Obligaţie de a face. Sentința nr. 9466/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9466/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 9466/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 9466/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ROGOZ OANA RAMONA
Grefier I. V. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii G. L., G. E. R. și pe pârât P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 19.05..2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 6.11.2014, sub nr._, reclamanții G. L. și G. E. R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SA, ca instanța:
1.să constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse în convenția de credit nr._29251 din 11.04.2008 privind comisionul de risc/administrare credit la comisionul de acordare credit și în consecință să se constate nulitatea clauzei care vizează aceste comisioane;
2. să se stabilească rata dobânzii curente convenite de părți ca fiind o rată variabilă, calculată după formula LIBOR+marja fixă a băncii;
3. să fie obligată pârâta ca pe viitor să calculeze dobânda curentă, aferentă contractului de credit bancar pentru persoane fizice, în raport de indicele de referință variabil LIBOR, respectând formula contractuală LIBOR la 3 luni +4,9 puncte procentuale și să emită graficul de rambursare corespunzător acestei dobânzi curente;
4. să oblige pârâta să restituie sumele de bani încasate fără drept, reprezentând diferența dintre dobânda efectiv încasată începând cu data de 11.04.2008 și dobânda care ar fi trebuit calculată conform formulei LIBOR la trei luni+4,9 puncte procentuale, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
5.să oblige pârâta să restituie contravaloarea sumelor percepute cu titlu de comision de risc de la data de 11.04.2008 la zi.
Cu chetuieli de judecată.
În esență, reclamanții au arătat că sunt abuzive clauzele reclamate, fiind îndeplinite condițiile Legii nr. 193/2000 pentru a dispune în sensul arătat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 193/2000; Legea 296/2007, OG 21/2002., art.970,983 și 1092 C.civ 1864, art.1267,1269 și 1271 N.C.civ, art. 5 alin 2 din Legea 71/2011.
Reclamanții au anexat înscrisuri în probațiune.
Pârâta a formulat Întâmpinare, prin a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu-V., a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității/prematurității cererii; excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauze a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune anularea clauzelor indicate și obligarea pârâtei la conduita solicitată.
La Întâmpinare, pârâta a anexat înscrisuri în probațiune.
Prin sentința civilă nr.988 din 4.02.2015, Judecătoria Râmnicu-V. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată la data de 17.03.2015 sub nr._ .
La termenul de judecată din 12.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 București.
Analizând cu prioritate această excepție, instanța reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 95 pct.1 N.C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Prin această normă, legiuitorul a schimbat regula anterioară reglementată în art. 1 pct.1 din vechiul Cod de procedură civilă de la 1865, privind plenitudinea de competență a judecătoriilor. Așadar, prin Noul Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, a fost stabilită regula plenitudinii de competență a tribunalelor. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu sunt incidente cazurile de excepție enumerate limitativ la art. 94 pct.1 lit.a)-h) N.C.pr.civ., care să atragă competența judecătoriei, cererea este de competența în primă instanță a tribunalului, ca urmare a aplicării regulii de la art. 95 pct.1.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Conform art.99 alin. 2 C.pr.civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Totodată, trebuie reținut că prin Decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție „transferă” caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecații, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
Acțiunea referitoare la constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit bancar are un caracter evaluabil în bani, în măsura în care reclamanții înțeleg să valorifice prin aceasta drepturi de natură patrimonială.
Astfel, deși cererile având ca obiect restituirea de către pârâtă a sumelor achitate în plus, cu titlu de dobândă excedentară, comision de administrare și comision de acordare au valoare patrimonială evident mai mică de 200.000 lei(deși instanța nu poate lua în considerare valorile indicate de reclamantă prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 19.05.2015 întrucât nu s-a indicat nicio modalitate de calcul prin care s-a ajuns la aceste valori) celelalte capete de cerere a acțiunii respectiv: să se stabilească rata dobânzii curente convenite de părți ca fiind o rată variabilă, calculată după formula LIBOR+marja fixă a băncii și să fie obligată pârâta ca pe viitor să calculeze dobânda curentă, aferentă contractului de credit bancar pentru persoane fizice, în raport de indicele de referință variabil LIBOR, respectând formula contractuală LIBOR la 3 luni +4,9 puncte procentuale și să emită graficul de rambursare corespunzător acestei dobânzi curente, pot și trebuie să fie evaluate în bani, altfel Decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite ar fi lipsită de efecte.
În acest sens, având în vedere că aceste capete de cerere au incidență evidentă și asupra efectelor viitoare ale contractului, nu numai asupra efectelor deja produse, estimarea valorii acestora nu poate fi făcută numai raportat la valoarea deja achitată(conform susținerilor pârâtei) ci raportat și la efectele viitoare ale contractului în condițiile în care valoarea împrumutului este de 55.000 CHF.
În condițiile în care, în lipsa precizărilor reclamantului, nu se poate stabili valoarea de rambursat raportat la valoarea CHF de la momentul contractării(având în vedere împrumutul de 55.000 CHF acordat la care se adaugă dobânda), iar instanței i se cere să cenzureze contractul în acest sens, instanța apreciază că valoarea acestor capete de cerere, neevaluate de reclamant, va avea în vedere valoarea integrală a contractului, valoare care este evident mai mare de 200.000 lei.
Prin urmare, obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, aflându-ne în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care capetele de cerere 3 și 4 sunt de competența tribunalului.
Motivat de aceste considerente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 99 alin 2 C.pr.civ, raportat la art.95 pct. 1 C.proc.civ., art.129 alin.2 pct. 2 C.pr.civ, art.130 alin.2 C.pr.civ și art.132 alin 1, 3 C.pr.civ instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, căruia îi va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții G. L. și G. E. R. ambii cu domiciliul în Ramnicu Valcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA cu sediul ales în Pitești, ., J. Argeș, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
P., GREFIER,
Ramona Oana RogozIonuț V. I.
Red/tehnored/RRO/IIV/16.06.2015/5 ex.
| ← Cereri. Sentința nr. 9587/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9724/2015. Judecătoria... → |
|---|
