Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Încheierea nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13227/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 19.05.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

Pe rol soluționarea cererii formulată de contestatorul P. B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare - dosar executare 293/2015, suspendarea executării silite.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,

Instanța, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor articolului 255 raportat la art. 258 din codul de procedură civilă o încuviințează și constată că aceasta a fost administrată prin înscrisurile de la dosar.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 26.05.2015.

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 26.05.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.05.2015.

Președinte Grefier

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.05.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 02.06.2015.

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 02.06.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.05.2015.

Președinte Grefier

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 09.06.2015.

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 09.06.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2015.

Președinte Grefier

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 16.06.2015.

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 16.06.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.06.2015.

Președinte Grefier

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 23.06.2015.

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 23.06.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06.2015.

Președinte Grefier

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 30.06.2015.

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 30.06.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.

Președinte Grefier

Document finalizat

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SENTINTA CIVILA NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. C. N.

GREFIER: H. A.

INSTANȚA

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 București la data de 19.03.2015 sub nr._ , contestatorul P. B. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. națională de Drumuri și Autostrăzi Naționale din România – CNADNR suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 293/2015 al B. L. și M., admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare silită din respectivul dosar, admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a arătat că la data de 30.12.2014 s-a format dosarul de executare nr. 293/2015 al B. L. și M., în care a fost emisă o somație, odată cu care a luat cunoștință de existența titlului executoriu – procesul verbal contravențional . 12 nr._/31.01.2012.

Contestatorul a subliniat că procedura de comunicare a procesului verbal nu s-a realizat prin scrisoare recomandată cu confirmare, contrar deciziei nr. 10/2013, pronunțată în procedura recursului în interesul legii. .

Contestatorul a invocat aplicarea legii contravenționale mai favorabile, având în vedere că OG nr. 15/2002 a fost modificată prin legea nr. 144/2012, care în art. II prevede clar și fără echivoc că tariful a de despăgubire reglementat la art. 8 alin. 3 se anulează. Potrivit art. 15 alin. 82) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001 prevede că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

Contestatorul a invocat considerentele Deciziei nr. 228/2007 pronunțată de Curtea constituțională, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută de lege se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Pentru a pronunța această soluție, în considerentele deciziei s-a reținut că sintagma „nu se ai sancționează” trebuie înțeleasă ‚în sensul că prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. De asemenea, o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. Contestatorul a susținut că, dacă ar fi obligat să achite suma în discuție, s-ar realiza o înfrângere a principiului constituțional al egalității tuturor cetățenilor în fața legii.

Contestatorul a invocat încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, precum și lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, potrivit deciziei nr. 6/2015 a Înaltei curți de Casație și justiție și faptul că acesta nu a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, omisiune care ar conduce la nulitatea absolută a procesului verbal, în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001. De ase menea, a invocat valoarea disproporționată a cheltuielilor de executare silită. În drept, a invocat art. 712 și urm. cod pr. Civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001. În baza art. 223 alin. Final cod pr. Civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 15.04.2015, la solicitarea instanței, contestatorul și-a precizat acțiunea (f. 16).

Prin întâmpinare, depusă la 13.05.2015 (f. 21-28), intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea acțiunii, sub toate aspectele, ca neîntemeiată. În motivarea excepției inadmisibilității, intimata a invocat disp. art. 712 cod proc. civilă, arătând că motivele invocate de con testator pot fi analizate în procedura plângerii contravenționale, deci nu pe calea contestației la executare.

În combaterea cererii de suspendare a executării silite, intimata a invocat faptul că nu se impune o asemenea măsură provizorie, deoarece nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, nu se creează o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara. De la data comunicării procesului verbal de contravenție și până la momentul încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie o plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, art. 622 alin. 1 și 2 cod pr. Civ prevăd că obligația stabilită prin hotărârea unei instanței sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie. De asemenea, intimata a susținut că ea a dat dovadă de bună credință și de indulgență, în toată această perioadă, sperând că debitorul î va ieși din pasivitate și va executa de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu. Intimata a susținut că, atâta vreme cât procesul verbal de contravenție adresat debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, CNADNR deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzute în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat. Astfel, intimata a susținut că în speță creditorul este cel lezat și prejudiciat, nicidecum debitorul, care refuză în mod nejustificat să își îndeplinească obligațiile legale.

Pe fond, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMR s-a constatat faptul că la data de 05.08.2011, ora 20.57, pe DN 1, localitatea Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului P. B. a circulat pe drumurile naționale, fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 alin. (1 ¹) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare până la apariția legii nr. 144/2012), fapta comisă de dl. B. P. a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei. Potrivit art. 8 alin. (3) din același act normativ, contravenientul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire, de 28 euro.

Prin urmare, conform intimatei, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, în scopul sancționării faptei contravenționale și a prevenirii comiterii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până al apariția legii nr. 144/2012) a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției în cauză.

Intimata a susținut că emiterea și comunicarea procesului verbal în cauză s-au făcut în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea disp. art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, adică a fost emis în 6 luni de la data săvârșirii faptei și comunicat în termen de o lună de la aplicarea sancțiunii.

Intimata a precizat că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, 05.08._, și data emiterii procesului verbal de contravenție, 31.01.2012 nu depășește termenul de 6 luni. Comunicarea procesului verbal de contravenție s-a efectuat potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă la data de 27.02.2012, operațiune confirmată prin semnătură de primire, fără a depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.

Intimata a solicitat ca instanța să țină cont și de prevederile art. 273 cod proc. civilă, care prevede că „înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară”;”mențiunile din înscris care sunt indirectă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”. Nu se poate susține, potrivit intimatei, că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.

Intimata a combătut susținerile privind prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale și a arătat că art. 14 alin. (1) din OG nr. 2/2001 nu este aplicabil în speță, deoarece procesul verbal i-a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Intimata a mai invocat prevederile art. 37 din OG nr. r/2001, care stabilește că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. De la data comunicării procesului verbal până la data încuviințării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum prevede art. 622 cod proc. civilă.

Intimata a mai susținut că, dacă procesul verbal nu constituia titlu executoriu, instanța nu ar fi încuviințat executarea silită în temeiul său. Or, instanța de judecată, în temeiul art. 252 cod proc. civilă, privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite, a respectat dispozițiile art. 5 din legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, care stabilește „ dispozițiile codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, în tocmite înainte de . noului cod de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formulă executorie”.

Cu privire la trimiterile contestatorului la prevederile deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, intimata a susținut că acestea nu prezintă relevanță. Comunicarea procesului verbal a contravenției s-a efectuat conform art. 26 din OG nr. 2/2001, prin poștă la data de 27.02.2012, operațiune confirmată prin semnătura de primire, fără a depăși termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii. Deciziile pronunțate de Înalta curte de Casație și Justiție de Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării,a cestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ. Prin urmare, aplicarea deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale. Prin urmare, comunicarea procesului verbal s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.

Cu privire la disp. art. II din legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a susținut că acestea nu se aplică. Astfel, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (…) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza Legii nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire. Norma instituită de art. II din legea nr. 144/2012, având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. Aceste considerente sunt reglementate de principul de drept civil”dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”. În plus,conform art. 20 cod proc.civilă, judecătorul are îndatorirea să asigure respectare și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.

Intimata a susținut că ,de la momentul comunicării procesului verbal, debitorul a avut dreptul să îl atace cu plângere contravențională, dar, atâta timp cât procesul verbal nu a fost contestat, neexistând nicio hotărâre judecătorească de anulare, chiar și în parte, a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, ca urmare a intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, CNADNR a susținut că deține un titlu executoriu, apt de valorificare prin executare silită.

Intimata a susținut că în speță nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci despre executarea creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.

Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 referitoare la prevederile art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001 nu este aplicabilă, deoarece legea nr. 144/212 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.

Cu privire la afirmația contestatorului, potrivit căreia procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu încălcarea disp. art. 16 alin.(7) și art. 19 din OG nr. 2/2001, intimata a solicitat respingerea ca nefondată, deoarece în procesul verbal se menționează că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât „constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. (2) și (3) al OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.”. prin urmare, în cazul proceselor verbale contravenționale emise pentru fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă nu sunt aplicabile disp. art. 16 alin. (7) și art. 19 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție, intimata a cerut respingerea ca nefondate a susținerilor contestatorului, deoarece sunt incidente disp. art. 37 din OG nr. 2/2001, iar motivele invocate de contestator puteau fi analizate numai pe calea plângerii contravenționale, conform art. 712 cod proc.civilă.

Intimata a susținut că în speță cheltuielile de executare se încadrează în limitele stabilite prin ordinul MJ nr. 2561/2012, coroborat cu art. 39 din legea nr. 188/2000 și art. 669 alin. (3) cod pr. Civilă. În drept, intimata a invocat OG nr. 2/2001, OG nr. 15/_, codul de proc. civilă, legea nr. 188/2000, OMJ nr. 2561/2002.

În baza art. 223 cod proc.civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal . 12 nr._/31.01.2012, prin care contravenientul P. B. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 250 lei și cu obligația de plată a tarifului de 28 euro, CNADNR a început executarea silită, formându-se dosarul de executare silită nr. 293/2015 al B. L. și M.. Prin somația emisă la 26.02.2015, executorul judecătoresc i-a pus în vedere debitorului P. B. să achite tariful de despăgubire de 28 euro și cheltuieli de executare silită de 270,87 lei (f. 6).

Procesul verbal i-a fost comunicat contravenientului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 27.02.2012 (f. 30), adică în termenul de o lună de la data întocmirii (31.01.2012). De aceea, instanța va respinge susținerile referitoare la imposibilitatea exercitării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal și, implicit, constatând aplicabilitatea art. 712 cod proc. civilă, va respinge ca inadmisibile susținerile acestuia privind nerespectarea art. 16 alin.(6), (7) și art. 19 din OG nr. 2/2001.

Instanța va admite, însă, contestația la executare, având în vedere următoarele considerente: Potrivit Deciziilor nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, și nr. 112/ 6 martie 2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea constituțională a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.

Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.

Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

Dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, au următorul cuprins: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."

Astfel cum reiese din interpretarea Curții Constituționale, art. II din Legea nr. 144/2012 a înlăturat sancțiunea obligării la plata sumei de 28 euro/96 euro, pentru fapta constând în a circula fără rovinietă.

Legea nr. 144/2012, care a abrogat art. 8 alin. (3) și art. 31 din OG nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât aceasta se va aplica retroactiv și contravenției în speță, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului constitutional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța apreciază că obligația de plată a sumei de 96 de euro nu mai are niciun suport legal.

În plus, instanța reține că: art. 20 alin. (2) din Constituția României prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la dreptrile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările international, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. c. României, din 26.04.2007, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture, din oficiu sau la cererea părților, prevederile din dreptul intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.

Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.

În aceste condiții, art. II din legea nr. 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . respectivei legi introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă. O asemenea măsură nu este justificată în nici un fel de motive obiective, art. II din legea nr. 144/2012 fiind incompatibil, sub aspectul de mai sus, cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului.

Față de aceste considerente, nu va mai examina celelalte morive de nelegalitate a executării silite.

Va respinge ca inadmisibilă cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, față de prevederile art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013, care prevede restituirea taxei judiciare de timbre, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care contestația la executare s-a admis.

Față de soluționarea contestației la executare, va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. B. cu domiciliul în sector 1, București, . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A.

Anulează executarea silită și toate actele de executare din dosarul nr. 293/2015 al B. L. și M..

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 20 lei cheltuieli de judecată ca inadmisibilă.

Cu apel în 10 de zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sector 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.

Președinte Grefier

Red.G.C.N/4ex, ./2015

← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9724/2015. Judecătoria...		Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI