Obligaţie de a face. Încheierea nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 7778/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de reclamanții P. C., P. I. V., în contradictoriu cu pârâții R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns reclamanții personal și asistați și pârâții R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. prin apărător, lipsă fiind pârâtul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită după care,
Reclamanții prin apărător arată că pe citație apare menționat AFI.
La interpelarea instanței reprezentantul pârâtului M. București prin Primarul G. arată că reprezintă doar această instituție și că AFI nu are reprezentant prezent.
Reclamanții prin apărător arată că din câte cunosc AFI are registratură separată.
Reprezentantul pârâtului M. București prin Primarul G. arată că reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI.
Se mai arată că sediul C. G. al Municipiului București are alt sediu, pe Splaiul Independenței.
Reprezentanții celor doi pârâți prezenți depune delegații.
Având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată modificată depusă pe data de 10.03.2015, fila 110 dosar, a fost chemat în judecată C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI instanța constată că nu este lipsă de procedură și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns reclamanții prin apărător și pârâta R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI prin apărător, lipsă fiind pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Părțile, având pe rând cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor articolului 255 raportat la art. 258 din codul de procedură civilă o încuviințează și constată că aceasta a fost administrată prin înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanții prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată . Se arată că reclamantul a fost concediat în 2006; i s-au adus la cunoștință prevederile contractului colectiv de muncă potrivit cărora nu putea fi evacuat din imobilul respectiv mai devreme de 5 ani de la data indisponibilizării. În această perioadă a apărut Hotărârea consiliului Local nr. 14/2010 prin care se naște dreptul chiriașilor de cumpărare a imobilelor ocupate. Se mai artă că în această perioadă reclamantul era în litigiu cu fost soți. Având în vedere calitatea de chiriași, reclamantul și fosta soție, au formulat cereri pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare iar Administrația Fondului Imobiliar prin adresa din 23.11.2010 i-a convocat pentru perfectarea actelor de vânzare cumpărare ale imobilul; perfectarea contractului nu s-a putut realiza întrucât imobilul respectiv era în litigiu. Ulterior, fiica reclamantului a devenit angajată a RATB. D. fiind faptul că reclamantul a fost angajat al pârâtei timp de 27 de ani și că în toată această perioadă a fost chiriaș de bună credință s-ar impune un drept de preemțiune al fiicei reclamantului P. I. V. la încheierea unui contract de închiriere sau de vânzare cumpărare. Se mai face referire la o Decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care trebuie avută în vedere de instanță. Se mai arată că reclamantul a respectat prevederile legale, a formulat cerere de cumpărare, ulterior a ieșit de sub incidența prevederilor legal amintite însă în aceeași perioadă a fost angajată fiica reclamantului drept urmare ea are calitate în ceea ce privește închirierea acestui imobil. Pârâta RATB se apără susținând că reclamanții nu ar avea calitatea de titulari deși la momentul apariției acelei Hotărâri a Consiliului G. aceasta nu se leagă neapărat de calitatea de chiriași. Totodată, depune note scrise, copie adeverință emisă de RATB nr._; arată că solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară și timbru cu precizarea că își rezervă dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Pârâta R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI prin apărător pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul 1 de cerere.
Reclamanții prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea acesteia.
Pârâta R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI având cuvântul pe excepția lipsei calității procesual pasive pe capetele 2 și 3 de cerere solicită respingerea acesteia. Astfel cum s-a arătat și prin întâmpinare imobilul din speță a fost închiriat soției reclamantului. După divorț reclamantul nu mia avea nici calitatea de salariat al RATB prin urmare nu mai avea cum să primească o locuință cu chirie. Prin sentința pronunțată în dosarul_/299/2012 s-a dispus evacuarea reclamantului din prezenta cauză tocmai pentru faptul că acesta nu deținea un titlu locativ. În ceea ce privește cererea formulată de reclamanta P. I. V. aceasta nu a formulat o cerere în acest sens, a locuit în acel imobil este adevărat însă nu a formulat o cerere pentru a i se pune la dispoziție o astfel de locuință prin urmare consideră că reclamanta a sta fără drept în ace locuință. Concluzionând, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Reprezentantul reclamanților arată că P. I. V. a formulat cerere, aceasta fiind salariată din anul 2007. Faptul că s-au formulat alte cereri de alte persoane nu prezintă relevanță atâta vreme cât există dreptul de preemțiune.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2015.
Președinte Grefier
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 7778
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de reclamanții P. C., P. I. V., în contradictoriu cu pârâții R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 București la data de 20.11.2014 sub nr._, reclamanții P. C. și P. I. V. au solicitat obligarea pârâtei R. A. de Transport București să le vândă garsoniera situată în București, sector 1, .-4, . obligării pârâtei de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la încheierea contractului de vânzare cumpărare. În subsidiar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de închiriere pentru același imobil. De asemenea, reclamanții au cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor d judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că locuiește în această garsonieră din anul 1986, când împreună cu soția au obținut camera respectivă cu chirie de la RATB, ambii soți fiind salariați RATB. Ulterior, în urma măririi familiei cu 4 copii, au închiriat și garsoniera de la nr. 58, reclamantul convenind cu soția sa, din acel moment, ca ambele garsoniere să fie închiriate e numele ei, ca și titular e contract. În anul 2006, reclamantul a fost concediat din motive neimputabile, urmare a desființării postului, iar ulterior s-a pensionat, având gradul 2 de handicap și probleme cardiace foarte mari. În anul 2009, cei doi soți au divorțat, și au convenit ca fosta soție, care lucrează în continuare a RATB, să locuiască în garsoniera de la nr. 58, iar reclamantul cu cei 4 copii să ocupe garsoniera nr. 57, lucru adus la cunoștința RATB. Din acel moment, chitanțele plătite cu titlu de chirie au fost emise pe numele lui. Deși a momentul când a divorțat și nu a semnat un contract de închiriere cu RATB, deși a făcut numeroase cereri adrese în acest sens, pentru camera nr. 57, pe care o ocupa din 1986, pârâta a acceptat ca reclamantul să o folosească și i-au încasat chiria, pe care a plătit-o la timp, alături de cheltuielile de întreținere. Pârâta l-a îndemnat să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea beneficiului contractului de închiriere într-un proces ce are ca obiect partajul bunurilor între soți. S-a adresat justiției, dar cererea de a îi fi atribuită camera nr. 57 a fost respinsă deoarece foștii soți nu au calitatea de proprietari ai imobilului. Dosarul de partaj a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 626 a Tribunalului București din 02.03.2011, pronunțată în dosarul nr._/299/2010. Când a fost concediat, i s-a adus la cunoștință conținutul art. 28 din contractul colectiv de muncă 2006 – 2007, încheiat la nivel de unitate (RATB), Anexa 13 care prevede că „În condițiile când un salariat disponibilizat locuiește într-unul din căminele RATB, acesta nu va putea fi evacuat din casă mai devreme de5 ani de la data disponibilizării”. Reclamantul a precizat că a fost concediat în anul 2006, iar pârâta u nu a putut să promoveze nicio acțiune în evacuare până în anul 2011, deoarece dreptul său locativ a fost conservat și protejat de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. În interiorul termenului de 5 ani, respectiv în anul 2010 a fost adoptată HCGMB nr. 14/2010 privind trecerea din domeniul public în domeniul probat al mun. București a căminelor pentru tineret – . 2, situate în București .-4, aflate în administrarea RATB, în vederea vânzării către titularii contractelor de închiriere. Reclamantul a susținut că, prin această HCGMB nr. 14/2010 se naște dreptul lui legal de a cumpăra camera în care locuiește și și-a manifestat imediat dorința de a cumpăra această cameră. Atât reclamantul, cât și fosta soție au formulat cerere prin care au solicitat încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru garsonierele pe care le ocupau încă din anul 1986, iar administrația fondului imobiliar, prin adresa nr._ din 23.11.2010 l-a convocat la sediul său în vederea perfectării actelor de vânzare cumpărare. Operațiunea nu s-a finalizat, deoarece imobilul se afla în litigiu la acel moment, litigiu promovat tot la indicațiile pârâtei.
Cu privire la prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a învederat că blocul în care se află situată garsoniera a fost dat în folosință la începutul anilor 1970, fiind construit din fondurile statului, iar locuința nu este locuință de intervenție, ci locuință de serviciu, astfel că, deși a fost salariat al pârâtei timp de 27 de ani, în acest moment este salariată RATB numai reclamanta P. I. V., fiica sa, care beneficiază de prevederile art. 7 alin. 5 din lege nr. 85/1992 rep. Reclamantul a mai susținut că, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 a solicitat de nenumărate ori conducerii pârâtei să îi vândă garsoniera dar de fiecare dată a fost refuzat, iar cererile scrise în același sens nu i-au fost primite, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune. Prin raportare la prevederile art. 7, art. 25 din legea nr. 114/1996, între părți a fost încheiat un veritabil contract de închiriere, fișa de calcul și chitanțele emise de pârâtă pe numele reclamantului, pe care scrie clar „contravaloare chirie” îndeplinind condițiile minime pentru încheierea unei convenții de închiriere în mod valabil. Art. 21 din Legea nr. 114/1996 în forma de la data perceperii chiriei conform fișei de calcul, stabilește că închirierea locuințelor se face numai în baza unui contract, pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, restul condițiilor stabilite în acest articol nefiind condiții de valabilitate, ci dispoziții de natură fiscală și de recomandare. În drept, reclamanții au invocat legea nr. 114/1996, HCGMB nr. 14/2010, legea nr. 85/1992.
Prin întâmpinare (f. 39-44), pârâta RATB a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că, potrivit art. 1650 cod civil, vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. Contractul de vânzare este un contract translativ de proprietate (art. 1673 alin. 1 cod civil). RATB are calitatea de administrator al garsonierei din imobilul situat în București sector 1, .-4, ., în baza Deciziei nr. 1314/16.08.1971 a CPMB – Comitetul executiv. Vânzarea garsonierei nu este posibilă, deoarece garsoniera nu este în proprietatea RATB, ci numai în administrarea acesteia. HCGMB nr. 14/2010 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al mun. București a că,minelor pentru tineret – . situate în București, .-4, aflate în administrarea RATB ‚în vederea vânzării către titularii contractelor de închiriere, s-a modificat numai regimul juridic al imobilelor, nu și administratorul. Conform art. 3 din HCGMB nr. 14/2010, contractele de vânzare cumpărare se vor încheia prin Administrația fondului imobiliar.
Pârâta a solicitat respingerea cererii privind obligarea RATB la încheierea contractului de închiriere, având în vedre că: la data de 02.07.2002, RATB, în calitate de administrator al imobilului în București, sector 1, .-4, a închiriat numitei P. M., fosta soție a reclamantului, în calitate de angajat RATB, garsoniera nr. 58, locuința urmând a fio folosită de chiriaș și de familia sa, potrivit fișei locative. La data de 20.04.2006, prin decizia RATB nr. 189/2006, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului P. C., în urma desființării postului pe care acesta îl ocupa. Ulterior încetării raporturilor de muncă dintre RATB și P. C., la data de 30.11.2006, între RATB și soția reclamantului a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință de serviciu nr._/2006, având ca obiect închirierea apartamentelor nr. 57 și 58 din .-4, deținute în administrare de RATB. Contractul a fost încheiat în considerarea faptului că soția reclamantului P. C. era angajată a pârâtei RATB, având în îngrijire 4 copii. Astfel, cele 2 apartamente urmau a fi folosite de chiriaș, de soțul chiriașei, în speță reclamantul și copiii acestora, conform fișei locative. Contractul a fost prelungit succesiv până la data de 31.12.2010. prin sentința civilă nr. 811/20.01.2009 pronunțată de judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2008, definitivă și irevocabilă prin neapelare, instanța a admis cererea formulată de P. M. și a dispus desfacerea căsătoriei. După divorț, reclamantul a continuat să locuiască în . instanței de atribuirea acestui apartament. Cauza a format obiectul dosarului nr._/299/2010, în cadrul căruia, prin sentința civilă nr._/29.11.2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a respins acțiunea formulată, reținând că asupra apartamentelor nr. 57 și 58, G. M. (fostă P.) are un drept de folosință în baza contractului de închiriere, partajul putând să intervină numai cu privire la bunurile aflate în proprietate comună. Urmare a solicitărilor repetate ale reclamantului, RATB a manifestat înțelegere față de starea sa de sănătate precară și i-a permis acestuia să locuiască în ., șederea sa a fost prelungită succesiv de RATB până la data de 18.09.2012, când prin adresa nr._/2012, RATB i-a solicitat reclamantului P. C. ca, în termen de 7 zile de la comunicare, să procedeze la predarea imobilului din .-4, . a achitat lunar pârâtei RATB o sumă de bani, pârâta apreciind că acestea reprezintă,d e fapt, contravaloarea lipsei de folosință a imobilului și nu o chirie achitată în baza unui contract de închiriere încheiat între părți. Prin sentința civilă nr._/02.08.2013, pronunțată în dosarul nr._/299/2012 de către judecătoria sectorului 1 București, instanța a admis acțiunea formulată de RATB și a dispus evacuarea lui P. C. din garsoniera ocupată, nr. 57. În motivarea sentinței,instanța a reținut în mod corect faptul că, începând cu anul 2011, P. C. ocupă acest imobil fără a deține un titlu locativ, între părți neexistând raporturi de tip locativ, simpla tolerare a pârâtului în imobilul cu destinația de serviciu și achitarea de către acesta a contravalorii lipsei de folosință nefiind echivalentă cu existența unui contract de închiriere. Totodată, având în vedere că reclamantul are un certificat de încadrare în grad de handicap, așa cum a menționat și tribunalul București în decizia nr. 626 din 02.03.2011, pronunțată în dosarul nr._/299/2010, reclamantul are posibilitatea valorificării drepturilor conferite de legea nr. 448/2006.
Pârâta a precizat că între reclamatul P. C. și pârâtă nu există raporturi de muncă care să justifice atribuirea unui apartament cu destinația de locuință de serviciu, conform Legii nr. 114/1996. Conform art. 2 it. D) din legea nr. 114/1996, locuința de serviciu este locuința destinată funcționarilor publici, angajaților unor instituții sau agenți economici, acordată în condițiile contractului de muncă. Totodată, în conformitate cu disp. Art. 51 din legea nr. 114/1996, condițiile și durata contractului de închiriere vor fi stipulate în contractul de închiriere încheiat între părți, accesoriu al contractului de muncă. Or, reclamantul nu mai este angajat al RATB încă din 20.04.2006, prin urmare nu exista posibilitatea încheierii unui contract de închiriere cu acesta.
Pârâta a susținut că, potrivit art. 5.3.1 din procedura operațională a RATB denumită „Asistență socială și acordarea locuințelor aflate în administrarea RATB”, pentru locuințele aflate în administrarea regiei și care devin libere, referentul de specialitate din cadrul Serviciului patrimoniu întocmește tabelul nominal cu salariații care au solicitat înscrierea și au depus dosarul pentru a fi cuprinși în evidență în vederea repartizării unui spațiu de locuit. Pentru fiecare solicitant se întocmește fișa de evaluare, oar după efectuarea anchetei sociale se stabilește punctajul aferent fiecărui solicitant. Întocmirea tabelului și ordinea de înscriere se efectuează în funcție de punctajul obținut de fiecare solicitant. După depunerea cererii de către solicitant, pentru întocmirea dosarului se solicită CI a titularului și a membrilor săi de familie, unde este cazul hotărâre de divorț, documente medicale, adeverințe de salarizare cu venitul net pe membru de familie, acte doveditoare privind calitatea de chiriaș sau de tolerat, dovadă de la secția financiară sau declarație pe propria răspundere că nu deține proprietate. Tabelele nominale se întocmesc anual, în baza reevaluării situației locative a chiriașilor care au depus documentele solicitate. Pentru repartizarea spațiului de locuit, rămas liber,r eferentul de specialitate din cadrul serviciului patrimoniu întocmește referatul, care este dat spre verificare Șefului patrimoniu și spre aprobare directorului administrativ și asistență socială, în care se nominalizează persoana care are punctajul maxim. După aprobarea referatului, referentul de specialitate întocmește contractul de închiriere, care se înaintează spre verificare șefului serviciului patrimoniu, spre avizare Directorului administrativ și asistență socială și spre aprobare directorului general. Or, reclamanta P. I. V., angajată RATB, nu a solicitat înscrierea în tabelul nominal pentru acordarea unui spațiu de locuit și nu a depus dosarul pentru a fi cuprinsă în evidență în vederea repartizării unui spațiu de locuit. Pentru a beneficia de un spațiu de locuit și ulterior de un contract de închiriere, reclamanta P. V. trebuie să fie înscrisă pe tabelul de locuințe și să obțină punctajul maxim în conformitate cu criteriile care se aplică fiecărui solicitant. În drept, a invocat art. 205 – 208 cod pr. Civilă, art. 1650 și urm. Noul Cod Civil, decizia nr 1314/16.08.1971, Legea nr. 114/1996, HCGMB nr. 14/2010. La data de 10.03.2015, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, chemând ca pârâți M. București,m prin primarul general și C. general al municipiului București, motivarea cererii, rămânând aceiași. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RATB, pe cererea având ca obiect obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare cumpărare, pentru următoarele motive:
Pârâta RATB nu are calitatea de proprietar al garsonierei situate în București, .-4, ci numai calitatea de administrator, așa cum prevede Decizia nr. 1314/16.08.1971 a CPMB – Comitetul executiv, situație care nu a fost modificată ulterior.
Or, calitatea procesuală pasivă, în cererea având ca obiect obligarea la încheierea unui contract de vânzare cumpărare, aparține numai proprietarului bunului – obiect material al raportului juridic dedus judecății. Pentru aceste considerente, în baza art. 1650 cod civil, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de RATB și va respinge cererea privind obligarea acesteia a încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu privire la garsoniera nr. 57 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, sub aspectul situației de fapt, instanța reține următoarele:
La data de 02.07.2002, RATB, în calitate de administrator al imobilului în București, sector 1, .-4, a închiriat numitei P. M., fosta soție a reclamantului, în calitate de angajat RATB, garsoniera nr. 58, locuința urmând a fi folosită de chiriaș și de familia sa, potrivit fișei locative (f. 52-53). La data de 20.04.2006, prin decizia RATB nr. 189/2006, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului P. C., în urma desființării postului pe care acesta îl ocupa, deci din motive neimputabile, așa cum a recunoscut chiar pârâta. Ulterior încetării raporturilor de muncă dintre RATB și P. C., la data de 30.11.2006, între RATB și soția reclamantului a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință de serviciu nr._/2006, având ca obiect închirierea apartamentelor nr. 57 și 58 din .-4, deținute în administrare de RATB (f. 55-57), în fișa locativă figurând P. M., soțul acesteia, P. C. și 4 copii. Contractul a fost prelungit succesiv până la data de 31.12.2010, toate actele adiționale fiind semnate de P. M..
Prin sentința civilă nr. 811/20.01.2009 pronunțată de judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2008, definitivă și irevocabilă prin neapelare, instanța a admis cererea formulată de P. M. și a dispus desfacerea căsătoriei (f. 63-64). După divorț, fosta soție a revenit la numele dinaintea căsătoriei, acela de G., iar reclamantul a continuat să locuiască în . necontestat.
Reclamantul P. C. a solicitat, pe calea unei cereri de chemare în judecat având ca obiect partaj, să îi fie atribuit beneficiul contractului de închiriere privind garsoniera nr. 57, iar fostei soții să îi fie atribuit beneficiul contractului de închiriere pentru garsoniera nr. 58. Cauza a format obiectul dosarului nr._/299/2010, în cadrul căruia, prin sentința civilă nr._/29.11.2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a respins acțiunea formulată.
Reclamantul a continuat să locuiască în garsoniera nr. 57, până când, prin sentința civilă nr._/02.08.2013, pronunțată în dosarul nr._/299/2012 de către judecătoria sectorului 1 București, instanța a admis acțiunea formulată de RATB și a dispus evacuarea lui P. C. din garsoniera ocupată, nr. 57.
Ambele garsoniere, nr. 57 și 58, din București, .-4, sector 1, au caracter de locuințe de serviciu, fapt ce rezultă din Hotărârea nr. 148 din 26.06.2008 a RATB, art. 9, unde se aprobă schimbarea destinației actuale a „locuințelor de intervenție” în „locuințe de serviciu” cu referire la imobilele din .-4.
Instanța observă că, în speță, contractul de închiriere nr._/2006, având ca obiect închirierea garsonierelor nr. 57 și 58 din .-4, a fost încheiat numai pe numele lui P. (actualmente G.) M., doar aceasta având calitatea de angajat al RATB la momentul încheierii contractului. Astfel, contrar susținerilor reclamantului, care la momentul încheierii actului nu mai avea calitatea de angajat la RATB, contractul a fost încheiat în considerarea persoanei și situației familiale a fostei soții, ținându-se cont de faptul că aceasta are o familie alcătuită din soț, cu probleme grave de sănătate, și 4 copii.
Instanța va respinge cererea privind obligarea pârâților la încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu privire la garsoniera nr. 57 către reclamant, având în vedere că nici un temei juridic nu stabilește o asemenea obligație. Astfel, având în vedere că HCGMB nr. 14/2010 a intrat în vigoare la momentul în care titular al contractului de închiriere era numai fost soție a reclamantului, dar și faptul că locuința are caracter de locuință de serviciu, fiind accesorie contractului individual de muncă, iar reclamantul nu mai lucra la RATB în luna noiembrie 2006, când s-a încheiat contractul de închiriere, acesta nu poate beneficia de prevederile HCGMB nr. 14/2010.
De asemenea, simpla calitate a reclamantei P. I. V. de angajată RATB, fără ca pe numele ei să fi fost încheiat un contract de închiriere, nu îi conferă acesteia dreptul de a cumpăra respectiva locuință.
De asemenea, nici un temei juridic nu obligă pârâta la încheierea unui contract de închiriere cu vreunul dintre reclamanți. Astfel, reclamantul P. C. nu are calitatea de salariat RATB, deci nu îi poate fi atribuită niciuna din locuințele cu destinație de locuință de serviciu. Reclamanta P. I. V., deși salariată RATB, nu a probat faptul că, prin aplicarea criteriilor stabilite prin „procedura operațională PO-RATB-Spat-008”- Asistență socială și acordarea locuințelor aflate în administrarea regiei – s-ar fi calificat, prin obținerea punctajului maxim, pentru atribuirea spațiului ca locuință de serviciu. Mai mult, în condițiile în care la nivelul RATB deja s-a stabilit o procedură, cu criterii clare și obiective, pentru atribuirea locuințelor cu destinație de locuință de serviciu, procedură la care reclamanta nu a înțeles să apeleze, intervenția instanței nu ar face decât să distorsioneze situația solicitanților.
Împrejurarea că, în urma insistențelor reclamantului la RATB, i s-a permis să locuiască în continuare în garsoniera nr. 57, cu plata aceleiași valori lunare a „chiriei” nu are semnificația încheierii unui contract de închiriere între cele 2 părți, lipsind acordul de voință în acest sens. Contractele se încheie în urma manifestării de voință clare și neechivoce a ambelor părți, fiind evident că RATB l-a considerat de reclamant „tolerat” în imobil și nu și-a manifestat voința în sensul încheierii unui contract. Această situație reiese cu claritate din răspunsurile pârâtei RATB la solicitările reclamantului(f. 87, 89, 91). Simpla folosire a termenului „chirie” cu referire la suma încasată lunar de la reclamant, în adresele trimise acestuia, este doar o problemă de ordin semantic și terminologic, fiind evident că nu s-a încheiat nici un contract de închiriere, așa cum reiese din aceleași documente, în care RATB se referă la „prelungirea termenului de a locui în garsoniera 57”, nu la prelungirea termenului contractului de închiriere. De altfel, aceasta era imposibil, în baza art. 2 lit. d) din legea nr. 114/1996, față de destinația locuinței,de locuință de serviciu, și de împrejurarea că reclamantul nu mai este angajat al reclamantei.
Neexistând un contract de închiriere încheiat cu reclamantul, el nu poate trece un asemenea contract pe numele fiicei, așa cum a solicitat RATB (f. 88).
Susținerea reclamantului, în sensul că odată cu HCGMB nr. 14/2010 se naște dreptul lui de a cumpăra camera în care locuiește nu poate fi primită, întrucât această HCGMB reglementează dreptul de cumpărare în favoarea titularilor contractelor de închiriere, calitate pe care reclamantul nu o avea.
Legea nr. 85/1992 se aplică locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat anterior intrării sale în vigoare, altele decât locuințele de intervenție. Or, în speță nu reiese că blocurile din .-4 ar fi fost construite din asemenea fonduri, acestea fiind construite din fonduri de „stat”. Împrejurarea că a avut loc predarea primirea imobilelor către instituția deținătoare, în anul 1971, conduce spre aceeași concluzie. În al doilea rând, această lege nu este aplicabilă în speță deoarece nici reclamantul, nici fiica sa nu aveau calitatea de titular al contractului de închiriere, singurul titular fiind fosta soție.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RATB privind cererile având ca obiect obligarea la încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobil și plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la încheierea contractului în cauza privind pe reclamanții P. C. cu domiciliul în sector 1, București, .-4, ., . V. cu domiciliul în sector 1, București, . - 4, ., . cu pârâții R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI cu sediul în sector 1, București, .. 1, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 291-293 și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-AFI cu sediul în sector 3, București, .. 16.
Respinge cererile având ca obiect obligarea la încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobil și plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la încheierea contractului în contradictoriu cu RATB ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2015
Președinte Grefier
Red.G.C.N/7 ex, ./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8078/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7751/2015. Judecătoria... → |
|---|
