Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 19963/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de contestatoarea E. R. TRANSPORT FEROVIAR S.R.L. în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea, prin consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod proc. civilă, constată că este legal învestită cu soluționarea prezentei cauze, fiind competentă din punct de vedere general, material și teritorial.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatului la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, invocată de către intimat, prin întâmpinare.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției.
Instanța admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatului la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, invocată de către intimat, prin întâmpinare, având în vedere formularea acestui capăt de cerere în cadrul contestației la executare prevăzute de art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, contestatoarea având posibilitatea de a formula contestația prevăzută de Legea nr. 554/2003 privind contenciosul administrativ.
Nemaifiind cereri preliminare de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și motivată, respectiv anularea titlului executoriu și a somației existente în cadrul dosarului de executare efectuat de către intimată, precum și a executării silite însăși, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.07.2015 sub nr. de dosar_, contestatoarea E. R. TRANSPORT FEROVIAR S.R.L. a chemat în judecată pe intimatul M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI, formulând contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/23.06.2015 și a somației nr._/23.06.2015, emise în dosarul de executare nr._/ 23.06.2015, solicitând anularea titlului executoriu și a somației menționate, precum și a executării silite înseși ce formează obiectul dosarului de executare nr._/23.06.2015.
În motivarea contestației, în esență, contestatoarea a arătat că pentru neîndeplinirea obligațiilor ce revin persoanelor juridice de a proceda la reevaluarea clădirilor, în acord cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și având în vedere valoarea de 8.058.035 lei, supraevaluată a proprietății sale industriale, a solicitat în luna noiembrie 2014 efectuarea unui nou raport de evaluare. Aceasta a menționat că la data de 07.11.2014 a fost realizat Raportul de evaluare privind proprietatea imobiliară industrială, care a stabilit valoarea justă a proprietății la suma de 3.393.221,40 lei. Contestatoarea a invocat prevederile art. 253 alin. 5 Cod fiscal și art. 6 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, prin adresa nr. 116/01.04.2015, înregistrată la intimatul M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, solicitând operarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, potrivit Notei explicative nr. 116/01.04.2015, înregistrată sub nr._/02.04.2015.
Aceasta a precizat că, prin adresa nr._/27.04.2015, emisă de intimat, s-a comunicat refuzul de a înregistra în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și de a recalcula impozitul pe clădiri pentru anii 2011-2014. Contestatoarea a susținut că măsura dispusă de organul fiscal este abuzivă și netemeinică, raportul de evaluare fiind perfect legal, iar calcularea de către acesta s-a realizat valorile de inventar din anul 2011. A mai învederat că OMFP nr. 3055/2009 indicat ca temei de drept de către pârâtă a fost abrogat prin OMFP nr. 1802/2014. Astfel, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare, anularea titlului executoriu nr._/23.06.2015 și a somației nr._/23.06.2015, precum și a executării silite înseși ce formează obiectul dosarului de executare nr._/23.06.2015, solicitând și obligarea pârâtei la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650, 711, 712 alin. 2, 719 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 253 alin. 5 Cod fiscal, art. 64 și art. 172 din OG 92/2003, art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (fila 232).
La data de 02.09.2015, intimatul M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare. Aceasta a învederat că, prin raportul de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 au fost reevaluate doar 5 mijloace fixe de natura construcțiilor din totalul de 20 imobilizări corporale (construcții) deținute în proprietate de societatea contestatoare. Intimata mai precizat că organele fiscale au emis Deciziile de impunere pentru anii 2011-2014, fiind avute în vedere prevederile art. 253 alin. 6 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri în fotocopie (filele 102-206).
În ședința publică din data de 29.10.2015, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatului la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, invocată de către intimat, prin întâmpinare.
În privința probatoriului, la același termen de judecată, instanța a încuviințat pentru contestatoare și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, prin somația nr._/23.06.2015 emisă în dosarul de executare nr._/2015 intimatul M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a adus la cunoștință contestatoarei E. R. TRANSPORT FEROVIAR S.R.L. faptul că figurează în evidențele fiscale cu suma de plată în cuantum total de 452.518 lei, din care suma de 404.968 lei reprezentând impozit pe clădiri, iar suma de 47.550 lei reprezentând accesorii calculate asupra impozitului pe clădiri. Totodată, s-a adus la cunoștință contestatoarea că, dacă în termen de 15 zile de la primirea somației, nu se achită sumele menționate sau nu se face dovada stingerii acestora, se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită (fila 16).
De asemenea, prin titlul executoriu nr._/23.06.2015 emis în dosarul de executare nr._/2015 au fost identificate obligațiile de plată rezultate din calcularea impozitului pe clădiri în perioada 30.09._05, precum și a accesoriilor la impozitul pe clădiri în aceeași perioadă (fila 15).
În drept, având în vedere situația de fapt expusă, instanța constată ca fiind aplicabile în speță, dispozițiile art. 172 alin. 1 din O.G. 92/2003, art. 141 alin. 1 și 11 din O.G. 92/2003 și art. 145 din O.G. 92/2003 – Codul de proc. fiscală.
În conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. 1 din O.G. 92/2003 – Codul de proc. fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Potrivit art. 21 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, „(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. (2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii”.
Prin prezenta contestație la executare, contestatoarea a invocat un singur motiv de nelegalitate a executării silite, referitor la refuzul intimatului de a înregistra în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și de a recalcula impozitul pe clădiri pentru anii 2011-2014.
În acest sens, la data de 02.04.2015, contestatoarea a depus la organele fiscale Declarația înregistrată sub nr._ pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, iar prin adresa nr. 116/01.04.2015, înregistrată la intimatul M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești sub nr._/02.04.2015, contestatoarea a solicitat operarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 (filele 131-159) și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, potrivit Notei explicative nr. 116/01.04.2015 (fila 116).
Prin adresa nr._/27.04.2015, emisă de intimat, s-a comunicat contestatoarei faptul că pentru stabilirea impozitului pe clădiri pe anul fiscal 2015 se vor menține valorile de inventar ale clădirilor ce figurează în Raportul de evaluare din iulie 2011 și cota de impozitare de 10%, întrucât a fost încălcată norma contabilă privind reevaluarea imobilizărilor corporale, neputându-se proceda la recalcularea impozitului pe clădiri aferent anilor 2011-2014 întrucât nu există prevedere legală în acest sens (fila 111).
La data de 10.06.2015, contestatoarea a formulat contestație împotriva adresei menționate, înregistrată sub nr._, soluționată de organele fiscale în sensul respingerii acesteia, așa cum reiese din adresa nr._/03.07.2015 (filele 107-109).
Instanța reține ca fiind neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat de contestatoare, întrucât potrivit prevederilor art. 105 alin. 2 din Ordinul nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, „dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie reevaluate”, iar conform art. 106 alin. 4, „dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare”.
Astfel, contestatoarea nu a respectat dispozițiile legale menționate, respectiv efectuarea reevaluării tuturor activelor deținute în proprietate, ci prin Raportul de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 au fost reevaluate doar 5 mijloace fixe de natura construcțiilor din totalul de 20 imobilizări corporale (construcții) deținute în proprietate de contestatoare.
Mai mult, în situația în care existau construcții a căror valoare nu mai putea fi determinată, era necesar ca acestea să se regăsească în cuprinsul Raportului de evaluare, prin care trebuiau arătate motivele pentru care se apreciază că acestea nu mai pot fi evaluate.
Totodată, instanța subliniază că în mod corect intimata nu a procedat la recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii anteriori, 2011-2014, deoarece în situația efectuării unei reevaluări la finalul unui an fiscal și înregistrarea acesteia în situația contabilă a societății, aceasta poate influența doar rezultatele contabile ale anului următor.
În ceea ce privește cota de impozitare de 10% aplicată de organele fiscale, instanța reține aceasta a fost stabilită în mod corect, potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 6 din Codul fiscal, care prevede că „în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între: a) 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință; b) 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință”.
Având în vedere considerentele menționate, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată împotriva titlului executoriu nr._/23.06.2015 și a somației nr._/23.06.2015, emise în dosarul de executare nr._/ 23.06.2015.
De asemenea, față de soluția de admitere a excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatului la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014, instanța va respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere menționat.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că intimata nu a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea E. R. TRANSPORT FEROVIAR S.R.L., cu sediul în .. 40, cam. C20, sector 1, București, în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI, cu sediul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului la înregistrarea în evidențele fiscale a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din data de 07.11.2014 și recalcularea impozitului pe clădiri pentru anii 2011-2014.
Ia act că intimata nu a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 29.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
