Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13270/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamantul M. C. A., reclamanta M. M. M. și pârâta O. F. SOLUTIONS B.V. REPREZENTATĂ PRIN O. B. ROMANIA S.A. PRIN AGENTIA . B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare - constatare clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19.06.2015 și apoi pentru 30.06.2015:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 18.04.2014 sub nr._ ,precizată la ultimul termen, reclamantul M. C. A. și reclamanta M. M. M. au chemat în judecată pe pârâta O. F. SOLUTIONS B.V. REPREZENTATĂ PRIN O. B. ROMANIA S.A. PRIN AGENTIA . B. ROMANIA S.A., solicitând ca prin hotararea ce se va pronunța, să se dispună:
-constatarea nulitatii absolute si înlaturarea clauzelor abuzive reprezentate de art. 6.1 si art. 6.2 din Contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007;
- constatarea nulitatii absolute si înlaturarea clauzelor abuzive reprezentate de art. I din Actul adițional nr. 1/27.08.2009 si, respectiv, art. I, art. II si art. III din Actul adițional nr. 4/14.08.2012, cu privire la modul de stabilire a dobânzii;
- recalcularea nivelului dobânzii percepute in temeiul Contractului de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007 si a Actelor adiționale la acesta, dupa urmatoarea formula: marja băncii fixa în valoare de 2,74% + valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni si aplicarea acestui sistem de calcul al dobânzii de la data de 21.05.2008 si pana la finalul perioadei de creditare;
- obligarea paratelor la restituirea sumei de 26.681,07 CHF, incasata in plus si nelegal cu titlu de dobanda, suma ce va fi actualizata cu dobanda legala, calculata de la data incasarii sumei respective si pana la data restituirii efective;
- constatarea nulitatii absolute si înlaturarea din Contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007 a clauzei abuzive reprezentate de art. 8.3, referitoare la comisionul de acordare, in valoare de 3.960 CHF, reprezentând 2% din valoarea creditului acordat;
- obligarea paratelor la restituirea comisionului de acordare in valoare de 3.960 CHF, ce va fi actualizat cu dobanda legala, calculata de la data incasarii si pana la data restituirii efective;
- obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, conform Notei de calcul depusa la termenul din 12.06.2015,
In motivare, reclamanții au arătat cu referire la clauzele abuzive reprezentate de art. 6.1 si art. 6.2 din Contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007, faptul că încalca în mod grav dispozițiile art. 1 si 4 din Legea nr. 193/2000, republicata, precum si a dispozițiile art. 10 lit. b) din O.G. nr. 21/1992, republicata, ale art. 27 lit. b) din Legea nr. 296/2004 si ale art. 14 lit. a) din Legea nr. 190/1999, iar în cauza sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 4 alin. (1) - (2) din Legea nr. 193/2000, republicata, cu privire la caracterul abuziv al acestor clauze. Totodata, in susținerea caracterului abuziv si a nulitatii absolute a clauzelor respective a invocat nulitatea pentru cauza ilicita, prin raportare la dispozițiile art. 966 si art. 968 din Vechiul Cod civil, respectiv, art. 1236 din Noul Cod Civil.
Astfel, în concret, banca a profitat in mod nelegal de starea de constrângere financiara/economica in care se aflau acestia la momentul încheierii celor doua Acte adiționale, prin impunerea unei marje a băncii de 5.59%. in locul marjei inițiale de 2.74%, existente la momentul incheierii Contractului. La momentul impunerii noii marje de 5.59%, banca a profitat in mod nelegal sl de lipsa de cunoștințe si experiența a reclamanților in domeniul financiar si bancar. In concret, banca a oferit prin Actele adiționale o dobanda redusa de la 6.49% la 5.99% si, ulterior, la 5,7%, fara insa sa informeze că se ascundea o majorare substanțiala a marjei băncii, de la nivelul de 2.74% (existent la momentul încheierii Contractului), la 5.59%.
Reclamantii nu au fost informați despre intenția reala si ascunsa a băncii de a masca, sub reducerea aparenta si temporara a dobânzii, o creștere substanțiala a mărjei Băncii, de la 2.74% la 5.59%. Existenta unei marje a băncii de doar 2,74%, la momentul încheierii Contractului (11.12.2007) este evidenta, prin raportare tocmai la dispozițiile art. 6.1 - 6.2 si, respectiv, art. 6.7 din Contract. In condițiile in care, pe de o parte, rata de dobanda era formata din indicatorul LIBOR la 3 luni, care, la momentul 11.12.2007, era de 2,76% si din marja băncii, si, pe de alta parte, rata dobânzii era, la același moment, de 5,5%, este cert ca marja băncii, la momentul respectiv, era de 2,74% (5,5% - 2,76% = 2,74%). Chiar daca in cuprinsul Contractului nu se mentioneaza ca rata de dobanda include marja băncii, acest lucru este evident, in condițiile in care marja este tocmai motivul pentru care banca a încheiat contractul.
Cu referire la clauza abuziva si nelegala reprezentata de art. 8.3 din Contract, referitoare la comisionul de acordare în valoare de 3.960 CHF, reprezentând 2% din valoarea creditului acordat si la necesitatea restituirii comisionului respectiv, ce va fi actualizat cu dobanda legala, au precizat faptul că acest comision a fost incasat de către Banca din creditul acordat, echilibrul contractual fiind afectat.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, OG nr. 21/1992, Legea nr. 190/1999, Codul civil.
În sustinerea actiunii, la dosar au fost depuse înscrisuri.
La data de 11.06.2011, parata a depus întampinare, prin care a solicitat pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neintemeiata.
În motivare, parata a aratat, în esență, ca reclamanții au studiat clauzele contractuale și nu au solicitat în scris modificarea sau negocierea acestora, iar contractele legal semnate constituie legea părților. S-a mai menționat că modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită convențional ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, iar modificarea dobânzii s-a produs înainte de . prevederilor OUG 174/2008, neexistând, la acel moment, o obligație legală în sensul semnării unui act adițional; la data de 21.12.2008 au intrat în vigoare prevederile OUG 174/2008, iar pârâta nu mai avea dreptul să modifice clauzele referitoare la costuri, cu excepția modificărilor impuse prin lege.
În drept, au fost invocate disp art. 205 si urm. C., art. 969 Cod civil, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Sub aspect probatoriu, instanta a încuviintat pentru parti proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantilor si proba cu expertiza contabilă.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
La data de 11.12.2007, între reclamanți, în calitate de împrumutați, și pârâta O. B. Romania SA, în calitate de bancă-împrumutătoare, s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 198.000 CHF, durata creditului fiind de 300 luni.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanții au solicitat, în esență, eliminarea clauzelor abuzive privind comisionul de acordare a creditului, precum și modificarea clauzelor privind dobânda și recalcularea dobânzii după o formulă indicată de reclamanți.
I.Potrivit dispozițiilor art. 6.1 - 6.3 din Contractul de credit ipotecar:
„6.1 Pentru creditul acordat, Clientul datoreaza si va plăti Băncii o rata de dobanda revizuibila în conformitate cu politica Băncii.
6.2 Banca isi rezerva dreptul sa revizuiasca periodic rata dobânzii, in funcție de evoluția indicatorilor de referința pentru fiecare valuta (EURIBOR pentru Euro, LIBOR pentru Usd, BUBOR pentru Ron, etc.), modificările ratei de dobanda fiind aplicabile fara a fi necesar consimtamantul Clientului.
6.3 Noua valoare a ratei de dobanda si a ratei lunare de plătit, vor fi comunicate prin intermediul unei scrisori simple, trimisa la noua adresa de corespondenta a Clientului, mentionata la art. 16.3. Clientul convine ca aceasta metoda de notificare este suficienta si renunța la orice plângere si aparare ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita sau insuficienta".
Potrivit art. I din Actul adițional nr. 1/27.08.2009, „se rescrie art. 6 - „Dobanda curenta" si va avea următorul continut: 6.1 Începând cu data încheierii prezentului act adițional, rata dobânzii curente este de 5,99%, variabila trimestrial, conform urmatoarei formule de calcul: dobanda de referința + marja băncii. La data semnării prezentului act adițional, valoarea dobânzii de referința de 0,4%, iar marja băncii de 5,59%."
Potrivit art. I din Actul adițional nr. 4/14.08.2012, „Începand cu data semnării prezentului act adițional, se rescrie integral art. 6 - „Dobanda curenta"din contractul de credit nr. C_ din 11.12.2007, dupa cum urmeaza: Rata dobânzii curente este de 5,7% si va fi variabila trimestrial, conform urmatoarei formule de calcul: dobanda de referința + marja băncii."
De asemenea, potrivit art. II - III din Actul adițional nr. 4/14.08.2012:
„Art. II Pe o perioada de 6 luni, calculata incepand cu data de 21.08.2012 se modifica nivelul marjei de dobanda de 5,59%, aferent creditului acordat, prin diminuarea cu 1 p.p. Pe aceasta perioada, Clientul va trebui sa achite sumele datorate conform graficului de rambursare cuprins in Anexa 1 la prezentul Act adițional, care este parte integranta la Contractul de credit.
Art. III La expirarea celor 6 luni, rata dobânzii se va calcula conform formulei de calcul indicata in cadrul art. 6 „Dobanda Curenta" cu o valoare a marjei de 5,59, iar rambursarea creditului se va face conform noului grafic de rambursare generat la acea data".
Prin raportul de expertiză contabilă administrat in cauză, expertul a arătat că potrivit art.6.4 din Contractul de credit ipotecar, calcularea dobânzii lunare aferente creditului va efectua în raport cu numărul efectiv de zile trecut între scadențe și anul de 360 zile, după formula:
V= C x d 1%) p.a X nr. zile 360
Unde:
V= valoarea dobânzii lunare exprimata în valoarea creditului;
C = soldul creditului utilizat;
d(%) = dobânda exprimata procentual;
nr.zile = nr. efectiv de zile trecute de la ultima scadență;
360 = nr. de zile la care este considerat un an.
La data încheierii Contractului de credit, potrivit art. 6.7 din contract, rata dobânzii era de 5,5% pe an.
Prin Notificarea nr._, banca informează clientul că noua rată de dobândă aplicabilă creditului începând cu data de 23.09.2008 va fi de 6,49 %, respectiv o rată de dobândă majorată.
Cu adresa înregistrată la sediul băncii nr. 965/10.08.2009, clientul solicită reducerea nivelului dobânzii aferente împrumutului acordat, întrucât valoarea dobânzii de referință pentru Libor CHF scăzuse.
La data de 27.08.2009, a fost încheiat Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007 prin care se stabilește rata dobânzii curente la 5,99 %, conform formulei: Rata dobânzii=Dobânda de referință (Libor CHF 3 m) + marja băncii.
Conform Art. 6.3 din Contractul de credit ipotecar, valoarea dobânzii de referință aplicabilă în următorul trimestru calendaristic va fi cea valabilă pentru data de valută de 15(sau următoarea zi bancară dacă data de 15 este o zi nelucrătoare) din cea de-a doua lună a trimestrului calendaristic anterior modificării, respectiv: 15 noiembrie, 15 februarie, 15 mai iau 15 august, în funcție de momentul modificării dobânzi de referință. La data semnării Actului Adițional valoarea dobânzii de referință de 0,4 %, iar marja băncii de 5,59 %.
În urma cererii clientului nr. 1070/23.08.2010, la data de 16.09.2010, a fost încheiat Actul adițional nr. 2 prin care banca acordă clientului începând cu data de 21.09.2010, pe o perioadă de 6 luni o reducere temporară a nivelului dobânzii la 315 CHF/lună și suspendă plata principalului, urmând ca la expirarea perioadei de suspendare, sumele rămase neachitate de către client( principal, dobândă și/sau comisioane lunare, etc.) să fie cumulate, iar suma rezultată împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului.
În urma cererii clientului nr. 166/24.02.2011, la data de 08.03.2011, a fost încheiat Actul adițional nr. 3 prin care banca acordă clientului începând cu data de 21.03.2011, pe o perioadă de 6 luni o reducere temporară a nivelului dobânzii la 640 CHF/lună și suspendă plata principalului, urmând ca expirarea perioadei de suspendare, sumele rămase neachitate de către client (principal, dobândă și/sau comisioane lunare,etc.) să fie cumulate, iar suma rezultată împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului.
La data de 14.08.2012, a fost încheiat Actul adițional nr. 4 la Contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007 prin care se stabilește rata dobânzii curente la 5,7 %, variabilă trimestrial, conform formulei: dobânda de referință + marja băncii. Totodată pe o perioadă de 6 luni, calculată începând cu data de 21.08.2012, se reduce nivelul marjei de dobândă practicată de bancă de 5,59 % aferent creditului acordat, prin diminuarea cu 1 punct procentual, urmând ca după expirarea perioadei să revină la valoarea avută anterior.
În conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992 defineste clauza abuziva ca fiind o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin urmare, o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1.clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, 2. clauza să încalce exigențele bunei-credințe; 3. clauza, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Actele normative mentionate prevăd că natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Instanța reține că reclamantii se circumscriu noțiunii de consumator in acceptiunea art. 2 alin.1 din legea nr. 193/2000, respectiv „prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale”, deoarece reclamantul este persoană fizică si a incheiat contractul de credit pentru satisfacerea unor nevoi persoanele.
In speța, contractul încheiat de părți se încadrează in categoria contractelor preformulate, respectiv clauzele acestuia au fost stabilite unilateral și anterior de către banca pârâtă, dar condiția negocierii clauzelor contractuale trebuie analizată în raport de serviciul contractat și de atitudinea, disponibilitatea clientului de a negocia convenția. Astfel, serviciul contractat de reclamant vizează un domeniu strict reglementat și controlat, cel bancar, iar pe piața aferentă acestor servicii, pârâta nu deține o poziție de monopol, reclamanții având posibilitatea de a studia ofertele mai multor instituții bancare și de a decide în raport de propriile interese.
Referitor la ultima condiție, privind dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța va proceda la verificarea separată a fiecărei clauze contestate. Pentru stabilirea dezechilibrului semnificativ, instanța trebuie să aibă în vedere obiectul contractului care îl constituie acordarea unei sume de bani pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unui preț.
Astfel, clauza prevăzută la art. 6.1 din contract prevede o rată a dobanzii de 5,5% pe an la data încheierii contractului.
Instanța constată că procentul a fost clar exprimat, iar reclamanții l-au cunoscut la incheierea contractului si l-au acceptat. In plus, cuantumul dobanzii (5,5% pe an) nu crează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor. Chiar dacă nu s-a prevăzut o dobandă formată dintr-un indice de referintă plus o marjă fixă, aceasta nu inseamnă automat că respectiva clauză referitoare la dobandă are caracter abuziv. Caracterul abuziv se apreciază in conformitate cu dispozitiile art 4 alin 1 din legea 193/2000 si art 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, iar una din conditiile esentiale pentru aprecierea unei clauze ca fiind abuzivă este ca aceasta să creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor.
Obligatia băncilor de a include în calculul dobanzilor un indice de referintă, Euribor, Robor, Bubor, in functie de moneda creditului si o marjă fixă a fost introdusă abia prin OUG nr.50/2010, or contractul în spetă a fost incheiat la data de 11.12.2007.
Astfel, in mod nelegal, reclamanții solicita modificarea contractului si introducerea in contract retroactiv de la data de 11.12.2007 a unei formule de caicul care nu a fost stabilita prin acordul pârtilor si nici nu a fost dispusa de legiuitor.
Formula respectiva a fost introdusa in contract prin acordul părtilor începând cu data semnării actului adițional nr. 1 la contract din 27.08.2009. Potrivit voinței părtilor, aceasta formula de calcul se aplica „începând cu data emiterii actului adițional".
De asemenea, instanța constată că clauzele prevăzute la art. 6.1 si 6.2 in forma inițiala au înlocuite cu alte clauze, conform actelor adiționale nr. 1-4, semnate de către reclamanti.
Fată de considerentele expuse, instanța apreciază că nu se poate retine caracterul abuziv al clauzei cuprinsă in art 6.1 din contract, intrucat această clauză nu crează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor, dobânda variind în intervalul 5,5% - 5,64% - 5,99% - 5,71% - 5,61%.
In ceea ce priveste clauza cuprinsă in art 6.2 din contract prin care banca si-a rezervat dreptul de a modifica periodic rata dobanzii, în functie de evolutia indicatorilor de referintă pentru fiecare valută, instanța retine că potrivit art 1 din anexa la legea 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: „a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.”
Ca urmare, chiar Legea nr. 193/2000 dă dreptul furnizorilor de servicii financiare să modifice rata dobanzii plătibile de către consumator, chiar si fără o notificare prealabilă, dacă există o motivatie întemeiată.
In spetă, părtile au convenit ca dobanda să fie revizuită in functie de evolutia indicatorilor de referintă pentru fiecare valută (EURIBOR, pentru Euro, LIBOR, pentru USD, LIBOR pentru CHF si BUBOR pentru RON).
Judecătoria apreciază că în contract a fost clar prevăzută situatia in care dobanda variază, si anume in functie de variatia LIBOR. Acesta este un motiv intemeiat in acceptiunea art. 1 din anexa la Legea nr. 193/2000 intrucat banca, pentru a acorda credite se imprumută la randul său si plăteste o dobandă variabilă in functie de indicii de referintă mentionati.
LIBOR (london interbank offered rate) reprezintă rata dobanzii practicată pe piata londoneză de către bănci la imprumuturile bănesti si se calculează ca medie aritmetică a ratelor de dobandă practicate de principalele bănci. Ca atare cuantumul indicelui de referintă LIBOR este unul obiectiv si nu poate fi influentat de parată.
La semnarea contractului, reclamanții cu a cunoscut că dobanda este revizuibilă si că revizuirea dobanzii depinde de indicele de referintă LIBOR. In plus, in situatia in care reclamanții nu sunt de acord cu dobanda comunicată de bancă au posibilitatea de a rambursa anticipat soldul creditului, fără niciun comision, dacă obtine finantare in conditii mai avantajoase de la o altă bancă. Ca urmare, este indeplinită in spetă si conditia posibilitătii de reziliere imediată a contractului prevăzută de art 1 lit a din anexa legii 193/2000.
Fată de considerentele expuse, instanța apreciază că nici această clauză nu crează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor astfel incat nu are caracter abuziv.
Mai mult, instanța are în vedere faptul că, contractul este rezultatul acordului de voință, al consimțământului liber exprimat al părților, iar controlul judiciar poate fi exercitat doar asupra condițiilor de valabilitate sau de executare a contractului, dar nu se poate substitui voinței părților. Cu atât mai mult, în cauza de față, nu există niciun indiciu din care să rezulte că părțile ar fi ajuns la vreun acord privind un nou mod de calcul al dobânzii, context în care încuviințarea propunerii reclamantului de modificare a articolului 6.2 din contract in sensul că dobanda este compusă din indicele de referintă LIBOR CHF la 3 luni si o marjă fixă a băncii de 2,74% ar conduce la substituirea de o manieră nepermisă a voinței pârâtei, căreia i s-ar impune astfel o norma contractuală la care nu a achiesat. Nicăieri in cuprinsul contractului nu este prevăzută o marjă fixă a băncii de 2,74%.
În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr.193/2000 deoarece instanța nu a fost sesizată ca urmare a controlului efectuat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, ci de un consumator, ce invocă caracterul abuziv al unor clauze menționate în propriul contract.
In conformitate cu disp. Art. 14 din Legea 193/2000 consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă. Ca urmare, consumatorii nu pot solicita modificarea clauzelor contractuale, ci doar constatarea caracterului abuziv si nulitatea/anularea acestor clauze.
Pentru considerente mai sus expuse, ce privesc respectarea principiului libertății de voință, instanța apreciază că nu este întemeiată cererea reclamanților de recalculare a dobanzii după formula 2,74%+valoarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni si obligarea paratei de actualizare a clauzei cuprinsă in art 6.2 din contract in acest sens.
II. În ceea ce priveste capatul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în contractul de credit ipotecar nr. C_ /11.12.2007 referitoare la retinerea unui comision de acordare credit în cuantum de 2% din valoarea creditului:
Potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 190/1999: „În sarcina împrumutatului vor fi puse cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit si constituirii ipotecii și garanțiilor aferente." Așadar, clientul este obligat sa plateasca cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit.
Comisionul de acordare reprezintă o cheltuiala aferenta întocmirii documentației de credit fiind, in fapt, contravaloarea unei activitati (serviciu) prestate de banca clientului (acordarea împrumutului). După analizarea dosarului depus la banca de către client, și aprobarea cererii de credit, se întocmeste efectiv documentația de credit care cuprinde documentele întocmite de banca, dupa aprobarea creditului respectiv: contractul de credit, contractul de garanții, graficul de rambursare, documentele de tragere a creditului. Prin urmare, comisionul reprezintă o plata datorata, derivând din contractul de credit ipotecar incheiat de părti.
Instanța reține că acest comision este, conform clauzei contestate, plătibil într-o singură tranșă la data tragerii creditului, iar cuantumul comisionului este clar determinat în contract (3960 CHF), neevidențiindu-se așadar elemente care să determine ruperea echilibrului contractual, una dintre condițiile cumulative prevăzute de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Acest comision a fost precis determinat, in cota procentuala, fiind indicata inclusiv moneda in urmaaza a fi achitat, in același timp, acest comision a fost perceput ca o contraprestatie a unui serviciu corelativ.
In consecință, instanța constată ca fiind valabilă această clauză contestată, întrucât împrumutații au deținut încă de la încheierea contractului toate datele necesare pentru a determina întinderea obligației de plată în privința comisionului de acordare. Reclamanții au avut, de asemenea, și posibilitatea să perceapă consecințele economice ale inserării în contract a clauzei art.8.3, respectiv plata sumei de 3.960 CHF la data tragerii creditului, acest cuantum fiind menționat ca atare în contract.
Dând eficientă juridică considerentelor expuse, constatând neîntemeiate cele 6 capete ale cererii de chemare in judecată, instanța le va respinge ca atare.
Față de solutia ce se va pronunța, conform art. 453 alin. 1 C., instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată, totodată luând act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantii M. C. A. și M. M. M., ambii cu domiciliul ales la M. si Asociatii S.C.A. in București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTIONS B.V. REPREZENTATĂ PRIN O. B. ROMANIA S.A. PRIN AGENTIA . sediul în București, ., sector 6, și pârâta O. B. ROMANIA S.A., cu sediul în București, .-68, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.
Președinte,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I.
6 EX /25.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
