Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 22236/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ nr._

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C.

GREFIER: A. I. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții V. M. și V. G. și pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin avocat, care depune împuternicire avocațială, lipsind reclamanții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamanții au depus o precizare, care a fost comunicată.

Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și acordă cuvântul pentru discutarea acestei excepții.

Apărătoarea pârâtei solicită respingerea excepției. Toate capetele de cerere au caracter pecuniar. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în acest sens printr-o decizie din 2014.

Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției invocate.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2015, sub numărul de mai sus, reclamanții V. M. și V. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMANIA S.A., constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 3.2, art. 4 și art. 5, refacerea planului de rambursare a creditului la dobândă luând în considerare valoare indicelui LIBOR CHF la 3 luni și marja fixă de la momentul încheierii contractului, obligarea pârâtei la recalcularea și perceperea dobânzii începând cu data contractării în funcție de evoluția indicelui LIBOR CHF și marja fixă de la data încheierii contractului, restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule și abuzive, sau fără temei legal, restituirea tuturor sumelor ce exced unei dobânzi calculate și datorate în mod legal și percepute de către pârâtă, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, stabilirea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au depus precizări la cererea de chemare în judecată la data de 31.07.2015.

La data de 23.09.2015, pârâta P. B. ROMANIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii privind comisionul de rambursare anticipată ca lipsită de obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată, respingerea cererii privind refacerea planului de rambursare a creditului, ca lipsită de interes, respingerea cererii privind recalcularea și perceperea dobânzii începând cu data contractării în funcție de evoluția indicelui LIBOR CHF și marja fixă de la momentul încheierii contractului, ca lipsită de interes, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată cu privire la toate capetele de cerere și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Noi precizări au fost depuse de reclamanți la data de 11.11.2015.

Analizând, în temeiul art. 237 alin. (2) pct. 1 și art. 248 alin. (1) C.proc.civ., cu prioritate excepția necompetenței materiale, instanța reține următoarele:

În prealabil, instanța reține că, potrivit art. 123 alin. (1) C.proc.civ., competența este dată de cererea inițială.

Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., Tribunalul este instanță cu plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, judecând toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Judecătoria este competentă să judece, printre altele, cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani și cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, potrivit art. 94 pct. 1 lit. h) și j) C.proc.civ.

Potrivit art. 98 alin. (1) și (2) C.proc.civ. „(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretențiile principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.”

Instanța mai reține că potrivit art. 30 alin. (4) C.proc.civ. cererea accesorie este cererea a cărei soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

În speță, instanța constată că a fost învestită cu soluționarea mai multor capete de cerere principale- constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale și stabilizarea cursului de schimb și mai multe capete de cerere accesorii.

Rezultă că pentru determinarea competenței incidente sunt dispozițiile art. 99 alin. (2) C.proc.civ., potrivit căruia „(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”

Art. 3.2 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr._19961/13.05.2008 stabilește modul în care rata dobânzii poate varia și dreptul pârâtei de a modifica ratele de dobândă.

Această clauză nu este evaluabilă în sine, neputându-se considera că dobândește un conținut pecuniar pentru simplul motiv că a fost inserată într-un contract de credit.

Cererea de constatare a caracterului abuziv al acestei clauze atrage așadar competența Tribunalului potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ.

Cum toate capetele de cerere se întemeiază pe un titlu comun, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. și va constata că Tribunalul București este competent să soluționeze cauza în întregul său.

Prin urmare, apreciind că nu este în căderea Judecătoriei Sectorului 1 București soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale, urmând a declina judecata cererii în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței materiale a instanței.

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții V. M., V. G., ambii domiciliați în Petroșani, ..N., ., ., jud. Hunedoara și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. M. V., din București, Calea Rahovei nr.266-268, ., Electromagnetica Business Park, sector 5 și pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., cu sediul în București, ..29-31, sector 1 și cu sediul procesual ales la S.C.A. „Țuca Z. și Asociații”, din București, ..4-8, . House, Aripa de Vest, sector 1, în favoarea Tribunalului București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A. ConstantinescuAlexandra I. M.

Red. Jud. A.C./ Gref. A.I.M./ 04 ianuarie 2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI