Contestaţie la executare. Sentința nr. 9896/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9896/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 9896/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9896
Ședința publică de la 25 MAI 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. B. E.
Grefier Ș. E. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații IASCISIN F., B. E., D. M. T. având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.05.2015, data de 20.05.2015 și pentru astăzi, data de 25.05.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.11.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat în contradictoriu cu intimații IASCISIN F., B. E., D. M. T., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 3239/2014, suspendarea tuturor actelor de executare silită până la soluționarea cauzei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esență că B. D. G., L. G. și M. P. a depășit limitele încheierii din data de 16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 privind încuviințarea executării silite. Contestatoarea a invocat disp. art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament. Contestatoarea a mai invocat disp. art. 2 din OUG nr. 10/2014 și nerespectarea prevederilor OG nr. 22/2002.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 și urm. C.p.c., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, modificată prin HG nr. 57/2008.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c., contestatoarea a solicitat judecata cauzei în lipsă.
La data de 07.11.2014, contestatoarea a depus precizare la contestație la executare (f. 21) prin care a solicitat suspendarea executării silite dispusă în dosarul de executare nr. 3239/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., suspendarea tuturor suspendarea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea raportului de expertiză încheiat la data de 20.09.2014, anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 3239/2014.
Intimatul IASCISIN F. în nume propriu și în numele celorlalți intimați, moștenitori ai autorilor lor IASCISIN T. și IASCISIN A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că în esență că au o creanță certă, lichidă și exigibilă stabilită prin titlul executoriu și sunt îndreptățiți la suma de bani reprezentând despăgubire.
În drept, au fost invocate disp. art. 715 C.p.c..
În susținere, intimații au solicitat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. D. G., L. G. și M. P. a comunicat dosarul de executare nr. 3239/2014 .
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 542/16.07.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 (f.54), s-a aprobat cererea nr._/5312/13.09.2006 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești intimaților în sumă de 480.708,54 lei.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat, intimații creditori, s-au adresat cu cerere la B. D. G., L. G. și M. P. (f. 51), formându-se dosarul de executare nr. 3239/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 16.09.2014 în dosarul nr._/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 542/16.07.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, pentru recuperarea sumei de 480.708,54 lei reprezentând despăgubiri, sumă actualizată cu indicele prețurilor de consum plus cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 24.10.2014, B. D. G., L. G. și M. P. a stabilit suma de 16.270,76 lei cu titlu de cheltuielile de executare, iar prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit suma actualizată cuvenită creditorilor la data de 31.08.2014 ca fiind în valoare de_ lei.
La data de 13.10.2014, B. D. G., L. G. și M. P. a emis somația prin care a solicitat contestatoarei ca în termen de 6 luni de la data primirii, înmânării, afișării prezente să ia măsurile ce se impun pentru îndeplinirea obligațiilor ce-i incumbă potrivit titlului executoriu.
Critica contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc a depășit limitele încheierii din data de 16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 este apreciată de către instanță ca neîntemeiată întrucât instanța a încuviințat executarea silită pentru creanța actualizată și astfel în mod corect s-a pus în executare creanța în valoarea actualizată.
În ceea ce privește motivul de contestație privind justificarea neexecutării sumei stabilită în titlul executoriu, dat fiind că prin OUG nr. 10/2014 a fost reglementată suspendarea plății sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin Hotărârile Comisiilor pe baza Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
În cazurile privind titlurile emise în baza Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 9/1998 statul nu a reglementat o procedură concretă de achitare a reparațiilor recunoscute în mod definitiv prin deciziile emise și a lăsat să se scurgă o perioadă de timp nerezonabilă fără a le executa. Statul nu poate astfel a se prevala de reglementarea unei suspendări a plății despăgubirilor pentru titluri executorii care trebuiau a fi executate în termen de maxim un an.
În speță, titlul privind despăgubirile a fost emis în 2009. Prin urmare, creanța pe care era îndreptățită a o primi efectiv persoana beneficiară era executorie din anul 2009 și conform Legii nr. 290/2003 și normelor de aplicare a acesteia era necesar a fi achitată în întregime în maxim un an de la comunicarea titlului sau, în caz de eșalonare, în maximum 2 ani.
Or, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014, după ce Legea nr. 9/1998 ori Legea nr. 290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu fi afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că, deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin HG 1120/2006, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea titlului executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/1998 și de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă a executării creanțelor. În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr. 10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 290/2003 din speță la executarea creanței stabilite, încă din anul 2009.
Nici motivele de contestație privind nerespectarea disp. OG nr. 22/2002 sau invocarea insuficienței sumelor alocate prin bugetul de stat pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii nu sunt apreciate de către instanță ca întemeiate.
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
Sub aspectul sustinerii contestatoarei in sensul ca actualizarea creanței nu este corect efectuată, instanța reține că actualizarea sumei s-a calculat corect în raportul de expertiză contabilă efectuat de expert B. F., iar contestatoarea nu a indicat o altă sumă decât cea stabilită de expertul contabil, motiv pentru care, constatând că executorul a procedat la actualizarea despăgubirii in deplina concordanta cu dispozițiile legale invocate de contestatoare și încheierea de încuviințare a executării silite, neexistând motiv de nelegalitate a modalității de actualizare a creanței, va înlătura motivul de contestație invocat.
D. fiind cele prezentate, se reține că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare precizată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art.718 NCPC, conform cărora aceasta se poate dispune pana la soluționarea contestației la executare, precum si faptul ca prin prezenta sentința contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare precizată privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 în contradictoriu cu intimații IASCISIN F., cu domiciliul în Fetești, ., ., ., B. E., cu domiciliul în Fetești, ., ., ., D. M. T., cu domiciliul în București, Calea Moșilor, nr. 260, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru judecător aflat în CO
semnează Președintele Instanței
Red. RBE/Tehn. RBE/Ș.E.I./6ex/06.08.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9883/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9900/2015. Judecătoria... → |
|---|
