Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1348/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1348/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1348/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1348/2015
Ședința din camera de consiliu de la 28.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C. și pe debitor M. M., având ca obiect investire cu formulă executorie.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu se prezinta partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Instanța invoca din oficiu exceptia necompetenței teritoriale si ramane in pronuntare pe aceasta exceptie.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2014, creditorul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C. in contradictoriu cu debitorul M. M. a formulat cerere de investire cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contraventiei . 11 nr._/07.11.2011.
Prin încheierea_/19.11.2014 în dosarul_/212/2014 Judecătoria C. a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului București.
Pentru a dispune această măsură, judecătoria a reținut, în esență că „mandatarul” creditorului nu s-a întemeiat în alegerea competenței pe criteriul alternativ la domiciliul debitorului, ci pe criteriul sediului său.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Conform art. 640 ind. 1 NCPC cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților.
Așadar, legiuitorul a prevăzut un caz de competență teritorială alternativă între sediul creditorului și sediul debitorului.
Împrejurarea că CNADNR a introdus acțiunea la Judecătoria C., prin raportare la sediul Direcției Regionale nu are nici o relevanță juridică și nici nu schimbă situația de fapt, anume că domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei C..
Așadar, la data introducerii acțiunii, Judecătoria C. era competență teritorial să soluționeze cauza prin raportare la domiciliul debitorului, care rezultă cu suficientă claritate din procesul-verbal de contravenție.
Împrejurarea că CNADNR a considerat că Judecătoria C. este competentă prin invocarea sediului Direcției Regionale nu reprezintă un argument juridic pentru declinarea competenței, ci, eventual, numai un argument în sprijinul descurajării unei posibile practici abuzive a CNADNR de a introduce cererile de învestire la Judecătoria C. și a evitării aglomerării instanței.
Rațiunea pentru care CNADNR a înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria C. nu prezintă relevanță juridică, întrucât este un criteriu subiectiv și neprevăzut de lege. Legea este foarte clară: sediul debitorului sau al creditorului, ambele fiind criterii obiective care se apreciază la data introducerii acțiunii și nu în funcție de un răspuns la o adresă.
Creditorul putea introduce acțiunea fie la Judecătoria C., fie la Judecătoria Sectorului 1. Alegerea Judecătoriei C. s-a realizat, în mod evident datorită faptului că domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei C., motiv pentru care CNADNR a dispus ca executarea proceselor-verbale de contravenție și recuperarea sumelor datorate să se realizeze prin direcțiile regionale de la domiciliile contravenienților. La nivelul întregii țări, CNADNR a acordat mandate direcțiilor regionale, fiind avută în vedere repartizarea teritorială, așa cum se menționează în preambulul mandatului –fila 10. Această repartizare teritorială nu este nici nelegală, nici abuzivă și nici nu se poate imputa CNADNR că „un creditor ar putea sesiza oricare dintre aceste două instanțe, dar nu una oarecare în funcție de un eventual interes” din moment ce interesul este legitim –buna organizare a companiei și distribuirea către direcțiile regionale de atribuții în funcție de repartizarea teritorială.
Astfel, instanța reține inexistența unui abuz procesual.
Referitor la invocarea imposibilității verificării domiciliului debitorului, instanța apreciază că soluționarea unei cauze fără citare nu este incompatibilă cu aceste verificări, pentru că acestea nu se realizează în vederea citării, ci în vederea stabilirii competenței. De altfel, Judecătoria C. a făcut verificări cu privire la motivele pentru care creditoarea a ales această instanță, fiind emisă adresă creditoarei, însă nu a făcut nici o verificare cu privire la debitor.
Pe cale de consecință, în cazul competenței teritoriale alternative atunci când creditoarea are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegerea se definitivează la momentul introducerii acțiunii, prima instanță sesizată fiind instanța competentă. De la acel moment, data introducerii acțiunii, nici o altă instanță nu mai este competentă să judece, chiar dacă anterior reclamantul putea introduce acțiunea la mai multe instanțe.
Prin urmare, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., va constata ivit conflictul negativ de competență și va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza privind pe creditor C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul in Constanta, . numar, jud. Constanta și pe debitor M. M., cu domiciliul in com. Cumpana, ., J. C., Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. PDP 06.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1390/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1281/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
