Întoarcere executare. Sentința nr. 1096/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1096/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1096/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.1096/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. A. C.
GREFIER A. A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S și pe intimat S.C. S. S.A. BUCUREȘTI, terț poprit C. NAȚIONALĂ ROMARM SA BUCUREȘTI-FILIALA SOCIETATEA UZINA MECANICĂ CUGIR SA, având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
Dezbaterile in fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 16.01.2015, respectiv pentru azi 22.01.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2014 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. a formulat in contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A. și terțul poprit C. NAȚIONALĂ ROMARM SA BUCUREȘTI FILIALA SOCIETATEA UZINA MECANICA CUGIR SA contestație la executare, prin care a solicitat anularea popririi, respectiv a adresei de înființare a popririi și a tuturor actelor adiacente și subsecvente, inclusiv a încheierii din data de 25.06.2013, de stabilire a actualizării debitelor principale și de stabilire a cheltuielilor de executare efectuate de B. C. B. M. în dosarul de executare nr. 636/2013. S-a mai solicitat întoarcerea executării silite pentru sumele ce vor fi executate până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 722 și urm. din Codul de procedură civilă.
S-a solicitat suspendarea executării silite.
Se invocă de către contestatoare faptul că, începerea executării silite prin poprire este nelegală întrucât au fost indicate greșit denumirea terțului poprit, indicându-se . SA în loc de C. NAȚIONALĂ ROMARM SA BUCUREȘTI FILIALA SOCIETATEA UZINA MECANICA CUGIR SA și nu au fost indicate sediul și codul de identificare fiscală a acestuia. În consecință se solicită a se constata nulitatea actelor de executare întocmite cu încălcarea prevederilor art. 782 alin. 3 și urm din Codul de procedură civilă.
Un alt motiv invocat de contestatoare privește titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București în legătură cu care precizează că a mai fost solicitată încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 1001/2011 al aceluiași executor judecătoresc. Se arată că prin sentința civilă nr. 727/2011 a Judecătoriei sectorului 4 București a fost respinsă irevocabil contestația la executare formulată de contestatoare astfel încât împotriva sa sunt începute două executări silite existând posibilitatea unei duble despăgubiri a creditorului.
Mai arată contestatoarea că înțelege să conteste creanța solicitată de intimată în baza sentinței civile nr._/14.12.2010 cu privire la suma de_,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată acordate în primă instanță și nemenținute în apel, ca urmare a admiterii apelului prin decizia civilă nr. 21/2013 a Curții de apel București.
În cadrul altui motiv de contestație se arată că toate veniturile realizate de contestatoare din valorificarea creanțelor sunt supuse unei afectațiuni speciale prevăzută de lege asupra cărora este lipsită de dreptul de dispoziție, astfel încât executarea obligației de plată stabilită prin titlul executoriu se poate realiza exclusiv di resursele aprobate prin bugetul Autorității și nu prin poprirea conturilor curente ale debitorilor săi. În acest sens se arată că terțul poprit nu are calitate procesuală în cauză întrucât nu figurează în portofoliul contestatoarei cu creanțe fiscale și comerciale preluate de la CNAS și CAS A. respectiv . SA și având în vedere calitatea contestatoarei de creditor bugetar al terțului poprit, intimatul s-ar subroga în drepturile contestatoarei, devenind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 5 lit. c din Legea nr. 137/2002R. În consecință intimatul nu se poate îndrepta împotriva debitorilor săi și nu se poate înființa în mod direct poprirea asupra conturilor acestora.
În final, contestatoarea critică încheierea de actualizare a debitului și de stabilire a cheltuielilor de executare, arătând că onorariul maximal nu trebuie depășit prin adăugarea TVA – ului.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 711 și urm. și 718 C.P.C. și ale O.G. nr. 22/2002.
În dovedire, s-au depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri (filele 11-30).
La cererea instanței de judecată s-au atașat la dosarul cauzei, în copie, toate înscrisurile dosarelor de executare nr. 636/2013 și nr. 1001/2011 ale B.E.J. C. B. M..
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La data de 13.10.2014, terțul poprit a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/14.12.2010 pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de . a fost obligată contestatoarea la plata către aceasta a sumei de 4.626.671 lei reprezentând despăgubiri și 65.035,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 21/23.01.2013 a Curții de Apel București s-a dispus admiterea apelului formulat de contestatoare și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării contestatoarei la plata sumei de 230.599,66 lei reprezentând despăgubiri actualizată în raport cu rata inflației în perioada martie 2007 – septembrie 2012.
S-a reținut în considerentele deciziei menționate faptul că valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin expertiza tehnică în specialitate contabilitate fiind în cuantum de 230.599,66 lei reprezentând valoarea contabilă la data retrocedării, actualizată în raport cu rata inflației.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de executare constând în onorariu expert formulată de intimată, s-a reținută că apelul fiind admis, cheltuielile de judecată rămân în sarcina intimatei care a pierdut procesul.
Această sentință civilă, in ceea ce privește creanța reprezentată de suma menționată, a fost pusă in executare silita la cererea intimatei-creditoare adresată executorului judecătoresc, constituindu-se dosarul de executare nr. 636/2013.
În acest dosar B.E.J. C. B. M. a emis încheierea din 25.06.2013, reținând în sarcina contestatoarei–debitor obligația de plată a sumei de 300.703,47 lei, reprezentând debitul actualizat până la momentul emiterii încheierii, și a sumei de 10.575,3 lei, cu titlu de cheltuieli de executare până la momentul emiterii încheierii.
În Încheierea menționată se arată că debitul în cuantum total de 300.703,47 lei este compus din 230.599,66 lei, reprezentând debit actualizat pentru perioada martir 2007 – septembrie 2012, 5068,31 lei reprezentând actualizarea debitului cu rata inflației pentru perioada septembrie 2012 – mai 2013 precum și_,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat în continuare cu indicele de inflației până la momentul plății efective.
Totodată s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 10.575,30 lei.
La data de 25.06.2013 B.E.J. C. B. M. a emis somația de plată prin care contestatoarei i se punea in vedere să dispună toate măsurile ce se impun pentru plata debitului menționat mai sus.
Prin încheierea din 12.06.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită ce urma a se efectua împotriva contestatoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prezenta contestație la executare este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Susținerea contestatoarei în sensul că executarea silită declanșată împotriva sa se poate realiza exclusiv din resursele aprobate prin bugetul autorității și nu prin poprirea conturilor curente ale debitorilor nu contravine dispozițiilor art. 1 si ale art. 2 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În cazul în care există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.
Prin urmare daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea plății.
Această interpretare concordă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., conform căreia executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din C.E.D.O., iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă -in sensul de executorie- și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți.
In cauza Sacaleanu impotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori intârzie in executarea acesteia, chiar și in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garanțiile art.6 din C.E.D.O. de care a beneficiat justitiabilul in fata instanțelor iși pierd orice rațiune de a fi.
Contestatoarea A.V.A.S., deși sarcina probei ii aparținea, nu a făcut dovada că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior și, in aceste conditii, orice intârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incălcarea art. 6 al C.E.D.O..
Astfel, întrucât executarea obligației stabilite prin titlul executoriu nu a fost realizată de bună-voie contestatoarea este obligată să suporte și cheltuielile de executare silită prilejuite creditorului său.
Potrivit dispozițiilor art. 672 Cod procedură civilă, în afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului prevăzut în somație, astfel încât apare ca fiind corectă plata onorariului pentru exercitarea de către executorul judecătoresc a atribuțiilor stabilite prin art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, referitoare la punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, atâta vreme cât creditorul l-a învestit cu o cerere de executare silită.
Cu privire la cuantumul onorariului executorului, instanța constată că acesta a fost stabilit prin contractul încheiat între intimat și executor, cu respectarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006; s-a avut în vedere efectuarea executării silite în modalitatea solicitată de intimat, respectiv poprire, onorariul fiind de 6300 lei plus 1% din suma care depășește 100.000 lei, la care se adaugă celelalte cheltuieli de executare stabilite conform Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei în sensul că onorariul nu poate include și TVA, instanța reține că aceasta este o taxă indirectă care se avansează de furnizorul serviciului, dar se suportă de beneficiar, iar contestatoarea, în calitate de debitor, are obligația de a suporta cheltuielile de executare, deci și TVA-ul, în actele normative ce reglementează activitatea executorilor judecătorești nefăcându-se vreo precizare legată de absolvirea debitorilor de plata TVA.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia ar mai fi executat o dată aceeași sentință, instanța apreciază că din actele și lucrările dosarului rezultă că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 636/2013 al B. C. B. M. a fost inițiată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr._/2010 a Tribunalului București, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 21/23.01.2013, pe când executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1001/2011 nu are în vedere decizia civilă nr. 21/23.01.2013, pronunțată ulterior constituirii acestui prim dosar de executare.
Mai mult, contestatoarea are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării silite pentru executarea anterioară, în condițiile în care dovedește lipsa de temei a acesteia.
Este neîntemeiată și susținerea privind indicarea greșită a denumirii terțului poprit în adresa nr. RG/_(12.08.2014, o astfel de eroare având caracterul unei evidente erori materiale, iar neindicarea sediului și a codului de identificare fiscală nu poate duce la anularea actelor de executare, contestatoarea nefiind vătămată în niciun fel și dat fiind faptul că avea cunoștință de existența debitului și a creditorului încă de la momentul judecării cauzei.
Nu poate fi primită afirmația contestatoarei în sensul că s-a procedat la executarea silită și a unor cheltuieli de judecată neacordate prin decizia Curții de Apel, întrucât hotărârea primei instanțe a fost modificată numai în parte cu privire la cuantumul debitului principal nu și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță. Respingerea cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate avea relevanță în cauză atâta timp cât acestea se referă exclusiv la faza judecății apelului.
P. considerentele anterior expuse, instanta va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI AAAS, cu sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1 în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, Calea Moșilor nr.36A, sector 3, înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI RO333544 și terțul poprit C. NAȚIONALĂ ROMARM SA BUCUREȘTI FILIALA SOCIETATEA UZINA MECANICA CUGIR SA, cu sediul în Cugir, . nr.1, jud.A., înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI RO1769224.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. A. C. A. A. V.
Red. M.A.C./Th.red.M.A.C./A.A.V./ 20.02.2015/5 exemplare
Prezenta hotarare a fost comunicată contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI AAAS, la sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1, intimatei ., la sediul în București, Calea Moșilor nr.36A, sector 3 și terțul poprit C. NAȚIONALĂ ROMARM SA BUCUREȘTI FILIALA SOCIETATEA UZINA MECANICA CUGIR SA, la sediul în Cugir, . nr.1, jud.A.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-01-2015,... | Întoarcere executare. Sentința nr. 712/2015. Judecătoria... → |
|---|
