107 alin. 1 C.pr.civ. și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că Agenția Digitală a României este organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, competentă material și teritorial este Curtea de Apel București.
În motivarea excepției tardivității formulării acțiunii cu privire la anularea Deciziei TC nr. 9796/03.08.2009, intimata a invocat prevederile art. 3, art. 64 alin. 1, art. 66 alin. 1, art. 65, art. 66 alin. 8 din H.G. nr. 1660/2006, menționând că factura a fost trimisă în termenul stabilit prin lege cu confirmare de primire poștală, contestatoarea semnând de primire la data de 20.08.2009. De asemenea, a arătat că, deși contestatoarea a menționat că a achitat prin OP nr. 2/07.09.2009 factura nr._/03.08.2009, suma a fost returnată de către Trezorerie în contul contestatoarea pentru că aceasta nu a completat datele corecte ale instituției emitente a deciziei titlu de creanță și factură, adică nu a trecut și Codul Unic de Identificare al Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale. În continuare, a invocat prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, precizând că societatea contestatoare era în drept să formuleze acțiune la instanța de contencios administrativ și fiscal în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, iar atâta timp cât decizia TC nr. 9796/03.08.2009 nu a fost desființată, acest act își produce efectele.
Pe fondul cauzei, intimata a menționată că, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, a fost emisă de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale decizia nr. TC 9796/03.08.2009 de obligare la plata sumei de 1.785 lei reprezentând tarif acces SEAP, tarif precizat și în factura nr._/03.08.2009, ce a avut scadența la 17.09.2009. Aceasta a arătat că instituția sa este succesoarea de drept a Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, iar decizia emisă este titlu de creanță, fiind titlu executoriu, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
Intimata a precizată că la data de 25.07.2014, ulterior introducerii acțiunii având ca obiect „ordonanță de plată” în dosarul nr._/300/2014 de la Judecătoria Sectorului 2 București (declinat la Judecătoria Sectorului 1 București), contestatoarea a achitat suma de 1.785 lei reprezentând tarif de acces în SEAP semestrul II 2009. Astfel, debitul principal are natura unei creanțe fiscale, iar dobânzile și penalitățile au fost calculate în conformitate cu art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 pentru fiecare perioadă de aplicare.
Referitor la prescrierea creanței, intimata a invocat prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.fisc., arătând că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, drept care s-a născut odată cu întocmirea deciziei titlu de creanță nr. 9796/03._ și factura nr._/27.08.2009.
În ceea ce privește hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, intimata a învederat că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă și nu ca prescrisă, iar titlul de creanță poate fi pus în executare în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură fiscală, H.G. nr. 1439/2009, H.G. nr. 1132/2013.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: somație nr. 1769/29.12.2014 (filele 42-43), proces-verbal nr. CJ 1769/29.12.2014 (fila 44), factura nr._/03.08.2009 (fila 45), decizie nr. TC 9796/03.08.2009 (fila 46), dovadă comunicare (fila 47).
La data de 19.03.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanței aspectele privind competența, a solicitat respingerea excepției tardivității având în vedere că nu a contestat decizia nr. TC 9796/03.08.2009, ci somația și procesul-verbal nr. 1769/29.12.2014, iar pe fond a învederat că susținerile intimatei nu au legătură cu obiectul prezentei cauze.
La data de 24.03.2015, 27.03.2015 și 15.05.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus note de ședință (filele 61-75, 99-102).
La data de 10.04.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus certificat ONRC (filele 81-83).
La termenul din data de 27.04.2015, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 86-97).
Instanța a încuviințat și administrat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr. CJ 1769/29.12.2014 (fila 44) emis de către intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, a fost constatat că societatea contestatoare H. I. (UK) Limited Londra – Sucursala București datorează suma de 2.652,87 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada 17.09.2009 – 12.03.2014, în temeiul Codului de procedură fiscală, la sumele datorate cu titlu de tarif acces în SEAP semestrul II 2009, conform titlului executoriu nr. TC 9796/03.08.2009 (factura nr._/03.08.2009 scadentă în data de 17.09.2009). Astfel, prin somația nr. 1769/29.12.2014 (filele 42-43), contestatoarea a fost înștiințată că figurează cu un debit în cuantum de 2.652,87 lei (dobânzi și penalități) pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu - procesul-verbal nr. CJ 1769/29.12.2014.
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor contestatoarei, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 172 alin. 1 C.pr.fisc., persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Instanța reține că actele contestate în prezenta cauză (procesul-verbal nr. CJ 1769/29.12.2014 și somația nr. 1769/29.12.2014) au la bază factura nr._/03.08.2009 (fila 45) care a fost emisă de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (a cărei succesoare în drepturi este intimata) pentru suma de 1.785 lei reprezentând tarif de acces în SEAP sem. II 2009, conform H.G. nr. 370/2009.
Deși contestatoarea a susținut că factura nr._/03.08.2009 a fost achitată încât din data de 07.09.2009 prin ordinul de plată nr. 2 (fila 87), analizând înscrisul invocat de către contestatoare, instanța reține că ordinul de plată nu cuprinde datele de identificare ale instituției emitente, respectiv codul de identificare fiscală, astfel încât plata sumei de 1.785 lei nu a fost efectuată în mod valabil, culpa aparținând societății contestatoare care avea obligația de a completa în mod corect acest înscris cu toate datele de identificare ale beneficiarului.
În ceea ce privește încheierea din 13.11.2014 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 având ca obiect „ordonanță de plată” (fila 86), invocată de către contestatoare, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost calificată ca fiind mijloc de apărare referitor la caracterul exigibil al creanței, iar acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că decizia privind obligația de plată a sumei de 1.785 lei reprezentând tarif de acces în SEAP constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, astfel încât titlul de creanță devenit titlu executoriu poate fi pus în executare conform Codului de procedură fiscală. Astfel, instanța reține că susținerile contestatoarei în sensul că o instanță judecătorească a stabilit deja că debitul solicitat de intimată este prescris sunt vădit neîntemeiate.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita penalitățile și dobânzile, instanța reține că, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fisc., dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Astfel, în materia creanțelor fiscale (cum este și creanța din prezenta cauză), nu sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, cum în mod eronat a susținut contestatoarea.
Instanța constată că factura nr._/03.08.2009 a devenit scadentă la data de 17.09.2009, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.fisc., prescripția a început să curgă la data de 01.01.2010 și s-a împlinit la data de 01.01.2015. Astfel, având în vedere că somația și procesul-verbal nr. CJ 1769 au fost emise la data de 29.12.2014, instanța reține că dreptul intimatei de a cere executarea silită a creanței constând în dobânzi și penalități aferente facturii menționate nu era prescris la data emiterii actelor contestate.
De asemenea, așa cum rezultă din art. 133 lit. c C.pr.fisc., termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită. Reținând că, la data de 29.12.2014 (în cursul termenului de prescripție) au fost emise actele contestate, instanța constată că termenul de prescripție a fost întrerupt.
Potrivit art. 119 alin. 1 C.pr.fisc., pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Conform art. 120 alin. 1 C.pr.fisc., dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv (art. 1201 alin. 1 C.pr.fisc.). De asemenea, art. 1201 alin. 3 prevede că penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
Așa cum rezultă din modul de calcul al dobânzilor și penalităților (fila 100), pentru perioada 17.09.2009 (data scadenței facturii nr._/03.08.2009) și 12.03.2014 au fost calculate dobânzi în cuantum de 1.490,832 lei și penalități în cuantum de 1.162,035 lei, în total rezultând suma de 2.652,87 lei (pentru care a fost emisă somația nr. 1769/29.12.2014). Având în vedere că dispozițiile anterior menționate nu prevăd faptul că dobânzile și penalitățile de întârziere, cumulate, nu ar putea depăși debitul principal (1.785 lei), instanța reține că susținerile contestatoarei în sens contrar sunt neîntemeiate.
Reținând că societatea contestatoare nu a invocat alte motive de nelegalitate, instanța constată că executarea silită a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale, neimpunându-se anularea somației nr. 1769/29.12.2014, a procesului-verbal nr. 1769/29.12.2014 sau a celorlalte acte de executare.
Pe cale de consecință, pentru considerentele reținute anterior, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea H. I. (UK) Limited Londra – Sucursala București, cu sediul în București, . nr. 17-19, etaj 3, sector 1, CUI_, J40/_/2006, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, cu sediul în București, ., sector 2, CUI_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. C. I. Ț.-F.
Red./Thred: SB
4 ex./02.06.2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria... → |
|---|
