Contestaţie la executare. Sentința nr. 3707/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3707/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3707/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3707/2015
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-G. D.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. B. S.R.L. și pe intimații DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ F., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII DIN C. ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, având ca obiect contestație la executare suspendarea executării silite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 26.02.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA,
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2014 sub nr._, reclamanta A. B. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cui intimatele Direcția G. Antifraudă F., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Contribuabili Mijlocii din C. Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, să dispună suspendarea executării măsurilor asiguratorii dispuse, până la soluționarea prezentei contestații, admiterea contestații și pe cale de consecință anularea Deciziei și a Proceselor Verbale întocmite în temeiul acesteia, iar pe cale de consecință, desființarea măsurilor asigurătorii instituite: sechestrul asigurătoriu asupra bunurilor imobile și mobile și poprire asigurătorie asupra conturilor bancare și a disponibilităților bănești la terți.
În motivare, contestatoarea a învederat în esență faptul că din efectele generate de măsurile asigurătorii dispuse, respectiv pierderea clientelei, lipsa materiei prime, evacuarea din spațiul de producție, încetarea activității de facto, disponibilizarea angajaților, insolvența.
A arătat contestatoarea că decizia nu a fost emisă în baza unui raport de inspecție fiscală/decizie de impunere încheiată în formă definitivă, ci numai pe baza unei simple estimări a unui prejudiciu, estimare emisă în baza controalelor efectuate la societăți terțe. Astfel, a arătat contestatoarea că există posibilitatea ca A. să nu datoreze suma de bani pretinsă, însă la acel moment decizia de instituire a măsurii își va fi produs iremediabil efectele.
A mai arătat contestatoarea cuantumul deosebit de împovărător al sumei estimate de către ANAF, că pentru această sumă estimată s-au dispus măsuri asigurătorii în toate formele prevăzute de lege împotriva sa, aceste măsuri fiind de natură să producă un dezechilibru semnificativ activității economice a societății, fiind în discuție o sumă apreciabilă.
Contestatarea a mai arătat că societatea nu este supusă unui control fiscal în curs și nici la data prezentei cereri.
Contestatoarea a arătat că măsura organului fiscal este una abuzivă, organul fiscal încercând să-și mascheze propria incapacitate de a-și îndeplinio propriile obligații privitoare la recuperarea creanțelor prin preîntâmpinarea fraudelor și efectuarea unor controaale cu întârziere.
Contestatoarea a mai învederat instanței că motivul real care a determinat DGAF să dispună instituirea măsurilor asigurătorii este acela că la data de 09.10.2014 Metcon Line Distribution (unul dintre colaboratorii principali ai A. și subiect al investigației ANAF) a intrat în procedura insolvenței sub formă simplificată.
De asemenea, Contestatoarea a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este motivată, aceasta prezentând doar schematic aspecte referitoare la furnizorii săi, și fiind doar supoziții ale organelor fiscale.
Contestatoare a mai susținut că se constată lipsa referatului justificativ al măsurilor asigurătorii.
În concluzie, contestatoarea a susținut că și-a respectat obligațiile fiscale, având o contribuție semnficiativă economiei naționale și pe cale de consecință măsurile luate de organele fiscale sunt eminamente neîntemeiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 129 alin.11 și ale art.172 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură F..
B. Apărări
În susținerea contestației s-au depus înscrisuri.
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE F. – Direcția G. Juridică și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că măsurile luate își găsesc justificare.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
II. ÎN FAPT
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/29.10.2014, a Procesului-Verbal de Sechestru Asigurător pentru Bunuri Imobile din data de 31.10.2014 și a Procesului-Verbal de Sechestru Asigurător pentru Bunuri Mobile din data de 31.10.2014 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale contestatoarea, organele fiscale estimând prejudicul la suma de 3.053.568 lei.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 13
19.11.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În drept, potrivit art. 129 alin. 2 C.pr.fiscală, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Potrivit alin. 3 din același text de lege, aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Potrivit alin. 11 din art. 129 C.pr.fiscală, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Dispozițiile art. 172 C.pr.fiscală prevăd că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Reglementările contestației la executare în materie fiscală sunt completate de dispozițiile de drept comun Cartea a V-a C.pr.civ. conform dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.fiscală.
B1. Soluția instanței cu privire la rectificarea citativului
Instanța constată că, la termenul din 13.02.2015, reclamantul a arătat ca înțelege să formuleze o cerere în raport de cererea formulată de către ANAF în numele Direcției Generale Antifraudă și solicită în acest sens să se clarifice cadrul procesual pasiv. De asemenea, solicită ca instanța să dispună rectificarea citativului, în sensul ca înțelege să se judece în contradictoriu și cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala așa cum s-a indicat în întâmpinare.
Instanța constată că respectivul cadrul procesual pasiv a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată în mod legal, constatând că întâmpinare a fost depusă de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București (f. 94), dar și de AGENȚIA DE ADMINISTRARE F. – DIRECȚIA G. JURIDICĂ(f. 102).
În virtutea solicitării reclamantei, dar și a faptul că ANAF a depus la dosarul cauzei întâmpinare, instanța urmează să rectifice citativul, constând că reclamanta a formulat contestație și în contradictoriu cu ANAF.
B2. Soluția instanței cu privire la pricina de față
Instanța reține că în motivarea deciziei de instituire a măsurii respective, organul fiscal competent a arătat că s-a constatat că în gestiunea A. B. SRL au intrat prin METCON LINE DISTRIBUTION SRL de la un număr de 11 furnizori cu „comportament fiscal inadecvat”, care la rândul lor au achiziționat bunuri de la alți furnizori cu aceeași tipologie, mărfuri în valoare totală de 9.466.060 lei, a căror proveniență nu a putut fi dovedită cu documente legale pe lanțurile comerciale de tranzacționare.
Instanța mai constată că organul fiscal a arătat că mărfurile intrate în gestiunea A. B. SRL prin METCON LINE DISTRIBUTION care la rândul ei a achiziționat bunuri de alți furnizori nu au fost constituite și virate la bugetul statului taxele și impozitele aferente provenienței mărfurilor pe lanțul de tranzacționare.
Instanța își va însuși susținerile pârâtei, arătând că la momentul luării măsurilor asigurătorii nu se dispune executarea silită, ci se indisponibilizează bunurile ce pot forma ulterior obiectul unei eventuale executări silite, singurul scop al măsurilor asigurătorii fiind acela de a preîntâmpina un prejudiciu semnificativ adus creditorului – în cazul de față statul – în prezența unor suspiciuni rezonabile că debitorul a efectuat activități fiscale ilicite și că există un risc probabil ca acesta să-și risipească averea spre neîndestularea creditorului.
Instanța, de asemenea, consideră că din expunerea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii creditorul, ANAF, a făcut dovada atât a suspiciunii rezonabile că debitorul a efectuat operațiunii economice frauduloase pentru bugetul de stat, prin prezentarea situației financiare a principalilor furnizorilor ai acestuia, dar și a furnizorilor generali, care s-a demonstrat că sunt esențialmente societății înființate doar scriptic pentru a ascunde activitățile reale ale societății.
De asemenea, față de susținerile referitoare la lipsa referatului justificativ, instanța apreciază că au fost respectate prevederile art. 129 C.p.f., decizia de instituire a măsurilor asigurătorii conținând o motivare suficientă pentru a justifica respectivelor măsuri, prezentând pe larg traseul economic și fiscal care a dat naștere suspiciunilor rezonabilă că societatea contestatoare are un „comportament fiscal inadecvat”.
De asemenea, pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea reiese din însăși situația de fapt reținută de agenți constând în aceea că furnizorii societății contestatoare, reprezintă, în realitate societăți false, existând doar scriptic, create doar pentru a fi utilizate spre fraudarea sistemului de stat prin emiterea facturi false care atrag prejudicii de ordin fiscal, acest motiv fiind pertinent pentru luarea măsurilor asigurătorii.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei care arată cercetările efectuate de organele de control ale intimatei, se poate constata că societățile comerciale ce reprezintă furnizorii primari sau intermediari ai societății contestatoare sau societățile care furnizează materiile prime către înșiși furnizorii societății contestatoare desfășoară activități suspecte, neexistând în realitate un sediu social și prezentând discrepanțe în facturile fiscale emise, fiind imposibil de verificat traseul produselor și modul în care au fost încasate datoriile către stat (f. 120 și urm).
Astfel, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/29.10.2014 s-au precizat anumite considerente la baza cărora s-a luat respectiva hotărâre a organului fiscal, considerente care au fost exprimate în întâmpinare (f. 123).
Astfel, s-a constatat că în gestiunea . au intrat mărfuri prin intermediul METCOM LINE DISTRIBUTION SRL de la un număr de 11 furnizori „cu comportament fiscal inadecvat” sau de la alți furnizori cu aceeași tipologie, mărfuri în valoare totală de 9.466.060 lei a căror proveniență nu a putut fi dovedită cu documente legale pe lanțurile comerciale de tranzacționare.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul în ceea ce privește modul de investigare a organului fiscal asupra respectivelor societăți comerciale (f. 122 și urm.) instanța reține că au fost întrunite condițiile unei suspiciuni rezonabile care să dea naștere unei concluzii că respectiva societate a realizat activități de natură să prejudicieze interesele statului.
Instanța de față reține că la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, Direcția Antifraudă și ANAF nu trebuie să dețină probe care să indice cu certitudine modul de operare al societăților comerciale care au prejudiciat bugetul de stat, ci, așa cum le indică numele, aceste măsuri asigurătorii au rol doar asiguratoriu, protejând creditorul care în cazul de față este statul prin organele sale, că după stabilirea prejudiciului acesta să poate fi recuperat.
În absența unor astfel de măsuri asigurătorii, de îndată ce au început să se efectueze primele controale amănunțite asupra activității societățile comerciale suspectate c-ar întreprinde activități incompatibile cu disciplina fiscală, acestea și-ar înstrăina în scurt timp activele și și-ar crea o stare voită de insolvabilitate care ar face recuperarea prejudiciului eminamente imposibilă.
De asemenea, instanța reține că decizia contestată a fost emisă în mod legal de către inspectorul antifraudă, conform art. 6 alin. 2 lit. e din OUG 74/2013.
Pe cale de consecință, reținând legalitatea instituirii măsurilor asigurătorii, instanța va respinge contestația în tot ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulat de contestatoarea ..R.L. cu sediul ales n sector 1, București, ., . cu intimații DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ F. cu sediul sector 1, București, Piața Presei Libere, Casa Presei Libere, nr. 1, .. 4, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul in sector 2, București, . GEROTA, nr. 13, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII DIN C. ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul in sector 3, București, .. 10, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE F. cu sediul în ., sectorul 5, București ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. D. E. A.
Redactat: A.-G. D.
Data: 06.04.2015
Număr de exemplare printate: 2
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 4390/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3657/2015. Judecătoria... → |
|---|
