Fond funciar. Sentința nr. 3810/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3810/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3810/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3810
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER - D. V.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe reclamanții V. N., V. M., F. N. V., I. L. S., TIȚOIU M., pe pârâții C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA, S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, pe intervenienții P. C. I., P. M. și P. L., pe chematele în garanție R. N. A PADURILOR ROMSILVA și R. N. A PADURILOR ROMSILVA - DIRECTIA S. ILFOV și pe persoana arătată ca titular al dreptului STATUL R., prin Ministerul Finantelor Publice, având ca obiect fond funciar, plângere hotarâre.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea la data de 26.02.2015, când, respingând cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de către reclamanți și intervenienți, deoarece aspectele învederate în cuprinsul acesteia au făcut deja obiectul discuțiilor de la termenul din 19.02.2015, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanții V. N., V. M., F. N. V., I. L. S., TIȚOIU M. au chemat în judecată pe pârâții C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA, S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, solicitând anularea Hotărârii nr. 1376/22.03.2012 a Comisiei M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, invalidarea propunerii Subcomisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată din cadrul Sectorului 1 București din Hotărârea nr. 15/27.01.2012, admiterea contestației cu nr. 3458/10.02.2012 și reconstituirea în natură a dreptului de proprietate privată asupra imobilului în suprafață de 0,5 ha pădure, situat în zona Băneasa Văcăreasca, trupul Nemțoaica.
În motivarea plângerii, reclamanții au arătat că, prin cererile înregistrate pe rând sub nr. 408/19.03.1998 și nr. 786/10.03.2000 la C. L. Otopeni, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 0,5 ha pădure situat în zona Băneasa Văcăreasca, trupul Nemțoaica.
La data de 02.06.2005, C. L. Otopeni a înaintat, prin adresa nr. 9611/1, către C. L. Sector 1 București cererea reclamanților, însoțită de actele depuse, cererea fiind înregistrată sub nr._ la Primăria Sectorului 1 București.
La data de 19.09.2005, prin cererea nr._, reclamanții au solicitat soluționarea dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, însă numai după pronunțarea sentinței civ. nr. 7815/2008 de către Judecătoria Sectorului 1 București în dos. nr._, prin care s-a dispus obligarea Subcomisiei Locale la soluționarea cererii de retrocedare.
La data de 03.02.2012, prin scrisoare recomandată, a fost comunicată petentei Tițoiu M. Hotărârea nr. 15/27.01.2012 a Subcomisiei, prin care aceasta făcea propunerea de respingere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului sus-menționat, pentru motivul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, respectiv a continuității deținerii imobilului în proprietate la momentul deposedării de către statul comunist, precum și nici a situației juridice actuale a imobilului; de asemenea, s-a menționat că, în prezent, așa cum a arătat reprezentantul Ocolului Silvic București în ședința din data de 27.01.2012, în care a fost soluționată cererea reclamanților, imobilul ar fi în proprietatea altor persoane, fiind atribuit în baza legilor fondului funciar.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au formulat contestație, conform art. 51 din Legea nr. 18/1991, art. 6 alin. 1 lit. d, coroborat cu art. 27 alin. 3 și 4 din HG nr. 890/2005, înregistrată sub nr. 3458/10.02.2012 la Primăria Sectorului 1.
La data de 12.04.2012 le-a fost comunicată reclamanților Hotărârea nr. 1376/22.03.2012 a Comisiei M. București prin care era validată propunerea Subcomisiei Locale, precum și respingerea contestației formulate.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, C. a reținut că „nu au fost depuse acte care să ateste că autorul V. V. era titularul dreptului de proprietate la momentul deposedării și nici dovada preluării terenului de către stat”.
Reclamanții consideră însă că s-a făcut dovada solicitată, prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1945, precum și avându-se în vedere caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, iar, în ceea ce privește modalitatea de intrare în patrimoniul statului a terenului, reclamanții au precizat că nu le este cunoscută.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În esență, pârâta a arătat că, prin adresele nr._/14.11.2005 și_/25.07.2006, li s-a învederat reclamanților că este necesară completarea documentației cu dovada preluării terenului de către stat din patrimoniul autorului, respectiv dovada continuității deținerii terenului de către stat din patrimoniul autorului, respectiv dovada continuității deținerii terenului în proprietate de către autor, de la momentul dobândirii și până la momentul preluării terenului de către stat.
Or, conform art. 3 alin. 5 din Legea nr. 1/2000, prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, însă reclamanții nu au anexat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate niciun înscris care să ateste că autorul V. V. era titularul dreptului de proprietate în momentul deposedării, deci nu s-a făcut dovada continuității deținerii în proprietate a terenului.
De asemenea, deși reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului, aceștia nu au depus nicio dovadă care să ateste situația juridică a terenului, respectiv că vechiul amplasament poate fi restituit în natură, iar, în plenul ședinței Subcomisiei Locale, s-a constatat faptul că terenul ce face obiectul cererii reclamanților este în prezent deținut în proprietate de alte persoane, fiind atribuit în baza Legii fondului funciar.
Ca urmare, reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în mod imperativ de dispozițiile Legii nr. 1/2000, coroborate cu cele ale Legii nr. 18/1991, raportate la Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, iar, dacă ar fi depus minime diligențe, aceștia ar fi aflat că terenul ce face obiectul cererii lor de restituire este fond forestier, proprietate privată, pusă în posesie ca efect al aplicării Legii nr. 18/1991, fiind predat Comisiei Locale de Fond Funciar Otopeni cu Protocolul nr. 1602/17.11.1992, în baza Hotărârii de validare nr. 162/05.03.1991.
Rezultă, deci, că vechiul amplasament solicitat de către reclamanți a fost atribuit în proprietate altor persoane, în urma validării dreptului acestora la reconstituire în anul 1991, deci mult anterior momentului la care aceștia au înțeles să formuleze o cerere în baza Legilor fondului funciar.
De asemenea, pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a formulat cerere de chemare în garanție a REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA și a DIRECȚIEI SILVICE ILFOV – OCOLUL SILVIC BUCUREȘTI, solicitând ca, în cazul în care plângerea reclamanților va fi admisă, chematele în garanție să fie obligate la predarea terenului asupra căruia se va dispune reconstituirea dreptului de proprietate.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 C. proc. civ.
Pârâta C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA nu a formulat întâmpinare, ci a depus la dosar Note scrise, prin care a solicitat respingerea plângerii, pentru motivele expuse deja din cuprinsul întâmpinării pârâtei S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, adăugând că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
La data de 21.11.2012, chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV a solicitat introducerea în cauză a S. ROMÂND, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de intervenient în interes propriu, în baza art. 57 C. proc. civ., formulând și întâmpinare față de cererea de chemare a sa în garanție.
Prin întâmpinare, chemata în garanție a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare a sa în garanție, ca neîntemeiată.
La data de 10.01.2013, a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către P. L., P. M. și P. C. I., motivând că sunt persoane îndreptățite la reconstituire, împreună cu reclamanții.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 49 și art. 50 C. proc. civ.
La data de 07.02.2013, chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în baza art. 49 și art. 50 C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 21.03.2013, instanța a constatat admisibilă, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. L., P. M. și P. C. I..
Prin încheierea de ședință din data de 28.03.2013, instanța a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV, a respins, ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâtele C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA și S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, respectiv excepția inadmisibilității cererilor de chemare în garanție, invocată de către chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, pentru motivele arătate în cuprinsul acestei încheieri.
De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a dispus, în baza art. 137 alin. 2 C. proc. civ., unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de ambele chemate în garanție, în ceea ce privește cererile de chemare în garanție.
Prin cererea formulată la data de 25.07.2013, chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV a precizat că solicită introducerea în cauză a S. ROMÂND, prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza art. 64-65 C. proc. civ., deci în calitate de titular al dreptului.
La solicitarea instanței, pârâta C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA a comunicat actele care au stat la baza emiterii hotărârii care face obiectul plângerii (f. 102-233).
De asemenea, la solicitarea instanței, au fost transmise relații de către R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV (f. 268, 309, 333-335), Primăria Orașului Otopeni, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f. 314-318), OCPI (F. 469-479).
În dovedirea plângerii, instanța a încuviințat pentru reclamanți și intervenienți, administrarea probei cu expertiză topografică, raportul întocmit de către expertul desemnat, d-l Mahriu P. M., fiind anexat la dosar (f. 390-413, 442, 487-494) și avizat de către OCPI.
La data de 21.01.2015, reclamanții și intervenienții au depus o cerere, apreciată de către instanța ca fiind de modificare a acțiuni, în sensul art. 132 alin. 1 C. proc. civ., prin care au solicitat ca, în subsidiar, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt teren decât vechiul amplasament, precum și acordarea de despăgubiri.
Pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a invocat tardivitatea formulării cererii modificatoare, instanța constatând tardivitatea acesteia, în ședința publică din data de 19.02.2015, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de dezbateri de la acea dată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1376/22.03.2012, pronunțată de pârâta C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA (f. 105) a fost validată propunerea pârâtei S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI de respingere a cererii formulate de reclamanții din prezenta cauză, respectiv autorul intervenienților, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha, situat în zona Băneasa Văcăreasca, trupul Nemțoaica.
Motivele menționate în cuprinsul hotărârii au avut în vedere faptul că nu au fost depuse acte care să ateste că autorul V. V. era titularul dreptului de proprietate la momentul deposedării și nici dovada preluării terenului de către stat.
Din cuprinsul Hotărârii nr. 15/27.01.2012 a pârâtei S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, prin care a fost propusă respingerea cererii de reconstituire, pârâta a învederat, de asemenea, că nu au fost depuse dovezi privind situația juridică actuală a terenului, având în vedere faptul că, din verificările efectuate de către Subcomisie, a rezultat că terenul este deținut în prezent de către alte persoane, fiind atribuit în baza Legilor fondului funciar.
Reclamanții și intervenienții consideră că hotărârea atacată și, implicit, cea prin care s-a propus respingerea cererii lor/a autorilor lor sunt nelegale, întrucât la dosarul administrativ au fost depuse toate înscrisurile necesare.
Cu toate acestea, instanța constată că, pe de o parte, hotărârea de respingere a cererii de reconstituire pe vechiul amplasament este legală și corectă, iar, pe de altă parte, că reclamanții, respectiv intervenienții, nu au completat dosarul administrativ prin depunerea dovezilor solicitate de către instituția abilitată, respectiv dovada continuității dreptului de proprietate în persoana autorului acestora, precizarea temeiului preluării, precum și a situației juridice a terenului (f. 173).
De asemenea, solicitarea cu privire la depunerea dovezilor în sensul că autorul solicitanților, respectiv V. V., era proprietar inclusiv la data preluării, nu numai la nivelul anului 1945, când a dobândit proprietatea cu privire la terenul respectiv, este pertinentă, deoarece, între data dobândirii dreptului de proprietate și cea a preluării terenului de către stat exista posibilitatea pierderii dreptului de proprietate.
Or, prin efectuarea unor minime demersuri la Direcția de Impozite Locale, petenții puteau obține relații referitoare la situația juridică a terenului la momentul preluării.
În plus, erau suficiente demersuri din partea petenților la Arhivele S., pentru a identifica dacă preluarea terenului de către stat s-a efectuat cu titlu sau fără titlu și, în primul caz, în baza cărui titlu, la ce dată și cine era persoana care avea calitatea de proprietar la data preluării, demersuri pe care aceștia nu le-au făcut, limitându-se să depună acte de stare civilă și dovada dobândirii proprietății terenului de către autorul lor în anul 1945.
Instanța mai reține, de asemenea, că pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a învederat, în propunerea de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, că terenul în cauză figurează ca fiind deja retrocedat unor terți, aspect confirmat prin adresa nr._/27.01.2012 a Direcției Silvice Ilfov (f. 301), prin care s-a învederat că situația juridică actuală a terenului cu vegetație forestieră este aceea de fond forestier proprietate privată, pus în posesie ca efect al aplicării Legii nr. 18/1991.
De asemenea, situația juridică a terenului, în sensul că acesta este deja retrocedat altor persoane și că era deja retrocedat la data soluționării cererii petenților, a rezultat și din probele efectuate în prezenta cauză, respectiv expertiza topografică și relațiile furnizate de către OCPI expertului, precum și direct instanței, din care rezultă fără dubiu că terenul a fost restituit unor terți, în baza unor cereri de restituire în natură formulate de către aceștia anterior anului 1998, când s-a formulat prima cerere de către reclamanți/autorii intervenienților, astfel încât, față de această situație juridică, instanța reține că era cu atât mai necesară prezentarea de către petenți în dosarul administrativ a dovezilor solicitate de către instituția abilitată.
Pentru aceste considerente, instanța constată că în mod corect și legal pârâtele au respins cererea reclamanților/intervenienților de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, văzând și dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, precum și faptul că nu a fost cerută de către aceștia, în cadrul dosarului administrativ, reconstituirea pe un alt amplasament sau despăgubiri, astfel încât să se rețină că pârâtele nu au soluționat, în mod legal, o astfel de cerere, instanța va respinge plângerea formulată de către reclamanți, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. C. I., P. M. și P. L., ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cererile de chemare în garanție formulate de către pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către ambele chemate în garanție și unită cu fondul, deoarece acestea își justifică o atare calitate, dat fiind faptul că terenul în litigiu este fond forestier, astfel cum rezultă din adresa nr._/27.01.2012 a Direcției Silvice Ilfov (f. 301).
Însă, având în vedere soluția pronunțată asupra plângerii și a cererii de intervenție în interes propriu, instanța va respinge ambele cereri de chemare în garanție, formulate de către pârâtă, ca rămase fără obiect.
În ceea ce privește cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de către chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV, în contradictoriu cu STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, față de situația juridică a terenului, astfel cum a rezultat din relațiile furnizate de către OCPI, în sensul că, în prezent, terenul face obiectul unui drept de proprietate privată, în favoarea mai multor persoane, deci nu există un drept de proprietate în favoarea persoanei arătate ca titular al dreptului, instanța o va respinge, ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța va lua act că pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a precizat că solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către reclamanți și intervenienții în interes propriu.
Respinge plângerea formulată de către reclamanții V. N., V. M., F. N. V., I. L. S., TIȚOIU M., toți cu domiciliul ales la C.. Av. Tițoiu E.”, în C., .. 74, corp 2, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp B, sectorul 1 și S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 9-13, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții P. C. I., P. M. și P. L., toți cu domiciliul ales la C.. Av. Tițoiu E.”, în C., .. 74, corp 2, ., jud. D., ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către ambele chemate în garanție, cu privire la cererile de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Respinge cererile de chemare în garanție formulate de pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, în contradictoriu cu chematele în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR „ROMSILVA”, cu sediul în București, ., sector 2 și R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV, cu sediul în București, ., sector 2, ca rămase fără obiect.
Respinge cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de către chemata în garanție R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV, în contradictoriu cu STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor publice, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta S. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ DIN C. SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a precizat că solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier promovat la Tribunalul București,
semnează Grefierul Șef
Red. PP
Tehnored. PP/DV
15 ex./31.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4082/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3705/2015. Judecătoria... → |
|---|
