Contestaţie la executare. Sentința nr. 1454/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1454/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1454/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 1454/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER - D. V.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. și pe intimatul M. I., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea la data de 15.01.2015, la data de 22.01.2015 si apoi pentru astazi, data de 29.01.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – SA a chemat în judecată pe intimatul M. I., solicitând instanței anularea executării silite ce face obiectul dos. de executare nr. 433/2014 al B. ”Ulman B.”, inclusiv a încheierii din data de 27.10.2014, de încuviințare a executării silite și a celei din data de 03.11.2014, de stabilire a cheltuielilor de judecată și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite și, în situația finalizării executării, repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sent. civ. nr. 306/18.06.2013, Tribunalul Cluj a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. I. și a stabilit că acesta este îndreptățit la despăgubiri în cuantum total de 88.028 Euro, în echivalent lei la data plății, pentru imobilele expropriate ale acestuia. De asemenea, prin aceeași sentință, Tribunalul a obligat-o pe contestatare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
Apelul formulat de către contestatoare a fost respins prin dec. civ. nr. 229/A/12.12.2013 a Curții de Apel Cluj, contestatoarea fiind obligată la plata către intimat a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
De asemenea, recursul promovat de către contestatoare a fost respins prin dec. civ. nr. 1907/13.06.2014 a ÎCCJ, aceasta fiind obligată la plata către intimat a sumei de 3.735 lei, cheltuieli de judecată.
Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 10/09.01.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 G., fusese stabilită o despăgubire în cuantum de 320.819,83 lei, reprezentând echivalentul a 77.520,80 Euro pentru exproprierea imobilului aparținând intimatului.
Această sumă a fost consemnată, în baza actelor aflate la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, într-un cont bancar deschis la CEC Bank – Sucursala Cluj pe numele S. I. P., întrucât acesta a fost identificat ca fiind persoana aparent îndreptățită la despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 198/2004.
Ulterior, la data de 29.09.2014, suma de 320.819,83 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea Comisiei, a fost deblocată/eliberată intimatului și, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire a Centralizatorului nr. 52/29.09.2014, înregistrat la contestatoare sub nr._/30.10.2014, actele doveditoare ale intimatului pentru plata despăgubirilor aferente imobilelor expropriate au fost transmise în vederea efectuării demersurilor necesare eliberării sumei consemnate.
Potrivit aceluiași Centralizator, s-a evidențiat faptul că ”diferența de despăgubire, precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 7.735 lei, să fie achitate de către CNADNR – SA din surse financiare proprii (în măsura în care nu au fost achitate deja)”.
Or, conform art. 1 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora (...), iar, conform alin. 2, dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Astfel, în privința contestatoarei, în ceea ce privește obligația de achitare a sumelor de 15.324,25 Euro, la cursul BNR din ziua plății și 18.379,60 lei, este incident termenul legal de grație de 6 luni, care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, în speță, de la data de 05.11.2014.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din OG nr. 22/2002, doar în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Contestatoarea a întreprins demersurile necesare pentru achitarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, respectiv cu titlu de cheltuieli de judecată anterior deschiderii procedurii de executare silită, fiind întocmită solicitarea de plată înregistrată la Direcția Financiară cu nr. 5996/09.10.2014.
Având în vedere că termenul de 6 luni încă nu s-a împlinit, contestatoarea apreciază că executorul judecătoresc ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 4 și pct. 7 C. proc. civ. și să respingă cererea de executare silită, astfel încât încheierea din data de 27.10.2014, de încuviințare a executării, apare ca nelegală, astfel încât nu sunt datorate nici cheltuielile de executare stabilite la suma de 10.644,60 lei prin încheierea din data de 03.11.2014.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm., art. 718-719, art. 722, art. 665 alin. 5 pct. 4 și pct. 7 C. proc. civ., art. 1-3 și art. 7 din OG nr. 22/2002, art. 1 din OUG nr. 84/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În esență, intimatul a precizat că, la data de 10.09.2014, a înregistrat la CNADNR SA, Direcția de Drumuri și Poduri Cluj, cererea nr._, prin care a solicitat punerea în executare, în termen de o săptămână, a sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj și a deciziilor pronunțate ulterior.
Totodată, intimatul a învederat că, în situația în care nu se va da curs cererii sale de plată, se va adresa unui executor judecătoresc.
La data de 01.10.2014, intimatul a primit de la Direcția de Drumuri și Poduri Cluj recipisa de consemnare nr._/1 pentru suma de 320.819,83 lei, sumă ce reprezintă doar despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 10/09.01.2009, însă, cu privire la restul sumelor solicitate, nu a primit niciun răspuns, astfel încât a înregistrat cerere de executare silită la B. ”Ulman B.”, la data de 23.10.2014, pentru sumele de 15.324,25 Euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri și 7.735 lei, cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, susținerile din contestația la executare.
De asemenea, în ședința publică din data de 08.01.2015, contestatoarea a precizat că nu mai insistă în a solicita suspendarea executării silite, instanța luând act de această precizare prin încheierea de dezbateri de la acea dată.
La solicitarea instanței, B. ”Ulman B.” a comunicat, în copie certificată, dos. de executare nr. 433/2014 (f. 76-113).
În dovedirea contestației, respectiv în apărare, instanța a încuviințat pentru părți administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin sent. civ. nr. 306/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr._ (f. 84-85), irevocabilă, contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată la plata către intimat a sumelor de 88.028 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri aferente imobilului care i-a aparținut intimatului, situat în . teren și casă care a fost demolată, ce a făcut obiectul exproprierii prin Hotărârea nr. 10/09.01.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local G..
Prin aceeași sentință, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat și a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, contestatoarea a mai fost obligată la plata către intimat și la plata cheltuielilor de judecată în apel (2.000 lei), prin dec. civ. nr. 229/A/12.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj (f. 86-90), respectiv în recurs (3.735 lei), prin dec. civ. nr. 1907/13.06.2014 a ÎCCJ (f. 91-97).
Anterior, prin Hotărârea nr. 10/09.01.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local G. (f. 11-12), despăgubirile pentru intimat fuseseră stabilite la suma totală de 77.520,80 Euro.
La data de 23.10.2014, intimatul-creditor M. I. a înregistrat cerere de executare silită împotriva contestatoarei-debitoare (f. 77-78), în baza titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești sus-menționate, formându-se dosarul de executare nr. 433/2014 al B. ”Ulman B.”.
Intimatul a solicitat recuperarea sumelor de 15.324,25 Euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri și 7.735 lei, cheltuieli de judecată.
De asemenea, instanța reține că, în cuprinsul cererii de executare silită, intimatul a precizat că a primit de la contestatoare suma de 320.819,83 lei, pe care aceasta a achitat-o conform Hotărârii nr. 10/09.01.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local G., intimatul solicitând astfel doar diferența de despăgubire stabilită prin titlul executoriu, precum și cheltuielile de judecată.
Suma de 320.819,83 lei a fost consemnată de către contestatoare pe numele intimatului la data de 01.10.2014, conform dovezii de la fila 81.
Din înscrisurile depuse de către contestatoare la dosar (f. 45-47) rezultă că, la data de 09.10.2014, aceasta a întreprins demersuri pentru plata restului de despăgubire și a cheltuielilor de judecată datorate intimatului, însă nu rezultă că intimatul ar fi fost înștiințat cu privire la acest demers, nici ulterior primirii de către contestatoare a somației de plată și a înștiințării privind începerea executării silite din data de 03.11.2014 (f. 103-105).
Prin încheierea din data de 27.10.2014 (f. 99-100), executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei și, prin încheierea din data de 03.11.2014 (f. 101-102), au fost stabilite cheltuielile de executare la suma de 10.644,60 lei.
În ceea ce privește singura critică făcută de către contestatoare prin prezenta contestație la executare, instanța constată că este neîntemeiată, deoarece acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1-3 din OG nr. 22/2002, având în vedere că acestea reglementează doar situația instituțiilor sau autorităților publice, în ceea ce privește punerea în executare a unor titluri executorii, iar contestatoarea nu este o instituție publică sau o autoritate publică, ci o companie națională – SA.
Cum dispozițiile legale sus-menționate sunt de strictă interpretare și aplicare, rezultă că executarea silită a unui titlu executoriu pronunțat împotriva contestatoarei companie națională urmează procedura de drept comun prevăzută de Codul de procedură civilă, astfel încât intimatul nu era obligat, legal, să transmită mai întâi o somație contestatoarei, iar aceasta să obțină fondurile necesare în termenul de 6 luni.
Cum hotărârea instanței de fond de stabilire a despăgubirilor a rămas irevocabilă la data de 13.06.2014, iar contestatoarea nu i-a adus la cunoștință intimatului despre inițierea demersurilor necesare plății diferenței de despăgubire stabilită de către instanța judecătorească și a cheltuielilor de judecată, rezultă că, în mod justificat, intimatul a inițiat executarea silită la data de 23.10.2014 și, în mod legal, executorul a încuviințat executarea silită, având în vedere îndeplinirea condițiilor privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, conform art. 622 C. proc. civ.
De asemenea, instanța reține că, prin raportare la dispozițiile art. 669 C. proc. civ., au fost stabilite corect cheltuielile de executare în sarcina contestatoarei-debitoare.
Prin urmare, constatând neîntemeiată critica făcută de către contestatoare, prin raportare la dispozițiile OG nr. 22/2002, precum și faptul că nu au mai fost invocate alte motive de nelegalitate a executării silite în speță, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Fiind incidente, în speță, dispozițiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ., contestatoarea fiind în culpă procesuală, instanța o va obliga la plata către intimat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial, achitat conform chitanței nr. 69/22.11.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A., cu sediul ales la S.C.A. „C. P. și Asociatii”, in sector 1, București, .. 20 și pe intimatul M. I., cu domiciliul in . A, J. Cluj, ca neîntemeiată.
Obligă pe contestatoare la plata către intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. PP
Tehnored. PP/DV
4 ex./23.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1281/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1293/2015. Judecătoria... → |
|---|
