Obligaţie de a face. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5210/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5210/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5210/2015
Ședința publică de la 19.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta N. O. în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, la data de 22.10.2014 sub numărul_ reclamanta Norsesovici O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O. B. Romania SA, constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 14.04.2008 a încheiat cu banca pârâtă, în calitate de împrumutător, contractul de credit nr.C_ pentru un credit în valoare de 81.000 CHF. S-a arătat că pe parcursul derulării contractului cursul valutar al CHF s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității reclamantei de a-și îndeplini obligațiile contractuale, determinând astfel o imposibilitate fortuită de executare.
S-a apreciat că este abuzivă clauza de risc valutar întrucât, raportat la momentul încheierii contractului și la circumstanțele acestuia, precum și la caracterul său prestabilit și impus consumatorului, fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale. Caracterul abuziv al clauzei rezidă și din faptul că obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului. S-au invocat prevederile Legii nr. 193/2000 cu privire la clauzele ce pot fi considerate abuzive, menționându-se, totodată că, în aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual, trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalenței prestațiilor, fapt ce presupune existența unei proporționalități între drepturile și obligațiile asumate de către părți, or clauza de risc valutar ce cade în sarcina exclusivă a consumatorului denaturează raportul juridic obligațional prin îngreunarea excesivă a situației consumatorului și conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporțional. Mai mult s-a apreciat că în considerarea unei clauze ca fiind abuzive trebuie luat în calcul faptul că riscul valutar s-a materializat în obținerea de către bancă a unui câștig injust în detrimentul consumatorului, contrar principiului echității și bunei-credințe.
Reclamanta a apreciat că nu au fost respectate disp. OG 21/1992 art.10.lit.b, în vigoare la momentul contractului, care, printre altele, prevăd stabilirea cu exactitate a condițiilor de credit și a dobânzilor, precum și ale Directivei Consiliului 93/13 CEE din 05.04.1993.
Cât privește stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, reclamanta a făcut vorbire despre dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar în detrimentul consumatorului, apreciind că hipervalorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor și incert raportat la puterea de înțelegere a consumatorului care nu are cunoștințe în domeniul financiar-bancar care să-i permită asumarea în cunoștință de cauză a riscului valutar.
În continuare reclamanta a invocat norma BNR 17/2003 care prevede obligația băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activității de creditare, apreciind că prevederea exclude asumarea riscului operațiunii de creditare de către consumator, iar o măsură în acest sens o constituie înghețarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului.
În susținerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar și denominarea plății, reclamanta a învederat că părțile s-au obligat în condițiile economice la data încheierii contractului când CHF avea o valoare moderată față de moneda națională așa încât, ca urmare a schimbării acestor condiții, reclamanta a apreciat că este necesar ca și contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice.
Referitor la denominarea în monedă națională a plăților, reclamanta a invocat dispozițiile prevăzute de art. 3 alin.1 din Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar care prevăd că „plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr.2”, menționând că achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută în anexa 2 a regulamentului.
În drept au fost invocate prevederile Legii 193/2000, Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993, art. 453 C.proc.civ. și art. 970 și următoarele C.civ.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul.
Prin precizarea depusă la 15.12.2014 reclamanta a arătat că valoarea obiectului cererii este suma achitată în plus către bancă, ca urmare a creșterii cursului valutar al CHF, respectiv 37.232,16 lei. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la calcularea și încasarea ratei pe viitor raportat la valoarea CHF de la data de 14.04.2008.
Prin întâmpinarea depusă la 20.01.2015 pârâta a invocat excepția netimbrării/insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, subliniind că nu sunt accesorii primului capăt de cerere, capetele 2 și 3, astfel că reclamanta este obligată să timbreze la valoare cele două capete de cerere.
De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la solicitarea de recalculare și restituire a sumelor încasate pentru perioada 14.04._11. În susținerea excepției, pârâta a apreciat că acțiunea poartă asupra unui drept patrimonial de creanță și nu asupra unui drept real, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 1667/1958 coroborat cu art. 1 din același act normativ, termenul începând să curgă de la 14._ și s-a împlinit la 21.10.2011.
Pe fond, pârâta a subliniat că părțile au semnat și asumat contractul de împrumut, semnând fiecare pagină din scadențarul care cuprinde sumele în CHF conform înțelegerii părților.
Totodată, a apreciat că niciuna din condițiile prevăzute în art. 4 alin. 1 din Legea nr.193/2000 nu este întrunită în cazul clauzelor prevăzute în contractul de credit încheiat de părți. Mai mult, a apreciat că nu sunt abuzive clauzele referitoare la restituirea creditului în moneda creditului, subliniind că din oferta băncii care cuprindea și alte tipuri de credite, în alte monede, reclamanta a ales un anumit tip de credit în CHF, solicitând băncii acordarea acestuia în mod expres.
În apărare, pârâta a combătut susținerile reclamantei învederând faptul că banca nu avea cum să cunoască evoluția ulterioară a cursului de schimb CHF-leu, atât banca cât și clienții fiind pe aceeași poziție de cunoaștere în legătură cu riscul valutar respectiv. S-a subliniat în acest sens faptul că riscul valutar este un element inerent într-un contract de credit luat în monedă străină, după cum riscul inflației este de esența unui credit luat în moneda națională.
Referitor la clauzele care privesc moneda creditului, pârâta a apreciat că nu creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. S-a menționat că momentul în raport de care se apreciază echilibrul/dezechilibrul contractual este data încheierii contractului de credit și se apreciază global, prin raportare la ansamblul drepturilor și obligațiilor tuturor părților.
Pârâta a invocat prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 care arată că „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată ...”, apreciind că clauzele prevăzute la art. 9.2.-art.9.4 din contract ce prevedea rambursarea creditului sunt exceptate de la controlul caracterului „presupus” abuziv.
În ce privește solicitarea reclamantei de a restitui suma împrumutată în lei, pârâta a arătat că acest fapt ar conduce la îmbogățirea fără just temei a reclamantei, apreciind că, în virtutea principiului nominalismului monetar, sunt întrutotul valabile clauzele contractuale incriminate care stabilesc ca împrumutatul restituie exact ce și cât a luat cu împrumut, în moneda în care s-a acordat (CHF).
În combaterea solicitărilor reclamantei s-a invocat principiul forței obligatorii a contractului consacrat de art.969 alin.1 C.civ. 1864 și reconsacrat de art. 1270 C.civ., forță obligatorie a cărei componență esențială este aceea ca părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă, toate obligațiile la care s-au angajat și să respecte clauzele contractuale în integralitatea lor. În continuare a arătat că părțile au convenit plata sumelor în valuta în care a fost primit creditul, contractul fiind semnat prin acordul părților, devenind incidente dispozițiile art. 969 C.civ. Mai mult, pârâta a subliniat că reclamanta nu a solicitat modificarea sau negocierea clauzelor contractuale propuse de reclamantă cu privire la moneda creditului și a semnat contractul, fiind de acord cu toate clauzele contractuale.
Cât privește cheltuielile de judecată, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, întrucât reclamanta nu a depus nicio dovadă a efectuării unor cheltuieli de judecată. De asemenea a solicitat aplicarea prevederilor art. 451 alin.2 C.proc.civ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 204 și următoarele C.proc.civ., art. 969 C.civ., art. 1578 C.civ., Legii nr. 193/2000, Regulamentului BNR nr.4/2005.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul.
La primul termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând cererile părților și înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Potrivit criteriului impus de art. 248 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, având în vedere caracterul acesteia de excepție de procedură, dilatorie și absolută.
Potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În conformitate cu art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă. În speță, excepția necompetenței materiale a judecătoriei a fost invocată de instanță, la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată dedusă judecății în prezentul dosar este evaluabilă în bani, întrucât reclamanta solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților, ceea ce produce efecte asupra cuantumului obligației lui de plată a ratelor de credit și a dreptului pârâtei de a primi suma de bani stabilită prin contract. Având în vedere că reclamanta urmărește obținerea unor avantaje patrimoniale, prin reducerea cuantumului obligațiilor pe care le are față de pârâtă, în mod evident, obiectul cauzei nu este reprezentat de o obligație de a face neevaluabilă în bani, nefiind aplicabile dispozițiile art. 94 lit. h) Cod procedură civilă.
Conform art. 101 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă, în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui contract, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
În speță, sunt deduse judecății clauzele din Contractul de credit nr. nr.C_ /14.04.2008 privind modalitatea de rambursare a întregului împrumut (cursul de schimb aplicabil), solicitându-se și obligarea băncii pârâte la stabilizarea cursului de schimb aplicabil contractului, respectiv la denominarea plăților.
Valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 101 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă este egală cu valoarea contractului de credit la momentul introducerii acțiunii (81.000 CHF = 296.549,1 lei), întrucât clauzele din contract care au fost deduse judecății produc efecte cu privire la cuantumul obligației împrumutatului de rambursare a întregului credit.
În consecință, stabilindu-se că cererea este evaluabilă în bani și că valoarea acesteia depășește pragul de 200.000 lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j) Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit revine tribunalului, acesta având plenitudine de jurisdicție pentru soluționarea proceselor în primă instanță, potrivit art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere normele legale imperative menționate care reglementează un caz de competență materială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora necompetența este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta N. O. cu sediul ales în București, Calea Rahovei nr. 266-268, Electromagnetica Business Park Clădirea 60, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA S.A. cu sediul în București, .-68, sector 1 în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/27.08.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări – 2
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
București, .. 2 - 4, sector 4
Tel. :_, Fax :_
E-mail:_
Operator de date cu caracter personal nr. 4909
Dosar nr._
Emisă la data de: .
CĂTRE
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Potrivit Sentinței civile nr. 5210/2015 pronunțată la data de 19.03.2015 în dosarul civil nr._ vă înaintăm acest dosar spre competentă soluționare.
Dosarul numerotat și cusut conține 1 volum și .file.
Cauza privește pe reclamanta N. O. în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5163/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5689/2015. Judecătoria... → |
|---|
