Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13272/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestatoarea S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și intimata S.C.A. C. & ASOCIATII, având ca obiect contestație la executare - dosar executare nr. 202/2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 19.06.2015 si apoi pentru 30.06.2015:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 02.03.2015, sub nr._, contestatoarea S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C.A C. & ASOCIAȚII contestație la executare împotriva actelor de executare dispuse în dosarul de executare nr. 202/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., solicitând anularea în parte a actului de executare contestat până la concurența sumei de 1015,95 lei, suma în divergență fiind în cuantum de_,83 lei, cenzurarea cheltuielilor de executare în sensul reducerii corespunzător cu suma de plată, întoarcerea executării silite cu privire la sumele respective, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata Contractele de asistență juridică nr._/30.06.2010, nr._/06.01.2012 și nr._/16.12.2010, având ca obiect asistență și reprezentare juridică în dosarele procesuale în care societatea este parte, iar suma ce face obiectul executării reprezintă contravaloarea a 8 de facturi emise cu titlu de onorarii avocațiale sau diferență onorarii fixe. Contestatoarea a precizat că a cenzurat o parte din aceste sume, potrivit contractului de asistență juridică, astfel că din suma de 11.961,78 lei, ce face obiectul executării silite, are de achitat suma de 1015,95 lei, diferența de_,83 lei nefiind recunoscută la plata de către societate.
A învederat că facturile în divergență sunt cele reprezentând diferențe onorariu fix nerecunoscute la plată, respectiv facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._, înțelegând să invoce excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, conform art. 2 din Contractele nr. 503/30.06.2010 și nr._/16.12.2010 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. A arătat că aceste sume au fost respinse la plată, întrucât intimata-creditoare a facturat în plus diferențe de onorariu, care nu au nicio justificare, lipsind caracterul cert și lichid al sumelor ce fac obiectul acestor facturi. A susținut că onorariul fix nu poate fi solicitat în legătură cu sumele acordate în baza hotărârii judecătorești și în legătură cu dobânda acumulată după pronunțarea hotărârii până la o eventuală achitare integrală a respectivei sume de către debitor. A mai contestat onorariul de succes pentru care a fost emisă factura nr._, invocând prevederile art. 1.5 coroborat cu art. 2.1.2 din Contractul nr._/06.01.2012, nefiind negociat niciun onorariu de succes, respectiv faptul că cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr._/301/2012 a fost admisă, dar creanța nerecuperată. A considerat că valoarea cheltuielilor de executare stabilită de executorul judecătoresc trebuie cenzurată, întrucât a fost stabilită la valoarea sumei ce face obiectul executării silite, suma datorată fiind mai mică decât aceasta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 652,29 lei, pentru capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, și cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 lei, pentru capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
La data de 16.04.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului său pentru recuperarea sumei de 11.961,78 lei reprezentând debit, la care se adaugă cheltuielile de executare. Cu privire la criticile aduse de contestatoare, intimata a precizat că, astfel cum rezultă din cele trei contracte de asistență juridică încheiate de părți, a obținut pentru debitoare multiple soluții favorabile, existând un număr mare de cauze în care contestatoarea a fost parte, iar activitatea juridică prestată de intimată nu a presupus doar redactarea înscrisurilor necesare și reprezentarea în fața instanței, ci și efectuarea unui management al tuturor cauzelor, efectuarea de statistici, analizarea jurisprudenței relevante în materie etc.
Cu privire la facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._, intimata a susținut că au fost emise la data de 21.01.2015, devenind scadente la 5 zile/10 zile de la data emiterii acestora, astfel încât excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită este neîntemeiată. A mai arătat că părțile contractului de asistență juridică în baza căruia au fost emise aceste facturi au stabilit în mod expres modul de calcul al onorariul avocațial fix cuvenit intimatei, precum și că acest onorariu a suferit modificări, întrucât valoarea obiectului dosarelor încredințate a crescut odată cu trecerea timpului, clientul fiind îndreptățit să solicite accesoriile debitului principal. A precizat că formulează, în numele clientului său, cereri de recuperare pe cale separată a diferențelor de onorariu avocațial fix, acestea fiind admise în practică. A susținut că prevederile contractuale la aplicarea onorariului fix, o singură dată, se referă doar la fazele procesuale, precum și că nu s-a prevăzut în niciun moment un termen limită de emitere a facturii către client.
În ceea ce privește factura nr._ emisă pentru onorariul de succes, a învederat că cererea de chemare în judecată formulate în Dosarul nr._/301/2012 a fost admisă, titlul executoriu fiind depus la executor pentru recuperarea sumelor.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din Dosarul de executare nr. 202/2005, cheltuielile de comunicare fiind în cuantum de 120,28 lei (fila 234).
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Între intimata-creditoare S.C.A. “C. și Asociații” și contestatoarea S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta S.C. BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP S.A.), în calitatea de client, s-au încheiat Contractele de asistență juridică nr._/30.06.2010, nr._/06.01.2012 și nr._/16.12.2010, al căror obiect l-a constituit acordarea de asistență și reprezentare juridică de către intimată în dosarele clientului, în care acesta este parte, indiferent de calitatea procesuală a clientului.
La art. 2 din fiecare contract s-a prevăzut modul de calcul al onorariului datorat de client, raportat la valoarea și specificul fiecărui dosar, precum și termenul de plată al acestuia.
Potrivit art. 2.1 din Contractul nr._/30.06.2010, onorariul agreat de părți este fix, în cuantum de 10% + TVA calculat la valoarea pretențiilor solicitate de/față de client în fiecare dosar procesual încredințat de client, menționându-se că se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv pentru eventuala punere în executare, urmând a se plăti în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii emise de intimată.
Potrivit art. 2.2. din același Contract, onorariul de succes este de 15% plus TVA din valoarea pretențiilor aferente hotărârilor definitive și irevocabile favorabile clientului, iar sumele se facturează semestrial pentru dosarele care s-au finalizat în perioada de referință și se vor achita de către client în termen de 5 zile de la data comunicării de către intimată a facturii pentru fiecare dosar finalizat favorabil.
Potrivit art. 2.1.5 din Contractul nr._/06.01.2012 și din Contractul nr._/16.12.2010, onorariul agreat de părți este procentual plus TVA din valoarea pretențiilor (debit principal + penalități/dobânzi), pentru dosarele ce depășesc limita de 5.500 lei, pentru toate fazele procesuale, inclusiv eventuala executare silită și contestații la executare/recursuri/suspendări/întreruperi termen/perimări/întoarcerea executării în cursul executării.
Potrivit art. 2.2. din aceleași contracte, onorariul de succes este stabilit procentual plus TVA din valoarea pretențiilor (debit principal + penalități/dobânzi) admise atunci când clientul are calitatea de reclamant, plătibil după epuizarea, după caz, a ultimei căi de atac, menționându-se că, în cazul dosarelor de regres administrativ, procentul se aplică la sumele efectiv încasate, neincluzând-se în cuantumul acestora valoarea cheltuielilor de judecată.
Părțile au stabilit că onorariul fix se va plăti în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești, sau, în cazul, în care clientul are calitatea de pârât, după depunerea întâmpinării în dosarul cauzei, în termen de 10 zile lucrătoare, respectiv 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii emise de intimată.
În baza acestor contracte, la data de 21.01.2015, intimata a emis un număr de 17 de facturi în valoare de 11.961,78 lei, menționate în anexa cererii de executare silită din data de 06.02.2015 înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P..
Prin Încheierea din 06.02.2015 emisă de executorul judecătoresc L. G. a fost deschis dosarul de executare silită nr. 202/2005 și a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractele de asistență juridică nr._/30.06.2010, nr._/06.01.2012 și nr._/16.12.2010, până la concurența sumei de 11.961,78 lei, reprezentând debit, la care se adaugă cheltuieli de executare.
Prin Încheierea din 09.02.2015, executorul judecătoresc a stabilit suma de 1.900,60 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, aceasta fiind formată din onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus) în valoare de 1.483,26 lei și din alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite în valoare de 417,34 lei.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor deschise de debitoare la terțul poprit BCR, până la încasarea sumei totale de 13.862,38 lei.
Prin Încheierile nr. 202 din 19.02.2015, executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumei consemnate prin înființarea popririi și a dispus încetarea executării silite, în conformitate cu art. 702 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei executări silite, debitoarea a formulat contestație la executare, prin care a susținut că nu datorează suma de 6.301,52 lei, pentru care au fost emise facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ din data de 21.01.2015, invocând și prescripția dreptului de a cere executarea silită cu privire la onorariul fix.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumelor menționate în facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._, emise pentru onorariu fix, instanța o apreciază drept apărare în cadrul contestației la executare, iar nu o veritabilă excepție procesuală.
Potrivit art. 705 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită a unui drept de creanță se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Aplicând aceste dispoziții legale la dreptul de creanță executat silit de către intimată, instanța reține că facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ au fost emise la data de 21.01.2015, în baza Contractelor de asistență juridică nr._/2012 și nr._/2010, menționându-se în cuprinsul lor că plata se va face în termen de 10 zile, respectiv în termen de 5 zile de la data primirii.
De asemenea, potrivit clauzelor cuprinse la art. 2.1.5.3 din cele două contracte, onorariul fix se plătește în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești, în termen de 10 zile lucrătoare, respectiv în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii emise de intimată, astfel încât fiecare creanță a devenit exigibilă la data emiterii facturii prin care a fost stabilită.
Faptul că facturile în discuție au fost emise cu încălcarea dispozițiilor contractuale și după mai mult de 3 ani de la data formulării cererilor introductive în dosare înregistrate pe rolul instanțelor în anii 2010 și 2011 afectează caracterul cert al creanțelor stabilite în afara raporturilor contractuale, prescripția acestora fiind verificată prin raportare la termenul de plată menționat în facturi, care corespunde, în mod formal, cu cel stabilit prin contractele de asistență juridică.
Din acest motiv nu pot fi reținute susținerile contestatoarei potrivit cărora termenul de prescripție curge de la data înregistrării cererilor pe rolul instanțelor judecătorești, în sensul art. 2 din contractele de asistență juridică, din clauza contractuală invocată rezultând că factura trebuie mai întâi să fie emisă de către intimată și primită de contestatoare, pentru a deveni exigibilă.
În consecință, având în vedere că facturile fiscale au fost emise la data de 21.01.2015, iar cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul executorului judecătoresc la data de 06.02.2015, este neîntemeiat motivul de contestație prin care se invocă prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită.
Însă, al doilea motiv invocat prin contestația la executare este întemeiat cu privire la pornirea executării silite pentru sumele cuprinse în facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ din data de 21.01.2015, creanța în cuantum de 6.301,52 lei nefiind certă și lichidă.
O condiție esențială pentru începerea executării silite este cea prevăzută de art. 662 Cod procedură civilă, conform căruia executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, iar creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Creanța în cuantum de 6.301,52 lei, pentru care intimata a emis facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ din data de 21.01.2015, nu are caracter cert, întrucât obligația de plată a diferenței de onorariu fix a fost stabilită în mod unilateral de către avocat, cu încălcarea clauzei stabilite prin art. 2.1.1, conform căreia onorariul fix se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv contestații la executare, recursuri, suspendări, precum și a clauzei cuprinse la art. 2.1.5.3, conform căreia onorariul fix urma a fi plătit în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești.
Or, emiterea facturilor fiscale după mai mult de 3 ani de la data înregistrării cererilor în dosare constituite în anii 2010 și 2011, contravine înțelegerii părților care, chiar dacă nu au stabilit un termen exact, au menționat că onorariul se va aplica o singură dată și se va plăti după introducerea cererii de chemare în judecată. Totodată, din cuprinsul facturilor fiscale emise pentru „diferență onorariu fix”, instanța constată că acestea survin altor facturi de onorariu emise în anul introducerii cererii de chemare în judecată, neexistând nicio clauza în contractele de asistență juridică în baza căreia avocatul să pretindă un onorariu suplimentar.
Susținerile intimatei în sensul că aplicarea onorariului „o singură dată” se referă numai la căile de atac sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că mențiunile din clauza 2.1.1 includ orice cereri în legătură cu litigiul în care a fost achitat onorariul fix, inclusiv contestațiile la executare și cererile de întoarcere a executării silite. Este de neconceput ca voința părților să fi fost în sensul că, în baza onorariului fix primit la introducerea cererii, avocatul desfășoară activitățile complexe specifice căilor de atac sau executării silite, fără a avea dreptul să perceapă o diferență de onorariu, dar că poate emite facturi pentru diferențe de onorariu ca urmare a acumulării debitelor accesorii, asupra cărora nu are nicio influență, fiind suficientă trecerea timpului în care creanța principală nu este achitată.
Apărările intimatei în sensul că emiterea acestor facturi este justificată de activitatea prestată sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că susținerea unui capăt de cerere accesoriu, care are ca obiect dobânzile și penalitățile solicitate între data introducerii cererii de chemare în judecată și data achitării debitului de către pârâții din acele dosare, nu a presupus o muncă suplimentară din partea avocatului, care să exceadă onorariului stabilit în legătură cu capetele de cerere având ca obiect pretențiile principale și penalitățile calculate până la data introducerii acțiunii.
De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile intimatei în sensul că societatea contestatoare își recuperează, pe cale separată, cheltuielile de judecată contând în onorariul de avocat facturat după finalizarea litigiului, nefiind depuse hotărârile judecătorești prin care au fost acordate cheltuielile de judecată reprezentând onorariul pentru care au fost emise facturile nr9419576, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ din data de 21.01.2015. Invocarea unei practici judiciare în acest sens este nereală, prezentul complet de judecată respingând o cerere de valoare redusă formulată de contestatoarea O. V. INSURANCE GROUP S.A., reprezentată de societatea de avocatură intimată, în ceea ce privește diferența de onorariu facturat după finalizarea litigiului, această soluție nefiind nici măcar atacată cu apel de către contestatoare.
În concluzie, creanța pentru care au fost emise facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ din data de 21.01.2015 nu are caracter cert, întrucât existența ei nu rezultă din înscrisuri însușite de societatea debitoare, respectiv din contractele de asistență juridică încheiate între părți. Această creanță este contestată în mod întemeiat de către debitoare, având în vedere că a fost stabilită în lipsa unei clauze contractuale care să permită emiterea unor facturi pentru o diferență de onorariu calculată prin raportare la pretenții accesorii devenite scadente după formularea cererii de chemare în judecată, cu nesocotirea intenției părților de stabilire a onorariului fix prin raportare la valoarea pretențiilor existente la înregistrarea cererii introductive.
De asemenea, această creanță nu are caracter lichid, nefiind determinată prin contractele de asistență juridică și nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte modalitatea în care a fost stabilită pe baza elementelor menționate în titlurile executorii. În acest sens, instanța constată că facturile nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ din data de 21.01.2015 nu cuprind modalitatea de calcul a sumelor pentru care au fost emise și nici valoarea pretențiilor în legătură cu care a fost stabilită diferența de onorariu fix. Aceste facturi nu sunt însoțite de cererile de chemare în judecată formulate de avocat sau de hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la acestea și nici de alte înscrisuri din care să rezulte data la care pârâții din cele 5 dosare au achitat sumele la care au fost obligați, astfel încât este greu de înțeles modalitatea în care executorul judecătoresc a verificat caracterul lichid al acestor creanțe, pentru care a pronunțat Încheierea din data de 02.02.2015, încuviințarea executării silite fiind dispusă cu încălcarea art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, pentru o creanța stabilită în mod unilateral de către creditoare.
Contestația la executare este neîntemeiată în ceea ce privește contestarea obligației de plată a creanței în cuantum de 4644,20 lei, pentru care intimata a emis factura nr._ din 21.01.2015, fiind corectă facturarea onorariului de succes pentru câștigarea litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr._/301/2012. În acest sens, instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost admisă, iar în prezent, titlul executoriu este depus la executor pentru recuperarea sumelor admise si cuvenite reclamantei.
Referitor la legalitatea Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.02.2015, instanța are în vedere că, în conformitate cu art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta fiind ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Însă, stabilirea onorariului executorului judecătoresc și a celorlalte cheltuieli de executare pentru realizarea creanței de 11.961,78 lei s-a făcut în mod nelegal, având în vedere că o parte din această creanță (6.301,52 lei) nu are caracter cert și lichid, nefiind datorată de către debitoare.
În consecință, onorariul în cuantum de 1.483,26 lei perceput de executorul judecătoresc depășește valoarea maximă prevăzută de art. 39 lit. a din Legea nr. 188/2000, acesta urmând a fi stabilit prin raportare la obligația de plată a sumei de 5660,16 lei, care are caracter cert, lichid și exigibil, și fiind de 566 lei, la care se adaugă taxa pe valoare adăugată și celelalte cheltuieli de executare, reduse proporțional cu valoarea creanței pentru care s-a început executarea nelegală, astfel încât valoarea cheltuielilor de executare legal stabilite este de 898,72 lei.
Pentru aceste considerente, reținând că executarea silită a creanței principale în cuantum de 11.961,78 lei a fost începută cu încălcarea dispozițiilor art. 662 Cod procedură civilă, precum și că au fost stabilite în mod nelegal cheltuieli de executare aferente unei creanțe care nu avea caracter cert și lichid, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite, în parte, contestația la executare și va anula parțial procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 202/2015 constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., pentru suma de 6.301,52 lei, reprezentând debit principal, și pentru suma de 1.001,88 lei, reprezentând cheltuieli de executare aferente debitului principal executat nelegal (din care 220,50 lei reprezintă alte cheltuieli de executare silită si 781,38 lei onorariul executorului judecătoresc, inclusiv TVA de 24%).
Având în vedere că se va desființa parțial executarea silită, că aceasta a fost finalizată prin realizarea integrală a creanței principale și a cheltuielilor de executare, conform Încheierilor din data de 19.02.2015, precum și că întoarcerea executării silite a fost solicitată de către contestatoare, fiind îndeplinite condițiile art. 722 alin. 2 și art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va dispune întoarcerea parțială a executării silite prin obligarea intimatei-creditoare S.C.A. C. & Asociații la restituirea către contestatoarea O. V. Insurance Group S.A. a sumei de 7.303,40 lei.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a începerii executării silite pentru realizarea unor creanțe care nu au caracter cert și lichid, stabilite cu încălcarea contractelor de asistență juridică, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata urmează a fi obligată la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 420,28 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite, precum și contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea dosarului de executare nr. 202/2015 către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P..
Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, aceasta având posibilitatea de a solicita restituirea conform art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., având C.U.I._, înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. J40/_/2001, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C.A C. & ASOCIAȚII, având C.I.F. RO_, cu sediul în București, .. 12-14, ., și cu sediul ales la sediul profesional secundar din București, ., ., Mezanin, sector 3.
Anulează parțial procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 202/2015 constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., pentru suma de 6.301,52 lei, reprezentând debit principal, și pentru suma de 1.001,88 lei, reprezentând cheltuieli de executare aferente debitului principal executat nelegal.
Dispune întoarcerea parțială a executării silite prin obligarea intimatei-creditoare S.C.A. C. & Asociații la restituirea către contestatoarea O. V. INSURANCE GROUP S.A. a sumei de 7.303,40 lei.
Obligă pe intimată la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 420,28 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite, precum și contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea dosarului de executare nr. 202/2015 către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P..
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației admise, contestatoarea având posibilitatea de a solicita restituirea conform art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30.06.2015.
Președinte,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I./
4EX /07.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
