Întoarcere executare. Hotărâre din 01-07-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 13281/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTIȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. B. E.
GREFIER: B. C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimatul R. C. având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, data de 01.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19._ sub nr._/299/2014, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat în contradictoriu cu intimatul R. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 3686/2014, suspendarea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 3686/2014 întocmit de către B. Dorința G., L. G. și M. P. până la soluționarea cauzei, iar în cazul admiterii contestației, restabilirea situației anterioare punerii în executare a hotărârii nr. 726/2009 emisă de către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și întoarcerea executării pentru suma de 181.071,73 lei .
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esență că B. Dorința G., L. G. și M. P. a depășit limitele încheierii din data de 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 privind încuviințarea executării silite și a procedat și la actualizarea despăgubirilor. Contestatoarea a invocat disp. art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament. Contestatoarea a mai invocat disp. art. 2 din OUG nr. 10/2014 și nerespectarea prevederilor OG nr. 22/2002.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 și urm. C.p.c., Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1120/2006, modificată prin HG nr. 57/2008.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c., contestatoarea a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 08.04.2015, intimatul R. C. a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat în esență că față de neachitarea despăgubirilor în termenul prevăzut de lege a suferit o pagubă reprezentată de devalorizarea sumei de bani ce i se cuvenea. Cu privire la incidența OUG nr. 10/2014, intimatul a susținut că între data emiterii hotărârii Comisiei Municipale și data apariției OUG nr. 10/2014 au trecut mai bine de 4 ani, timp în care pârâta nu a depus o minimă diligență pentru plata despăgubirilor și mai mult la data judecării contestației, termenul de 31.12.2014 prevăzut de OUG nr. 10/2014 este împlinit. Intimatul a precizat că cererea de executare silită nu este formulată prematur în cadrul dosarului de executare, nu s-a procedat decât la comunicarea somației de plată către contestatoare cu respectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002. Intimatul a învederat că în situația în care se va aprecia că somația are caracterul unui act începător de executare, contestatoarea nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești prevederile din OG nr. 22/2002, având în vedere că nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței, iar pe de altă parte, dispozițiile normative de mai sus trebuie privite în lumina jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art. 20 din Constituția României. În ceea ce privește aspectul cheltuielilor de executare, intimatul a precizat că este legală calcularea onorariului de executare, precum și a celorlalte cheltuieli.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 C.p.c..
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicita proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. D. G., L. G. și M. P. a comunicat dosarul de executare nr. 3686/2014.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 726/17.12.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 a fost aprobată cererea nr._/1808/04.12.2003 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești moștenitorilor G. D. M., G. C. R., P. R. O., V. M. V., R. C. pentru bunurile de care au fost deposedați R. E. și Z., în valoare de 457.428,84 lei.
Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1222/29.09.2010 de BNP I. A. D., numiții G. D. M., G. C. R., P. R. O., V. M. V., R. C. au stabilit cotele ce revin fiecăruia dintre copartajanți din valoarea totală a compensațiilor, respectiv G. D. M. 21 %, G. C. R. 15,8 %, P. R. O. 15,8%, V. M. V. 15,8 %, R. C. 31,6 %.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat, intimatul creditor R. C., s-a adresat cu cerere la B. D. G., L. G. și M. P. (f. 62), formându-se dosarul de executare nr. 3686/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 31.10.2014 în dosarul nr._/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 726/17.12.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 pentru recuperarea sumei de 31,6 % din 457.428,84 lei reprezentând despăgubiri plus cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 13.10.2014, B. D. G., L. G. și M. P. a stabilit suma de 11.144,73 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Prin somația din 27.11.2014, B. D. G., L. G. și M. P. a somat debitoarea în conformitate cu art. 2 din OG nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, ca în termen de 6 luni de la data primirii, înmânării, afișării prezentei să ia toate măsurile ce se impun pentru îndeplinirea obligațiilor ce-i incumbă potrivit dispozițiilor titlului executoriu.
Prin adresa din 09.12.2014, B. D. G., L. G. și M. P. a dispus executarea silită prin înființarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea le are deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București până la încasarea sumei totale de 181.071,73 lei.
Prin adresa de înștiințare privind măsura popririi din 09.12.2014, B. D. G., L. G. și M. P. a comunicat debitoarei că s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei de 181.071, 73 lei, la solicitarea creditorului R. C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 726/17.12.2009 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006.
Critica contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc a depășit limitele încheierii din data de 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 este apreciată de către instanță ca neîntemeiată întrucât executorul judecătoresc a procedat la actualizarea despăgubirii conform solicitării creditorului și în deplină concordanță cu dispozițiile legale invocate de contestatoare.
În ceea ce privește motivul de contestație privind justificarea neexecutării sumei stabilită în titlul executoriu, dat fiind că prin OUG nr. 10/2014 a fost reglementată suspendarea plății sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin Hotărârile Comisiilor pe baza Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
În cazurile privind titlurile emise în baza Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 9/1998 statul nu a reglementat o procedură concretă de achitare a reparațiilor recunoscute în mod definitiv prin deciziile emise și a lăsat să se scurgă o perioadă de timp nerezonabilă fără a le executa. Statul nu poate astfel a se prevala de reglementarea unei suspendări a plății despăgubirilor pentru titluri executorii care trebuiau a fi executate în termen de maxim un an.
În speță, titlul privind despăgubirile a fost emis în 2009. Prin urmare, creanța pe care era îndreptățită a o primi efectiv persoana beneficiară era executorie din anul 2009 și conform Legii nr. 290/2003 și normelor de aplicare a acesteia era necesar a fi achitată în întregime în maxim un an de la comunicarea titlului sau, în caz de eșalonare, în maximum 2 ani.
Or, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014, după ce Legea nr. 9/1998 ori Legea nr. 290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu fi afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că, deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin HG nr. 1120/2006, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea titlului executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/1998 și de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă a executării creanțelor. În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr. 10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 290/2003 din speță la executarea creanței stabilite, încă din anul 2009.
Nici motivele de contestație privind nerespectarea disp. OG nr. 22/2002 sau invocarea insuficienței sumelor alocate prin bugetul de stat pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii nu sunt apreciate de către instanță ca întemeiate.
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
D. fiind cele prezentate, se reține că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
F. de soluția pronunțată cu privire la contestația la executare, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată, această măsura putând fi luată doar în ipoteza desființării actelor de executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art.718 NCPC, conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta sentință contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Față de principiul disponibilității, instanța va lua act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, CUI_, în contradictoriu cu intimatul R. C., cu domiciliul în RAMNICU VALCEA, .. 5, ., județul V., CNP_, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării, ca neîntemeiat.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. R.B.E/Tehn. R.B.E/B.L.C./4ex/07.09. 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
