Întoarcere executare. Sentința nr. 7662/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7662/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 7662/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7662
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: ROBERT CRISTIAN BURLACU
GREFIER: C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statul, pe intimata C. V. A. M., și pe terțul poprit Direcția De T. București, având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE - 22/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.04.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2015 sub nr._ contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. V. A. M. și terțul poprit Direcția de T. București anularea tuturor actelor de executare în dosarul de executare nr. 22/2014 al B. T. A., suspendarea executării silite, întoarcerea executării.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat instanței că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 705 C. referitoare la prescripția dreptului de a cere și efectua executarea silită. Contestatoarea a învederat instanței că de la pronunțării sentinței ce constituie titlul executoriu respectiv 17.12.2004 a început să curgă termenul de prescripție ce s-a împlinit la data de 22.01.2009.
A mai susținut contestatoarea că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor OG 22/2002 respectiv nu a fost emisă somația în conformitate cu prevederile art. 2 din ordonanță iar procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este nelegal întrucât încalcă prevederile legii 188/2000 și ordinul nr. 2550/2006.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711, 718, 722, 782 C. OG 22/2002.
În dovedirea cererii contestatoarea a depus înscrisuri și a solicitat documentele ce au stat la baza întocmirii dosarului de executare nr. 22/2014 al B. T. A..
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.02.2015 intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Intimata a arătat instanței că în cauză nu a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită întrucât, contestatoarea, în repetate rânduri, a recunoscut debitul.
Prin adresa din data de 26.02.2015 executorul judecătoresc a înaintat instanței copii certificate de pe înscrisurile dosarului de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 238 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmând ca instanța să analizeze excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
Prin cererea (fila 63) depusă la data de 20.03.2014 intimata C. V. A. M. a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a titlului executoriu sentința civilă nr._/17.12.2004 a Tribunalului București.
Prin încheierea din data de 09.04.2014 (fila 79) Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei.
Conform art. 24. C. dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar art. 25 alin.1 C. dispune că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Conform art. 622 alin.2 C. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Raportat la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii de executare la executor, instanța apreciază că în cauză competența instanței de executare nu va fi determinată de efectele deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 pentru următoarele considerente:
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de executare la executor la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” astfel cum rezultă din art. 147 alin.(4) din Constituție, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Dispozițiilor de drept tranzitoriu prevăzute de art. 24 și următoarele C. au ca scop asigurarea unei judecăți sau executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice, în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau la data începerii executării silite, garantând astfel stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice procesuale. Noua concepție a legiuitorului a fost aceea de a abandona sistemul izolării actelor de procedură, legea aplicabilă fiind stabilită în raport de fiecare act de procedură în parte (tempus regit actum), fiind preferat sistemul aplicării unitare a legii noi prin raportare la fazele procesului civil (judecata, respectiv executarea silită).
Conform art. 24 C., în sensul aplicării legii noi doar judecăților și executărilor silite începute după ., sunt aplicabile deopotrivă normelor de organizare judecătorească, de competență și de procedură propriu-zisă întrucât legea nu distinge și, ca atare, nici interpretul nu trebuie să distingă. În ce privește normele de competență, s-a arătat că aplicarea imediată a acestora implică și un efect retroactiv al acestora, „întrucât are ca efect dezînvestirea instanței legal și valabil sesizate și revenirea ex post facto asupra efectelor juridice ale cererii introductive de instanță, chiar dacă numai pentru viitor, deoarece, prin ipoteză, nu sunt puse în discuție valabilitatea sau efectele actelor de procedură deja făcute”.
Modalitatea de determinare a legii aplicabile întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite) este prevăzută de art. 24 C., cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu” sau numai „incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și executarea silită însăși. În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum încuviințarea executării silite sau contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. (2) C..
Așa fiind, în cazul executărilor în curs ar fi nelegale eventuale soluții de declinare a competenței instanțelor de executare desemnate de art. 650 alin. (1) C., pe temeiul că acest text de lege a fost declarat neconstituțional, întrucât s-ar ignora împrejurarea că efectele deciziilor Curții Constituționale sunt limitate la executările silite viitoare, nefiind mai energice decât o modificare legislativă a prevederilor art. 650 alin. (1) C.: în ambele cazuri, noua situație normativă nu este aplicabilă executărilor silite în curs, care rămân supuse legii în vigoare la data începerii lor art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 24 și ale art. 25 alin.(1) C..
P. toate considerentele expuse mai sus, instanța va aprecia că instanța de executare va fi determinată conform normelor de procedură în vigoare la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Astfel, la data de 20.03.2014, instanța de executare era determinată de art. 650 alin.1 C. fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, ori în raport de faptul că biroul executorului judecătoresc este situat în sectorul 5, de altfel executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale Judecătoriei Sectorului 1 București invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statul, cu sediul ales în București, . S., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata C. V. A. M., cu domiciliul în București, ., ., ., și cu terțul poprit Direcția De T. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii, nr. 6-8, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. C. B. C. I. Ț.-F.
Red. R.B. / Teh. C.Ț.
5 ex / 3 .
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 7677/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 7644/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
