Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3716/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3716/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3716/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3716/2015
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe creditoarea S. S. IMPEX S.R.L. și pe debitoarea I. M. & DISTRIBUTION S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 26.02.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 06.01.2015 sub numărul_, creditoarea . SRL a formulat în contradictoriu cu debitorul INSTALAȚII M. & DISTRIBUTION SRL cerere de emitere a Ordonanței de plată solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată debitorul la plata sumei de 26.930,56 lei reprezentând debit restant conform facturii fiscale nr. SSI068/29.07.2014, emisă în baza Contractului de prestări servicii nr. SSI.04-114 încheiat între părți la data de 18.06.2014 alături de suma de 2.504,54 lei reprezentând penalități convenționale – 0,15% pe zi de întârziere – calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la 06.01.2015 și în continuare până la data plății efective a debitului principal, precum și de cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a învederat instanței că între părțile aflate în litigiu au avut loc legături comerciale prin care creditoarea, a furnizat servicii, în baza Contractului de prestări servicii nr. SSI.04-114/18.06.2014.
Creditoarea a arătat că aceasta și-a executat obligațiile pe care și le-a asumat și a furnizat servicii către debitori, conform facturilor fiscale atașate emise de creditoare.
Creditoarea apreciază că respectiva creanță e certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, creditoarea a mai arătat că a îndeplinit obligațiile de somare a debitoarei prevăzute la art. 1.014 C.p.c., însă fără rezultat.
În concluzie, creditoarea apreciază că sunt întrunite toate condițiile cerute de art. 1013 și urm. C.p.c. și prin urmare solicită admiterea acțiunii și emiterea unei ordonanțe de plată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.013 și următoarele C.p.c..
În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 și 33 din același act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanței depuse la dosar.
B. Apărări
Debitorul a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă cererea ca fiind neîntmeiată, arătând că la data de 09.02.2015 debitorul a achitat suma obiect al litigiului de față, conform înscrisurilor atașate. Astfel debitorul consideră că respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 rap. la art. 258 C.p.c..
Creditoarea a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: procedura somației de plată, Contractului de prestări servicii nr. SSI.04-114, evidență plăți și datorii, procese-verbale.
D. Precizări
În urma comunicării dovezii de achitare a debitului principal reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care arată că renunță la capătul de cerere principal referitor la debitul principal, acesta rămânând fără obiect, însă își precizează cererea în ceea ce privește penalitățile de întârziere, arătând că solicită suma de 2.504,54 lei pentru perioada dintre scadența facturillor și data depunerii acțiunii, respectiv suma de 1.413,85 lei pentru perioada cuprinsă între data depunerii acțiunii și până la plata debitului principal.
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 18.06.2014 a intervenit Contractul de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014 între creditoarea . SRL în calitate de furnizor și debitorul INSTALAȚII M. & DISTRIBUTION SRL în calitate de beneficiar, având drept obiect lucrări de instalare, programare sisteme de control acces și video pentru beneficiarul final Dolce Sport.
În baza acestor relații contractuale, creditoarea în executarea obligațiilor sale a emis o factura fiscală SSIS068/29.07.2014.
Deși creditoarea și-a respectat obligațiile menționate în Contract, debitorul nu a executat principala obligație ce a luat naștere în sarcina sa prin același contract, respectiv de a plăti contravaloarea serviciilor furnizate conform facturii fiscale menționate.
A fost emisă somația de plată în conformitate cu dispozițiile art. 1014 C.p.c., prin care debitorul a fost notificat ca în termen de 15 zile de la primirea notificării să dispună plata către creditoare a sumei restante.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 06.01.2015 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil instanța reține că sumele solicitate în procedura de față își au cauza juridică în Contractul de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Ținând cont că respectivul Contract reprezentând temeiul pretențiilor solicitate a fost încheiat după . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009.
Pe cale de consecință, în speță sunt aplicabile prevederile art. 1.013 C.p.c și urm., având în vedere data introducerii cererii, precum și calitatea de profesionist a ambelor părți contractante, articolul respectiv atestând că ,,Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
De asemenea, în speță mai sunt aplicabile prevederile art. 662, alin.2, 3, și 4 C.p.c.,
,, 2)Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Din punct de vedere al dreptului substanțial în speță sunt aplicabile prevederile art. 1270 C.civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și art. 1516 C.civ. conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației (2). Atunci când, fără justificare, debitorul nu-și execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul al daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
De asemenea, instanța va reține prevederile art. 1535 C.civ. privitor la daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești care atestă că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”.
Mai mult, ținând cont că părțile implicate în procesul de față sunt profesioniști sunt incidente și prevederile art. 1523 C.civ. privitoare la întârzierea de drept în executarea obligației, „debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stabilit să simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. (2). De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când: (…) d. nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi”.
În ceea ce privește dobânda penalizatoare, instanța reține prevederile art. 1 din Ordonanța nr. 13/2011 care atestă că „(1) Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
(2) Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.
(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
(4) Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
(5) Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului”.
B. Soluția instanței
Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite, cu următoarele argumente:
B.1. Cu privire la pretenția principală
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată și reține că în conformitate cu art. 1013 C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide, exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din ansamblul reglementării procedurii speciale a ordonanței de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziția creditorilor care au o creanță certă, lichidă și exigibilă, singurul impediment pentru a trece la executarea silită fiind lipsa titlului executoriu. Scopul procedurii speciale a ordonanței de plată a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanțe să obțină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.
Totodată, din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura ordonanței de plată, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale.
O primă condiție este aceea potrivit căreia creanța să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție presupune existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și a treia este dată de existența unui contract civil.
Cu privire la prima condiție, se observă că respectiva creditoare solicită emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea serviciilor furnizate în temeiul Contractului de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014.
Cu privire la cea de-a doua și a treia condiție, în raport de prevederile art. 662 alin. 2 C.p.c., instanța reține că o creanță este certă, dacă existența ei rezultă din însuși actul de creanță care rezultă, la rândul său dintr-un contract civil.
După cum a menționat chiar și creditoarea, între aceasta și debitoare s-au desfășurat relații comerciale de tipul furnizare de servicii către aceasta din urmă, relații comerciale care s-au manifestat prin emiterea facturii fiscale în temeiul prevederilor contractuale -SSIS068/29.07.2014.
Totodată, creanța creditoarei este lichidă în sensul art. 662 alin. 3 C.p.c., câtimea ei fiind determinată prin intermediul Contractului de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014 raportat la factura fiscală SSIS068/29.07.2014, astfel că întinderea obligației de plată este conținută de însuși titlul constatator al pretenției, rezultând și din evidența depusă de creditoare.
Creanța este exigibilă, conform prevederilor art. 662 alin. 4 C.p.c., facturile emise fiind ajunse la scadență, conform art. 10.3. din Contractul de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014, nefiind afectate de un termen sau de o condiție.
De asemenea, și cea de-a treia condiție este îndeplinită în cauză, între părți existând relații contractuale născute din Contractul de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014 și factura fiscală SSIS068/29.07.2014, creditoarea obligându-se să furnizeze servicii, iar debitorul obligându-se să le plătească.
Instanța ia act că reclamanta, prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei, raportat la susținere debitoarea conform cărora a achitat debitul principal, a renunțat la acest capăt de cerere.
B.2. Cu privire la penalitățile de întârziere
Cu privire la cererea de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere convenționale calculate conform art. 10.3 raportat la art. 2.3 lit. m din Contractul de prestări servicii nr. SSI.04-114 din 18.06.2014 – 0,15% pe zi de întârziere – de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, instanța constată că prin intermediul clauzei penale, ca și convenție accesorie, părțile determină anticipat cuantumul prejudiciilor suferite de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de către debitor.
Conform art. 1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., în cazul relațiilor contractuale dintre profesioniști, debitorul este de drept în întârziere dacă nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani.
Pe cale de consecință, luând în considerare calitatea de profesioniști a părților din cauza de față, debitorul de drept în întârziere cu privire obligația de a plăti suma de bani echivalentul serviciilor prestate, de la data scadenței, dată menționată în cuprinsul respectivelor facturi.
În cauza de față, instanța constată că prin clauza din contract de la art. 10.3 rap. la art. 2.3. lit. m din Contract s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere la 0,15% pe zi de întârziere.
Instanța reține că și în privința sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1.013 alin. 1 C.p.c., creanța fiind certă, lichidă – cuantumul acesteia fiind determinabil și exigibilă – penalitățile fiind datorate pentru fiecare zi de întârziere de la scadența debitului principal, recunoscut implicit prin plata debitului principal
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 1.021 C.p.c., va admite cererea de emitere a ordonanței de plată așa cum a fost precizată, și va obliga debitorul să plătească creditoarei Obligă debitoarea să plătească creditoarei penalități convenționale de întârziere – 0,15% pe zi de întârziere – raportate la debitul principal de 26.930,56 lei calculate astfel:
- 2.504,54 lei pentru perioada cuprinsă între scadența facturii și 06.01.2015
- 1.413,85 lei pentru perioada cuprinsă între 07.01.2015 și data plății efective – 10.02.2014.
, sume ce trebuie achitate în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, termen de plată stabilit în condițiile art. 1021 alin. 3 C.p.c..
B.3. Cu privire la cheltuielile de judecată
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C.p.c., constatând culpa procesuală a debitoarei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de creditoarea S. S. IMPEX S.R.L. având J40/_/2004, CUI RO_, cu sediul in sector 1, București, ., . cu debitoarea I. M. & DISTRIBUTION S.R.L. având J_, CUI RO_, cu sediul in sector 1, București, .. 56, .> Obligă debitoarea să plătească creditoarei penalități convenționale de întârziere – 0,15% pe zi de întârziere – raportate la debitul principal de 26.930,56 lei calculate astfel:
- 2.504,54 lei pentru perioada cuprinsă între scadența facturii și 06.01.2015
- 1.413,85 lei pentru perioada cuprinsă între 07.01.2015 și data plății efective – 10.02.2014.
, sume ce trebuie achitate în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. A. G. E. A.
Red./Dact.Jud. DAG /tehnored. E.A./ 31.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3713/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
