Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 10461/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 29.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. P.
GREFIER: V. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. și pe intimatul C. I. S. F. P. ÎMPUTERNICIT YAHAN V., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a acorda posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015.
INSTANȚA
P. cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – AAAS, în contradictoriu cu intimatul C. S. F., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul nr. 25/2011 aflat pe rolul B. C. Tanurica si Asociatii, respectiv somatia nr. 25/09.01.2015, procesul-verbal nr 25/09.01.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare la suma de 3056,75 lei si procesul-verbal nr 25/09.01.2015 prin care s-a actualizat cuantumul creantei principale suspendarea executării silite și întoarcerea executării.
Contestatoarea a mai solicitat ca instanța să dispună prezentarea dovezilor privind depunerea certificatului de investitor în original și anularea acestuia conform Sentinței penale nr.423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006.
În motivare, contestatoarea a arătat că potrivit at II din legea 113/2013, pentru aprobarea OUG 93/2013 a preluat toate drepturile și obligațiile CNVM, inclusiv cele cu titlul de despagubiri la care aceasta a fost obligată ca parte responsabilă civilmente, către investitorii Fondului Național de Investiții. A susținut contestatoarea că toate executarile începute împotriva CNVM sunt nule de drept, fiind necesară începerea unei noi proceduri împotriva sa.
A mai susținut contestatoarea că măsura popririi a încălcat prevederile derogatorii ale OG22/2002, potrivit cărora sumele se achită în limita fondurilor aprobate de la buget, iar în cazul lipsei acestora, există un termen de 6 luni în interiorul căruia contestatoarea avea dreptul să facă demersuri pentru găsirea de fonduri. A arătat contestatoarea că poprirea a fost dispusă la aproximativ două luni de la comunicarea somației de plată, nefiind respectat termenul de grație de 6 luni prevăzut de art 2 din OG 22/2002, in interiorul căruia executarea silită nu poate continua.
A mai susținut contestatoarea că suma reprezentând cheltuieli de executare este nejustificată, onorariul executorului judecătoresc depăsind limita maximă permisă. De asemenea, a fost contestată actualizarea creanței, în condițiile în care titlul executoriu statuează că valoarea despăgubirii se va calcula la valoarea efectiv investita si pentru ca este neclar daca executorul judecătoresc a ținut cont de unitațile de fond care au fost răscumpărate sau de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor stabilite prin decizia penală nr.164/A/2008, pronunțată de Curtea de Apel București, neputând fi verificat nici dacă executorul judecătoresc a ținut cont de unitățile de fond care au fost răscumpărate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și urm. NCPC, OG nr.22/2002 și alte dispoziții la care s-a făcut trimitere în cuprinsul contestației.
În susținerea acțiunii, contestatoarea a depus înscrisuri.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin intermediul mandatarului Asociatia Investitorilor FNI – 2009 – Targu M. solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata si respingerea cererii de suspendare a executarii silite.
In motivare, in esenta, intimatul a invederat ca executarea silita s-a desfasurat in conditii de deplina legalitate si ca partea contestatoare isi invoca propria culpa a neplatii voluntare a debitului.
La solicitarea instanței, au fost înaintate copii certificate din dosarul de executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, prin sentința penală nr. 423 pronunțată la data de 20.03.2007 de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus în baza art. 14 alin. 3 lit.a) raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, art. 998 și urm. din Codul civil, obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente, printre care și Comisia Națională de Valori Mobiliare, la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.789 părți civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă. Executarea urma a se efecuta pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
Sentința penală nr. 423 pronunțată la data de 20.03.2007 a rămas definitivă prin decizia penală nr.2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu modificări atât în recurs, cât și în apel, respectiv decizia penală nr.164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
P. decizia penală nr.164/A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, în același dosar, a fost admis apelul și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor inițial investite și indexate cu indicele inflației începând cu 24.05.2000, către părțile civile menționate în dispozitivul sentinței apelate. Totodată a înlăturat dispozițiile privind numărul unităților de fond și a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului unităților de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare.
P. punerea în executare a sentinței penale menționate, intimatul prin mandatar s-a adresat B. C. Tanurica si Asociatii, la data de 04.01.2011 (fila 73), care a constituit dosarul de executare nr.25/2011.
P. Incheierea din data de 31.03.2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti a fost incuviintata executarea silita (fila 94).
Incuviintarea executarii silite a fost dispusa si prin Incheierea din data de 28.01.2011 de catre Judecatoria sectorului 4 Bucuresti (fila 95).
P. procesul-verbal intocmit la data de 09.01.2015 a fost stabilit cuantumul debitului principal, actualizat începând cu data de 24.05.2000, in cuantum de_,61 lei (fila 103)
La aceeași dată, executorul judecătoresc a stabilit prin proces-verbal cheltuielile de executare (fila 104)
Potrivit Legii nr.113/2013 pentru aprobarea OUG nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, contestatoarea a preluat toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare rezultate din actele juridice prin care CNVM a fost obligată ca parte responsabilă civilmente la plata de despăgubiri către investitorii FNI.
P. actul normativ menționat, art.II alin. 2, AAAS se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Intanța va înlătura astfel ca vădit neintemeiat motivul de nelegalitate invocat de contestatoare în sensul nulității de drept a actelor de executare întocmite asupra debitoarei CNVM și a obligației executorilor judecătorești de a emite alte acte de executare pe numele debitoarei AAAS.
Sub aspectul prevederilor OG 22/2002, instanța reține că motivele de nelegalitate invocate de contestatoare sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art.2 și 3 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, reiese că executarea silită a creanțelor din titlurile executorii emise împotriva unei instituții publice începe și se derulează până la finalizare potrivit normelor generale reglementate de Codul de procedură civilă, cu particularitatea existenței unui termen de 6 luni de așteptare din partea creditorului în situația în care se dovedește că instituția publică debitoare se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri.
Față de reglementarea specială a termenului de 6 luni, instanța reține că acest termen este instituit de legiuitor, cu titlu de excepție, numai pentru situația în care instituția publică debitoare face dovada că se află în imposibilitate de a plati sumele stabilite prin titluri executorii din cauza lipsei de fonduri, și numai în scopul de a preîntâmpina eventualele prejudicii cauzate activității instituției publice debitoare ca urmare a unor executări silite intempestive.
Instanta retine așadar că debitoarea nu poate opune cu succes, in sprijinul contestatiei sale, termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege deoarece, pe de o parte, nu a facut nicio probă din care sa rezulte intenția sa de executare benevolă a obligației, desi sustine acest lucru (situație în care prezumția de bună-credință nu poate fi reținută), nici lipsa de lichidități învederată și si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligației, desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens.
Vor fi avute în vedere, în acest sens si prevederile art.6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, care protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală, dreptul respectiv rămânând iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Astfel, statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotarârile judecătorești, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (cauza Ruianu contra României, cauza Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, cauza Ș. contra României, cauza V. I. contra României, cauza S. P. contra României). Față de jurisprudența CEDO menționată, se constată că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului stabilit printr-o hotărâre judecătorească constituie atât o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenție și jurisprudența Curții dată în aplicarea sa, cât și o atingere adusă dreptului de proprietate garantat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției, prin privarea creditorului de bunurile sale.
Cu privire la modul de calcul al despăgubirilor, se constată că acesta a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor din titlul executoriu, pe baza carnetului de investitor FNI, procedându-se la actualizarea sumei cu indicele de inflație începând cu data de 24.05.2000.
Sub aspectul unei eventuale neluări în calcul a unităților de fond răscumpărate, instanța reține că aceste susțineri sunt generice, nefiind depusă la dosarul cauzei vreo dovadă în acest sens. Contestatoarea nu a indicat concret dacă există, pe lângă carnetul de investitor și alte documente care ar fi trebuit avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor, deși potrivit art 249 Cod procedură civilă, sarcina probării susținerilor sale, îi aparținea.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că acestea au fost calculate cu respectarea dispozițiilor art.669 din codul de procedură civilă și a prevederilor OMJ nr.2550/2006, precum și ale Legii nr.188/2000, actualizată, onorariul executorului judecătoresc, fiind determinat cu luarea în calcul a limitelor maxime fixate de legiuitor, la care se adaugă TVA. În acest sens, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.39 alin.1 teza întâi din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, calcularea taxei pe valoarea adăugată reprezentând o obligație fiscală pentru executorii judecătorești care efectuează operațiuni taxabile, în condițiile legislației fiscale, taxa respectivă făcând parte din costul total al serviciului prestat și urmând astfel să fie suportată de contestatoarea-debitoare.
Cu privire la prescriptia dreptului de a cere executarea silita, instanța constată că dreptul intimatei în calitate de creditoare de a solicita punerea în executare a sentinței penale nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, definitiva prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, a luat naștere, la data ramanerii definitive a laturii civile solutionate.
Asadar termenul de trei ani in cadrul caruia putea fi exercitat dreptul intimatilor de a cerere executarea silita a inceput sa curga la data de 04.06.2009.
Or, in cauza se constata ca intimatii au formulat cerere de executare silita la data 04.01.2011 (fila 73), deci in interiorul termenului de prescriptie.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate, instanța, constatând că actele de executare atacate de contestatoare sunt legale și temeinice, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, fiind respinsă, pe cale de consecință, și solicitarea acesteia de întoarcere a executării silite.
Față de soluționarea la acest termen a contestației la executare, instanța constată că cererea de suspendare a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S., cu sediul în sector 1, București, . S., nr. 50 în contradictoriu cu intimatul C. I. S. F. P. ÎMPUTERNICIT YAHAN V., cu domiciliul ales în TÂRGU M., .. 22, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
Red. M.E.P./thred. V.D./4ex/ 23.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
