Contestaţie la executare. Sentința nr. 3657/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3657/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3657/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3657/2015
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea G. ANIȘOARA în contradictoriu cu intimata S.C. O. P. S.A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, la data de 22.12.2014 sub numărul de dosar_, având ca obiect contestație la executare, contestatoarea G. Anișoara a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. O. P. S.A., anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.1014/2014 al B. M. și Partenerii, constatarea nulității tuturor formelor de executare, constatarea ca fiind prescris dreptul de a obține executarea silită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că titlul executoriu îl reprezintă sentința civilă nr. 1239/24.01.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, prin care s-a admis contestația la executare formulată de creditoarea ., s-a dispus anularea executării silite și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumelor încasate. Contestatoarea a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile art. 664 și art. 665 C.proc.civ. referitoare la înregistrarea cererii de executare și încuviințarea executării silite. În susținerea aprecierilor, contestatoarea a menționat că cererea de executare a fost admisă și înregistrată de B. M. și Partenerii prin încheierea nr. 3599/28.02.2014, iar cererea de încuviințare a executării a fost înregistrată în data de 12.06.2014.
În ce privește prescripția dreptului de a obține executarea silită, contestatoarea a arătat că de la data rămânerii definitive a sentinței civile arătate, respectiv 24.01.2011, și până la data înregistrării cererii creditoarei, respectiv 28.02.2014, au trecut mai mult de 3 ani, termen înlăuntrul căruia creditoarea putea cere executarea silită, apreciind că singurul text legal incident în materia începutului prescripției dreptului de a cere executarea silită este art. 405 alin. 2 C.proc.civ. 1864 (art. 705 alin.2 NCPC). Totodată, contestatoarea a mai arătat că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, astfel că este definitivă de la data pronunțării, respectiv 24.01.2011, apreciind că de la acest moment începe să curgă termenul de prescripție, termen care se împlinește la data de 24.01.2014. Față de cele arătate și având în vedere faptul că cererea de executare silită formulată de . a fost admisă și înregistrată pe rolul executorului judecătoresc prin încheierea nr. 3599/28.02.2014, contestatoarea a apreciat că dreptul de a obține executarea silită era prescris.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 453, art. 665, art. 703, art. 711 și art. 714 C.proc.civ.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
La solicitarea instanței B. M. și Partenerii a comunicat dosarul de executare nr.1014/2014, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Prin întâmpinarea depusă la 04.02.2015, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Intimata a învederat faptul că își rezervă dreptul de a solicita onorariul avocațial pe cale separată.
În apărare, intimata a apreciat că în mod eronat contestatoarea susține că dreptul de a cere executarea silită este prescris, subliniind faptul că sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._, fiind o hotărâre supusă recursului, nu a rămas definitivă de la data pronunțării, ci după curgerea termenului de 15 zile de la comunicare în care putea fi atacată cu recurs. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21.12.2011, conform titlului executoriu legalizat, astfel că, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 21.12.2014. Totodată, intimata a menționat că cererea de executare silită a fost emisă de . la 25.02.2014 și înregistrată pe rolul executorului judecătoresc la data de 28.02.2014. Față de cele arătate, intimata a apreciat că cererea de executare silită a fost emisă și înregistrată anterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Cât privește încălcarea dispozițiilor art. 664 și art. 665 C.proc.civ. invocată de contestatoare, intimata a arătat că art. 665 alin. 3 nu stipulează expresis verbis care este sancțiunea care intervine în cazul în care nu a fost respectat de către executorul judecătoresc termenul de 3 zile pentru înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite. Intimata a apreciat că, atât timp cât textul de lege nu consacră cu titlu de normă imperativă că nerespectarea lui ar duce la nulitatea absolută a executării silite, nu poate fi interpretat în acest sens.
Conchizând, intimata a apreciat că nerespectarea termenului de trei zile nu poate să ducă la nulitatea procedurii de executare silită, cu atât mai mult cu cât instanța a încuviințat cererea de executare silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 715 alin. 3 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1239 din 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de S.C. O. P. S.A. în contradictoriu cu mai mulți intimați, printre care și contestatoarea G. Anișoara, dispunându-se anularea executării silite ce formează obiectul dosarelor de executare de la nr. 1709/2009 la 1774/2009 ale B. T. Nicușor și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea sumelor încasate. Această hotărâre judecătorească a fost definitivă la data pronunțării și a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la data pronunțării Deciziei civile nr. 3484/21.12.2011 de către Tribunalul București – Secția a V-a civilă.
La data de 25.02.2014, creditoarea-intimată O. P. S.A., reprezentată de S.C.A. D. și Asociații, a formulat împotriva contestatoarei cerere de executare a Sentinței civile nr. 1239 din 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, cerere înregistrată de B. M. I. la data de 28.02.2014, fiind deschis dosarul de executare silită nr. 1014/2014, în baza Încheierii din 28.02.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. I. (f. 53).
Prin Încheierea din 24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 a fost încuviințată executarea silită ce face obiectul mai multor dosare de executare deschise la Biroul Executorului Judecătoresc M. I., printre care și dosarul nr. 1014/2014, în vederea recuperării sumei de 18.090,30 lei, de la debitoarea G. Anișoara.
Prin Încheierea din 07.07.2014 (f. 49), executorul judecătoresc a stabilit suma de 1617,60 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită în dosarul de executare nr. 1014/2014.
Prin înștiințarea de plată comunicată debitoarei G. Anișoara la data de 11.12.2014 (f. 47-48), executorul judecătoresc a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de 1 zi de la primirea sau afișarea înștiințării de plată, să achite creditorului suma de 18.090,30 lei, actualizată cu indicele de inflație, și cheltuielile de executare de 1617,60 lei.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Susținerile contestatoarei în sensul că nerespectarea dispozițiilor referitoare la înregistrarea cererii de executare și încuviințarea executării silite în sensul depășirii termenului de 3 zile prevăzut de art. 665 C.proc.civ. conduce la nulitatea actelor de executare sunt neîntemeiate. Astfel, art. 665 alin. 3 nu stipulează în mod expres care este sancțiunea care intervine în cazul în care nu a fost respectat de către executorul judecătoresc termenul de 3 zile pentru înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite. Atât timp cât textul de lege nu consacră cu titlu de normă imperativă că nerespectarea lui ar duce la nulitatea absolută a executării silite, nu poate fi interpretat în acest sens.
Însă, în speță, instanța reține formularea cererii de executare silită după expirarea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, astfel cum a fost reglementat de art. 405 Cod procedură civilă din 1865.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia. Totodată, potrivit art. 6 din Legea nr. 76/2012, termenele procedurale prevăzute de legi speciale, aflate în curs la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.
Având în vedere că litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București a fost început înainte de data de 15 februarie 2013, acesta nu este supus Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, caracterul executoriu al de Sentinței civile nr. 1239 din 24.01.2011 fiind stabilit conform art. 374 și art. 376 alin. 1 raportat la art. 377 Cod procedură civilă din 1865. Așadar, în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Astfel, conform textelor legale menționate, puteau fi puse în executare silită hotărârile judecătorești care au rămas definitive ori au devenit irevocabile. Hotărârea judecătorească pusă în executare în dosarul nr. 1014/2014 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc M. I. putea fi pusă în executare silită începând cu data pronunțării (24.01.2011), întrucât a fost dată în primă instanță, fără drept de apel, fiind definitivă conform art. 377 alin. 1 pct. 1 raportat la art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865.
Nu poate fi primit punctul de vedere al intimatei în sensul că sentința civilă nr. 1239 din 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ nu a rămas definitivă la data pronunțării, ci la data de 21.12.2011, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a argumentat anterior, prescripția dreptului de a cere executarea silită a acestei sentințe nu se află sub incidența Noului Cod de procedură civilă, iar pe de altă parte, distincția făcută de legiuitor în art. 376 C.proc.civ. nu este în scopul de a crea pentru creditor un drept de opțiune cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a cere executarea silită. Momentul de la care hotărârea judecătorească devine executorie este unul singur și este determinat de faptul că hotărârea nu mai este supusă unei căi de atac suspensive de executare.
În conformitate cu art. 405 Cod procedură civilă din 1865, termenul de prescripție al dreptului intimatei de a cere executarea silită a Sentinței civile nr. 1239 din 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ este de 3 ani și a început să curgă la data de 24.01.2011, împlinindu-se la data de 24.01.2014.
Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 28.02.2014, conform ștampilei aplicată pe cerere (fila 54). În dosarul de executare comunicat nu se află dovada transmiterii acestei cereri prin poștă, iar intimata-creditoare nu a făcut dovada comunicării cererii către executorul judecătoresc la data de 25.02.2014, aceasta fiind data înregistrării la biroul de avocatură.
Având în vedere că executarea silită a fost începută după mai mult de 3 ani de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie (24.01.2011), instanța va admite contestația la executare și va constata prescripția dreptului intimatei-creditoare de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1239 din 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Având în vedere că executarea silită contestată se realizează în baza unui titlu executoriu care și-a pierdut puterea executorie, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă din 2010, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1014/2014 deschis la B. M. și Partenerii.
Având în vedere soluția la care a ajuns instanța cu privire la cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Instanța apreciază însă neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru. În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care stabilesc dreptul contestatorului de a-i fi restituită taxa de timbru la rămânerea definitivă a sentinței, fără ca aceste cheltuieli să poată fi recuperate de la partea adversă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea G. ANIȘOARA cu domiciliul în București, . nr. 3, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimata S.C. O. P. S.A. cu sediul în București, ., P. City, sector 1.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1014/2014 al B. M. și Partenerii.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către B. M. și Partenerii, după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 717 alin. 1 și art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH,ES/18.06.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3707/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3659/2015. Judecătoria... → |
|---|
