Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 13425/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică din data de 6 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. în contradictoriu cu intimata L. O., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează instanței că, la data de 16.06.2015, a fost depus dosarul de executare, după care:
În temeiul art. 219 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu procedura de citare cu părțile lipsă și constată că aceasta a fost legal îndeplinită.
În conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța constată că, prin contestația la executare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze contestația la executare, conform art. 717 alin. 1 raportat la art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că sediul debitoarei se află în Sectorul 1 al Municipiului București.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța admite cererea de repunere pe rol formulată de contestatoare la data de 15.06.2015 și repune cauza pe rol, constând că au fost îndeplinite obligațiile stabilite prin Încheierea din 20.01.2015.
În temeiul art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru contestatoare, proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o legală, admisibilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat instanța declară cercetarea procesului încheiată, conform art. 244 Cod procedură civilă, și reține cauza în pronunțare, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 18.11.2014, sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat în contradictoriu cu intimata L. O., anularea somației nr. 281 din data de 31.10.2014, a Încheierii din data de 30.10.2014 privind încuviințarea executării silite, a Încheierii din 31.10.2014 privind calcul debit actualizat și stabilire dobândă legală și a Încheierii din 31.10.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, precum și suspendarea executării silite și întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că suspendarea executării silite se impune având în vedere că executarea silită este nelegală și va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil AAAS și implicit Statului Român, prin faptul că instituția ar rămâne fără fondurile de bani necesare funcționării. De asemenea, a precizat că este scutită de la plata cauțiunii și a taxei de timbru judiciar în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 92/2011.
Pe fondul cauzei, a invocat excepția nulitatea executării silite, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 666-art. 667 Cod procedură civilă, nefiind transmisă somația de plată în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 22/2002. A mai invocat încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, considerând că beneficiază de un termen de grație de 6 luni în care instituția publică poate face rectificările bugetare în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorării titlurilor executorii, executorul judecătoresc neputând să efectueze niciun act de executare. De asemenea, a considerat că încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare este nelegală, întrucât executorul judecătoresc nu a aplicat în mod corect, pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 7 și art. 39 din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012, precum și ale Codului fiscal cu privire la T.V.A., precum și că se solicită alte cheltuieli de executare care sunt nelegale și nejustificate.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 5.12.2014, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata, prin reprezentant ASOCIAȚIA INVESTITORILOR FNI – 2009 – TÂRGU M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nefondată a contestației la executare, respingerea ca nefondată a suspendării executării silite, precum și respingerea ca nefondată a cererii de întoarcere a executării silite.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 22/2002 și că stabilirea cheltuielilor de executare s-a realizat în mod legal.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 201 alin. 5 raportat la art. 716 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimata nu a solicitat probe în apărare.
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, până la depunerea de către contestatoare a cheltuielilor de comunicare a dosarului de executare, judecata fiind reluată în urma cererii de repunere pe rol formulată la data de 15 iunie 2015.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, Biroul Executorilor Judecătorești „ACTA NON V.” a înaintat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr. 281/2014.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
În fapt, prin titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 38 din 20.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în Dosarul nr._./3/2006, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată la plata către un număr de 1792 de părți civile, a despăgubirilor civile corespunzătoare sumelor inițial investite, la care se adaugă dobânzile legale aferente începând cu data de 24 mai 2000 și până la data plății efective, sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. S-a menționat că despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea FNI.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 495 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a I-a Penală, fiind respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Conform art. II din Legea nr. 113/2013, A. pentru Administrarea Activelor Statului a preluat fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții, contestatorul subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândind calitatea procesuală pe care aceasta o avea, la data intrării în vigoare a legii, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Prin cererea din 23.10.2014, pentru punerea în executare a Sentinței penale nr. 38 din 20.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în Dosarul nr._./3/2006 împotriva debitorului A. pentru Administrarea Activelor Statului, ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F.N.I. – 2009 – TÂRGU M., mandatată de creditorul L. O., s-a adresat Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești Asociați „C., Tanurca & Asociații”, fiind deschis dosarul de executare nr. 281/2014, în care a fost încuviințată executarea silită prin Încheierea din 30 octombrie 2014.
Prin Încheierea din data de 31.10.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 2.045,82 lei cu titlu de despăgubiri civile corespunzătoare sumelor inițial investite, suma de 5.453,13 lei cu titlu de actualizare cu indicele de inflație aferent debitului pentru perioada iunie 2000-septembrie 2014 și suma de 2.766,39 lei cu titlu de actualizare a debitului cu dobânda legală aferentă pentru perioada 1.02._14. Valoarea despăgubirilor a fost stabilită conform numărului unităților de fond și valorii la zi a unității menționate în certificatul de investitor nr._ din 3.07.1998.
Prin Încheierea din data 31.10.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 1.571,9 lei, din care suma de 1.272,9 lei, inclusiv T.V.A., reprezintă onorariu de executor, iar diferența reprezintă alte cheltuieli de executare pentru încuviințare, emitere somație, emitere încheiere încuviințare/actualizare sume/stabilire cheltuieli, cheltuieli de transport și formare/arhivare dosar.
Prin somația nr. 281/31.10.2014, executorul judecătoresc A. E. i-a pus în vedere debitoarei ca, în termen de o zi, de la comunicarea somației să execute obligațiile prevăzute în titlul executoriu, în sensul de a plăti suma totală de 11.837,24 lei, reprezentând debit, actualizare și cheltuieli de executare.
Somația a fost primită de contestatoare la data de 5 noiembrie 2014, aceasta nedepunând la dosarul de executare niciun înscris din care să rezulte imposibilitatea de executare din cauza lipsei fondurilor.
Ulterior formulării contestației la executare, prin adresele din data de 29.01.2015 comunicate terților popriți Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București și Banca de Import Export a României EXIM BANK S.A., executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei în măsura necesară realizării obligației în cuantum de 11.942,64 lei.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
I. Procedând la verificarea respectării prevederilor art. 666-art. 667 Cod procedură civilă, instanța constată că, înainte de efectuarea oricărui act de executare, s-a realizat înștiințarea debitorului prin comunicarea somației nr. 281/31.10.2014, însoțită de copie de pe titlul executoriu, de pe încheierea de încuviințare a executării și de pe încheierile de stabilire a creanței și a cheltuielilor de executare.
Executorul judecătoresc a pus în vedere debitorului să își îndeplinească obligația de îndată, în conformitate cu art. 667 Cod procedură civilă, nefiind aplicabil un alt termen de plată prevăzut de lege. Oricum, faptul că nu ar fi fost respectat termenul prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 nu determină anularea executării silite, conform art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă, acesta fiind un alt motiv de contestație.
Având în vedere că executarea silită contestată a fost începută cu respectarea art. 666 și art. 667 Cod procedură civilă, după înștiințarea debitorului, precum și că, pentru efectuarea executării silite prin poprire nici nu este obligatorie comunicarea somației, conform art. 666 alin. 2 raportat la art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, primul motiv invocat prin contestația la executare este vădit neîntemeiat.
II. De asemenea, este vădit neîntemeiată invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, având în vedere că din coroborarea acestora cu prevederile art. 667 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a creanțelor din titlurile executorii emise împotriva unei instituții publice începe și se derulează până la finalizare potrivit normelor generale reglementate de Codul de procedură civilă, cu particularitatea existenței unui termen de 6 luni de așteptare din partea creditorului în situația în care se dovedește că instituția publică debitoare se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri.
Față de reglementarea specială a termenului de 6 luni, instanța reține că acest termen este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția publică debitoare face dovada că se află în imposibilitate de a plăti sumele stabilite prin titluri executorii, determinată din lipsă de fonduri, și numai în scopul de a preîntâmpina eventualele prejudicii cauzate activității instituției publice debitoare ca urmare a unor executări silite intempestive.
Or, în cauza de față se poate observa că această dovadă nu a fost făcută, contestatoarea necomunicând niciun răspuns către executorul judecătoresc și nefăcând dovada efectuării unor demersuri pentru rectificarea bugetară și plata voluntară a creanței, deși până la soluționarea prezentei contestații a trecut mai mult de 6 luni de la comunicarea somației.
Mai mult, este de subliniat că art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală, dreptul respectiv rămânând iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Astfel, statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (cauza Ruianu contra României, cauza Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, cauza Ș. contra României, cauza V. I. contra României, cauza S. P. contra României). Față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate concluziona că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului stabilit printr-o hotărâre judecătorească constituie atât o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenție și jurisprudența Curții dată în aplicarea sa, cât și o atingere adusă dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, prin privarea creditorului de bunurile sale.
Față de cele arătate, se poate observa că argumentele invocate de contestatoare nu sunt în măsură să conducă la anularea actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 281/2014, actele respective fiind întocmite de executorul judecătoresc potrivit cerințelor legale, după mai mult de 6 luni de la data la care instituția publică a luat cunoștință de stabilirea definitivă a obligației de plată ca urmare a soluționării apelurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 38/30.01.2011, prin Decizia penală nr. 495 din 10.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
III. În ceea ce privește contestatarea Încheierii din 31.10.2014 privind calcul debitului actualizat și stabilirea dobânzii legale, instanța constată că nu s-a invocat niciun motiv de nelegalitate, acest act fiind întocmit de executorul judecătoresc, în conformitate cu art. 628 alin. 2 Cod procedură civilă, cu respectarea mențiunilor din titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 38 din 20.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în Dosarul nr._./3/2006.
IV. Referitor la legalitatea Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.10.2014, instanța stabilește că, în conformitate cu art. 669 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Somația adresată contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, cum a susținut aceasta, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bună-voie a titlului executoriu. În acest sens, trebuie subliniat că pentru a refuza executarea silită declanșată împotriva sa sau pentru a justifica neexecutarea de bună-voie a creanței, contestatoarea din prezenta cauză nu se poate prevala de dispozițiile art. 1 și ale art. 2 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul de lege menționat, respectiv lipsa fondurilor. Din contră, procedura de executare silită a fost determinată de atitudinea pasivă a contestatoarei care nu a executat de bună-voie o sentință judecătorească pentru o perioadă lungă de timp, afectând dreptul intimatei la un proces echitabil.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, republicată, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată în cauză, contrar susținerilor debitoarei, că executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000.
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a taxei pe valoare adăugată în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este neîntemeiată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii taxei pe valoare adăugată, impozit indirect ce este suportat potrivit art. 125 și următoarele Cod fiscal de destinatarul final, respectiv de creditorul care beneficiază de serviciile executorului judecătoresc. Debitorul este obligat a rambursa și aceste cheltuieli de executare creditorului, nefiind incluse în onorariul executorului judecătoresc, întrucât executorul judecătoresc este cel care colectează impozitul indirect, pe când titularul obligației fiscale este creditorul.
Din verificarea onorariului în cuantum de 1.272,9 lei calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând T.V.A., întregul onorariu calculat urmând a fi suportat de debitoare.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli necesare desfășurării executării silite în cuantum de 299 lei, instanța constată că stabilirea acestora este prevăzută expres de art. 669 alin. 3 pct. 4 și pct. 5 Cod procedură civilă, precum și că executorul judecătoresc a detaliat activitățile necesare desfășurării executării silite, în legătură cu care a perceput asemenea cheltuieli, acestea fiind justificate de actele aflate în dosarul de executare.
P. aceste considerente, reținând că nu este întemeiat niciunul dintre motivele de nulitate invocate de contestatoare cu privire la actele de executare contestate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Față de soluția ce va fi pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, instanța va respinge și cererea de întoarcere a executării silite, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu au fost desființate actele de executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora această măsură se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va constata că a rămas fără obiect.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate contestația la executare și cererea de întoarcere a executării formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata L. O., cu domiciliul în Reghin, ., jud. M., și cu domiciliul ales la ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F.N.I. – 2009 – TÂRGU M., în Târgu M., .. 22, ..
Constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 718 alin. 1 și art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6.07.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
M. STANCUELENA A. S.
Se comunică:
- contestatoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., la sediul din București, .. Ș., nr. 50, sector 1;
- intimatei L. O., la domiciliul ales la ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F.N.I. – 2009 – TÂRGU M., în Târgu M., .. 22, .;
- către Biroul Executorilor Judecătorești „ACTA NON V.”, după rămânerea definitivă.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. E.A.S., M.S./5 ex./12.10.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
