Rectificare carte funciară. Încheierea nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 21217/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 05.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. L.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamant I. M. și pe pârât S. NEGUȚA, pârât B. N., pârât I. C., pârât R. E., pârât P. N., pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns reclamantul, pârâta S. Neguța, prin apărător, pârâta P. N., prin apărător, lipsă fiind ceilalți pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a depus răspuns la obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză pe data de 26.10.2015, precizări de către OCPI pe data de 30.10.2015, și o precizare de către pârâta S. Neguța pe data de 04.11.2015 după care,
La interpelarea instanței cu privire la motivul pentru care dosarul a fost solicitat în cadrul amânărilor fără discuții reclamantul precizează că solicită amânarea cauzei pentru a depune obiecțiuni scrise și arată că apărătorul său nu se poate prezenta la acest termen.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de amânare a cauzei.
Pârâta S. Neguța, prin apărător, arată că nu există nicio dovadă cu privire la imposibilitatea de prezentare a apărătorului reclamantului la acest termen.
Pârâta P. N., prin apărător, arată că lasă la aprecierea instanței cererea de amânare a cauzei formulată de reclamant.
Instanța ținând cont de concluziile părților prezente și reținând că răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză a fost depus cu respectarea termenului legal respinge cererea de amânare a cauzei și dispune lăsarea cauzei la ordine.
Reclamantul depune dovada achitării diferenței de onorariu pentru expertiză, în original.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns reclamantul, pârâta S. Neguța, prin apărător, pârâta P. N., prin apărător, lipsă fiind ceilalți pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a depus răspuns la obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză pe data de 26.10.2015, precizări de către OCPI pe data de 30.10.2015, și o precizare de către pârâta S. Neguța pe data de 04.11.2015 după care,
Instanța pune în discuție cererea pârâtei S. Neguța de efectuare a unei expertize noi.
Pârâta S. Neguța, prin apărător, având cuvântul, solicită efectuarea unei expertize noi, în baza art. 338 Cod Procedură Civilă, având în vedere că expertiza întocmită nu este lămuritoare pentru instanță și nici pentru părți și având în vedere că nu s-a stabilit cota indiviză pentru fiecare dintre coproprietari și că expertul nu astabilit suprafața construită a reclamantului calculând suprafața garajului care face parte din suprafața reclamantului. Se mai face referire la schița F 22 privind terenul de 280 mp ai reclamantului și la suprafața totală a curții de 775 mp. Expertul a stabilit terenul în indiviziune sub scara reclamantului or, aceasta este folosită în exclusivitate de reclamant, terenul de sub această scară neputând fi considerat teren în indiviziune. Mai face referire la sentința civilă 5428 din 1991 și la concluziile raportului de expertiză ce au stat la baza acestei sentințe, unde se arată că terenul de sub magazie este în suprafață de 17 mp iar nu de 10 mp . Potrivit acestei sentințe cei 10 mp sunt liberi de construcție și aparțin Rom Vial. Prin urmare, cei 10 mp sunt în exclusivitate și nu în indiviziune. S-a solicitat efectuarea unei expertize noi având în vedere și faptul că prin sentința 5428 din 1991 expertul C. C. a stabilit deja linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și curtea indiviză. Așadar, expertul nu poate să treacă peste o sentință definitivă și irevocabilă ( care a omologat un raport de expertiză) și să stabilească o nouă linie de hotar . Pentru toate aceste considerente solicită efectuarea unei noi expertize având în vedere și faptul că reclamantul, contrar celor dispuse de instanță ( obiectivul nr. 7), nu a făcut diligențe pentru a obține copii de pe actele de proprietate al pârâtelor. Pârâta a atașat cererii sale înscrisuri prin care demonstrează că prin actul de vânzare cumpărare al pârâtei R. E. aceasta deține terenul în indiviziune ( cotă de 47 %- 28,922 mp) iar pârâta P. N. rămâne cu o cotă de 53 % -32, 614 mp. Dacă acest înscrisuri erau depuse de reclamant cotele indivize ale fiecărui proprietar erau altfel stabilite. Expertul nu a stabilit cota indiviză a pârâtei R. E. și nici cota pârâtei S. Neguța.
Reclamantul, având cuvântul, precizează că pârâta S. Neguța a amintit de o sentință din anul 1991 și de o expertiză efectuată de domnul C., expertiză ce nu a stat la baza acelei hotărâri pentru că instanța a stabilit ulterior că expertul nu era de specialitate solicitându-se mai apoi efectuarea unei alte expertize de către un inginer topometru. Se mai arată că expertiza întocmită de expertul Cuța era o schiță de constructor care prevedea ferestrele, ușile și alte mici indicații privind grănițuirea în timp ce al doilea expert, de profesie inginer topometru a efectuat o expertiză pornind de la însăși ridicarea cartierului.
Pârâta S. Neguța, prin apărător, având cuvântul, arată că odată cu obiecțiunile a depus și expertiza efectuată de expertul D. din care reiese locul în care s-a stabilit limita dintre proprietăți . Expertul nu a ținut cont în cauză de acest aliniament ( cel puțin 60 cm) . Mai precizează că ambii experți care au efectuat expertize în anul 1991 au delimitat foarte bine terenul proprietatea reclamantului de ternul proprietatea pârâtelor.
Reclamantul, având cuvântul, precizează că observând că desenul arătat de pârâta S. Neguța este ce de-a doua expertiză la care s-a referit, făcută se un specialist constată că aceasta seamănă cu cea actuală efectuată în cauză. Prin urmare, consideră că expertul a întocmit în mod corect expertiza.
Pârâta P. N., prin apărător, arată că nu se opune cererii formulate de pârâta S. Neguța întrucât atât în raportul de expertiză cât și în răspunsul la obiecțiuni expertul nu stabilește cu exactitate linia de hotar .
Instanța ținând cont de concluziile părților prezente și de dispozițiile art. 338 Cod Procedură Civilă nu apreciază ca fiind necesară efectuarea unei noi expertize și acordă cuvântul în dezbaterea excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâta P. unită cu fondul cauzei și în subsidiar excepție motivată pe tărâmul juridic al calității de proprietar.
Reclamantul, având cuvântul, arată că în lipsa apărătorului său îi este greu să se pronunțe și precizează că nu pune concluzii pe acest aspect. În ceea ce privește fondul cererii, în lipsa apărătorului nu pune concluzii.
Pârâta S. Neguța, prin apărător, solicită admiterea excepției având în vedere că din raportul de expertiză rezultă faptul că reclamantul are în proprietate 112 mp iar terenul liber de construcție îi aparține statului . Nu se poate face delimitarea proprietăți reclamantului de curtea pârâților având în vedere că reclamantul nu a revendicat acest teren de 148 mp. Pe fondul cererii solicită respingerea acțiunii având în vedere că un neproprietar nu poate să solicite stabilirea liniei de hotar și față de faptul că terenul aparține Rom Vial .
Pârâta P. N., prin apărător, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Reclamantul, având cuvântul, arată că partea adversă a susținut faptul că el ar avea în proprietate personală doar terenul de sub construcție, lucru care nu este adevărat. În urma unei erori strecurate într-un proces care a stabilit că o parte din suprafață era a statului s-a solicitat obținerea actului de trecere în proprietatea statului . La această solicitare Primăria i-a comunicat că nu există această decizie . Prin urmare, terenul nu a trecut în proprietatea satului ci a rămas în continuare în proprietatea sa întrucât nu s-a făcut acea trecere în proprietatea statului.
Instanța reține cauza în pronunțare și învederează faptul că pronunțarea va fi amânată pentru data de 12.11.2015 pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise.
Pârâta S. Neguța, prin apărător, având cuvântul arată că reclamantul a cerut prin cererea de chemare în judecată cheltuieli de judecată or trebuie reținut faptul că pârâta nu are culpă procesuală. Totodată, solicită ca reclamantul să fie obligat să depună toate dovezile efectuate cu cheltuielile de judecată.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 12.11.2015.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 12.11.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.11.2015.
Președinte Grefier
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. L.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamant I. M. și pe pârât S. NEGUȚA, pârât B. N., pârât I. C., pârât R. E., pârât P. N., pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, astfel cum a fost precizată și modificată, reclamantul I. M. a chemat în judecată pe pârâtele S. NEGUTA, B. N., I. C., R. E., P. N., O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună nulitatea absolută a actului adițional la actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3985/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut, autentificat sub nr. 1244/30.06.2004 de BNPA S C. & C G C., actului adițional la actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3986/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut, autentificat sub nr. 1245/30.06.2004 de BNPA S C. & C G C., nulitatea absolută a actului de comasare autentificat sub nr. 1872/15.09.2004 de BNPA S C. & C G C., nulitatea absolută a încheierii nr._/25.10.2006 a OCPI București Sector 1 și a înscrierii efectuate, rectificarea cartii funciare nr._ a Mun București Sector 1 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei B. Neguta înscris asupra imobilului în suprafață de 16.83 mp identificat cu nr cadastral 2614/1;2/3 întabulat în CF nr._, obligarea pârâtei S. Neguta să desființeze lucrările edificate cu rea-credință asupra imobilului în suprafață de 16,83 mp identificat cu nr cadastral 2614/1;2/3 întabulat in CF_ a Sectorului 1 București, înscrierea reclamantului ca proprietar al lucrării edificată cu bună-credință asupra imobilului în suprafață de 16,83 mp, plătind la alegerea sa autorului lucrării fie valoarea manoperei și materialelor, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării și să plătească celorlalți coproprietari potrivit cotei-părți a fiecăruia valoarea de circulație a imobilului dacă lucrarea nu s-ar fi edificat, să stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea exclusivă a reclamantului de proprietățile exclusive ale părților în proces ori de proprietatea comună, să stabilească linia de hotar ce desparte terenul în proprietate exclusivă a părților în proces de terenul în coproprietate forțată pe cote- părți și să stabilească dreptul de coproprietate al reclamantului și întinderea cotelor părți ale coproprietarilor, să fie obligată pârâta S. Neguta să înceteze actele de folosință exclusivă și să lese în folosință comună terenul asupra căruia părțile în proces au un drept de coproprietate pe cote- părți. A mai solicitat reclamantul să se constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției 794/23.05.1995 emisă de Primarul General al Municipiului București cu privire la restituirea ″curții până la garaj în proprietatea P. N., în limita cotei-indivize deținută în coproprietate la data de 20.04.1950″.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat în esență faptul că imobilul intrare prin gangul de la stradă și curte până în dreptul garajului situate în .. 7 a dobândit natura juridică de coproprietate forțată prin actul de partaj de ascendent autentificat de Tribunalul Ilfov Secția notariat sub nr._/11.11.1936 antecesoare în drepturi a reclamantului Lucreția C. și al pârâților DanVintilescu, că acest act a dat naștere la raporturi de copărtași, că această coproprietate are caracter accesoriu în raport de drepturile de proprietate exclusivă transmise în patrimoniul donatarilor fiind destinată utilizării în vederea accesului la stradă, că pârâta P. N. nu putea dispune de dreptul de proprietate exclusivă decât numai împreună cu dreptul de proprietate comună forțată și perpetuă.
A arătat reclamantul că deține o cotă de 40% din terenul în indiviziune ce formează curtea imobilului, că s-a întocmit o schiță de plan care face parte integrantă din ctul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8859/01.07.1948 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat care descrie formele și dimensiunile proprietății înstrăinate.
A mai arătat reclamantul că în privința garajului având deasupra o garsonieră, astfel cum a fost dobândit de donatarul D. V., este transmis autorilor pârâtei P. N., iar aceasta înstrăinează bunul către pârâta S. Neguta, prin contractul autentificat sub nr. 3986/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut. A arătat reclamantul că prin acest act, pârâta Sarlet Neguta a dobândit proprietatea exclusivă asupra imobilului cu nr cadastral provizoriu 2614/1;2/2 înscris în CF_ cu nr cadastral al parcelei 2614/1;2 împreună cu dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției care formează lotul nr. 2 din actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3985/31.10.2003. Din actul adițional la actul e vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3986/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut autentificat sub nr. 1245/30.06.2004 rezultă că terenul aferent garajului având deasupra o garsonieră are o suprafață de 35,940 mp, iar din suprafața servituții de tercere, corpul înstrăinat îi revine o cotă de 7% respectiv suprafața indiviză de 14,358 mp.
Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3985/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut, autentificat sub nr. 1244/30.06.2004 de BNPA S C. & C G C. rezultă cotele procentuale/suprafețe indivize pentru Lotul 1 și Lotul 2.
A mai arătat reclamantul că prin sentința civilă nr. 8498/22.09._ pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București se admite acțiunea în revendicarea garajului având deasupra o garsonieră, dar că nu face obiectul revendicării și magazia edificată de chiriașa C. I., că chiriașii nu cumpăra imobilul și că în lipsa oricărui titlu se autentifică sub nr. 1924/2004 contractul încheiat între pârâta S. Neguta și C. I. privind vânzarea dreptului de proprietate asupra magaziei în suprafața totală de 16,83 mp.
Din punct de vedere al regimului juridic al coproprietății, reclamantul a invocat natura de fals intelectual a actelor adiționale a căror nulitate o solicită, că acestea sunt nule pentru lipsa de obiect, că pentru ca un drept de servitute să facă obiectul unei convenții, acesta trebuie să existe, dar servitutea nu există, astfel că lipsește actul juridic de obiect, că pârâta P. N. nu este titulara dreptului subiectiv ce face obiectul actelor juridice, că în cazul coproprietarilor, constituire a servituții trebuise să se facă în contradictoriu cu toți coproprietarii fondului. A invocat reclamantul, existența unei cauze false a actelor juridice a căror nulitate o solicită, lipsa cauzei pentru lipsa contraprestației și frauda la lege.
În ce privește magazia în suprafață de 16,83 mp, reclamantul a arătat că dreptul de proprietate nu există și nici obiectul contractului autentificat sub nr. 1924/20.09.2004, că nu s-a făcut proba că vânzătoarea C. I. ar fi titulara unui drept de superficie asupra imobilului individualizat cu nr cadastral 2614/1;2/3.
În ceea ce privește falsul intelectual, s-a arătat că înscrisurile dispun asupra unui drept de servitute care nu există.
A mai arătat reclamantul că numita C. I., în calitate de constructor, a devenit creditorul proprietarilor terenului pe care s-a construit, astfel că aceasta nu era titulara unui drept de proprietate, ci a unui drept de creanță, astfel că contractul nr. 1924/20.09.2004 trebuie interpretat ca o cesiune de creanță. A mai arătat că aceasta a construit în calitate de locatar (chiriaș), astfel că este exclusă buna-credință, iar pârâta S. Neguta este constructor de rea-credință, întrucât edifică deși nu era titulara dreptului de proprietate.
A arătat reclamantul că coproprietarilor terenului litigios, individualizat cu nr. cadastral 2614/1;2/3 în suprafață de 16,83 mp pe care este edificată o magazie de cedenta C. I., la care ulterior s-au făcut lucrări adăugat de cesionara S. Neguta nu le sunt opozabile contractele încheiate cu privire la acest bun.
În ceea ce privește acțiunea în rectificare, reclamantul a învederat că a făcut dovada că dreptul tabular înscris nu există, iar încheierea nr._/25.10.2006 a OCPi București Sector 1 și înscrierea efectuată nu sunt valabile.
În ceea ce privește falsul intelectual, reclamantul a arătat că este prescrisă acțiunea penală la data de 30.06.2009, respectiv 25.1.2011, astfel că potrivit art. 184 C.pr.civ. instanța civilă este singura competentă să cerceteze falsul pe cale incidentală.
În drept, reclamantul a invocat art. 560, 581,582, 562 alin 1, 557 alin 1, 17 alin 1, 6 alin 3 și 4 N.C.civ., art. 2 Decretul nr. 167/1958 și art. 480 C.civ.
În susținerea cererii, a depus înscrisuri (f. 19-49).
La data de 17.12.2013, pârâta P. N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra terenului despre care se invocă că este în coproprietate forțată. A arătat pârâta că prin actul de donație nr. 4780/23.06.1975 donatorii I. I. și I. au dat reclamantului întregul etaj Corpul B din imobil situat în București, .. 7, corp B sector 1, că terenul în suprafață de 297 mp a fost trecut la stat conform art. 30 alin 2 Legea nr. 58/1974, că reclamantul nu este tituarul unui drept de proprietate asupra terenului fără construcții, calificat curte în coproprietate forțată, că reclamantul nu a făcut dovada unei recunoașteri legale a dreptului de proprietate invocat, după ce terenul a intrat în circuitul civil, și astfel nu a justificat calitatea sa activă.
Pe fond, a arătat că prin sentința civilă nr. 8498/22.09.1994 i s-a restituit imobilul pe care l-a achiziționat împreună cu părinții săi și care a fost naționalizat, și i-a fost restituit inclusiv terenul cu . curte până in garaj. A arătat că ulterior a dezmembrat imobilul în două loturi, din care lotul 2 a fost format din garsonieră compusă din parter (garaj) și etaj în suprafață utilă de 49,75 mp cu nr cadastral provizoriu 2614/1;2/2 împreună cu cota de teren aferentă conform schiței, și că a vândut lotul 2 pârâtei S. Neguta. Prin actul adiționat autentificat sub nr 1244/2004 a completat actul de dezmembrare, în esență menționând că deținea un procent de 37% din cota indiviză a terenului aflat în coproprietate forțată, incluzând și terenul de sub garaj.
A arătat că folosirea expresiei servitute de trecere nu se referă la accepțiunea art. 576 C.civ., ci s-a dorit să se înțeleagă că acel imobil servește la folosirea în comun a terenului, iar dezmembrarea nu s-a referit la un drept de servitute, ci și la cota indiviză stabilită asupra curții comune, în funcție de construcțiile proprietarilor.
A arătat că a înstrăinat garsoniera și terenul pe care era construită, dar și cota asupra terenului aflat în coproprietate forțată, că s-a avut în vedere suprafețele de teren deținute de coproprietari, că transferul dreptului de proprietate asupra garajului sa făcut în condițiile legii.
În drept, a invocat art. 948, 962-966, 973, 977 C.civ., art. 150, 205 C.pr.civ., Legea nr. 134/2010, art. 30 Legea nr. 58/1947, Legea 10/2001.
În susținere a depus înscrisuri (f. 61-66).
La data de 30.12.2013, pârâta S. Neguta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului, motivat de faptul că nu a făcut parte la încheierea acelor contracte, astfel că nu are calitatea de a cere desființarea lor și de faptul că trebuia să fie acționată în judecată de toți coproprietarii terenului.
În fond, a arătat că în ce privește magazia, aceasta a fost edificată înainte ca autoarea reclamantului, I. I. să cumpere imobilul din fundul curții, că nu ea a edificat această construcție, ci vânzătoarea sa, că nu a întabulat terenul de sub această construcție, ci doar construcția, magazia neavând teren aferent în proprietate, că terenul de sub magazie este în coproprietate, că nu poate fi divizat, că la momentul cumpărării garajului și a etajului a dobândit și cota de 7 % indiviză din teren, că a deținut autorizația nr. 513/62/23.06.2005 pentru amenajarea și supraetajarea parțială a construcției existente, că reclamantul a fost de acord cu amenajarea acestei magazii și supraetajarea ei, că nu s-a întabulat terenul de sub construcție ci doar construcția.
În ce privește capetele VI și VII a arătat că lucrările edificate asupra imobilului în suprafață de 16,83 mp le-a edificat cu bună-credință, în baza autorizației de construire, că reclamantul a fost de acord cu edificarea și supraetajarea magaziei.
În drept, a invocat art. 205-208 C.pr.civ.
În susținere a depus înscrisuri (f. 72-76).
La data de 19.03.2014, reclamantul a formulat cerere modificatoare solicitând nulitatea parțială a Dispoziției nr. 794/23.05.1995, motivat de regimul juridic al terenului care a fost menținut și ulterior naționalizării terenului.
La data de 10.02.2015, pârâta P. N. a formulat completare la întâmpinare, motivat de faptul că reclamantul nu a dovedit existența unei cauze care să impună nulitatea actelor adiționale, că sunt respectate condițiile de validitate, că termenul de servitute este cel din vorbirea curentă, că nu a vândut decât bunul ce i-a aparținut, nu și curtea comună, că nu a existat o tranzacție a coproprietarilor terenului asupra lucrării edificată asupra imobilului în suprafață de 16,83 mp, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea nulității Dispoziției de primar.
La data de 19.03.2015, pârâta S. Neguta a formulat întâmpinare la cererea precizatoare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa dovezi calității de proprietar a reclamantului asupra terenului în suprafață de 280 mp și a terenului în coproprietate, că terenul pe care era situată construcția obiect al actului de donație din 1975 a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin 2 Legea 58/1974, că nu a indicat cauza de nulitate și nu a fost parte în actele juridice invocate pentru a putea invoca nulitatea.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2015 instanța a repus cauza e rol (f. 227 vol I).
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2015 s-a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului invocată raportat la regula unanimității și la regimul juridic al nulității absolute, a unit cu fondul excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului raportat la existența sau nu a dreptului reclamantului asupra terenului pe care este situată clădirea în proprietate exclusivă și asupra terenului în indiviziune (f. 248-251).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză construcții, raportul fiind întocmit de expert M. A. S. (f. 213 ș.u. vol II) și expertiză topografică raportul fiind întocmit de expert Didulescu C. (f. 159 ș.u. vol II).
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului, reține următoarele:
Prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr._/11.11.1936 (f. 19-20 vol I), numitul M. V. a partajat imobilul situat în București .. 7, lotul 2 fiind atribuit numitei Lucreția C., format din corpul nou de case din fundul curții, compus din parter și etaj împreună cu porțiunea din imobilul vechi din curte, întinzându-se la etaj până la camera de servitor d-lui D. V., iar la parter până la ., proprietatea tot a d-lul D. Vintielscu, compus din 3 camere la parter, bucătărie, dependințe și o garsonieră cu tr camere și .. Prin același act de partaj de ascedent s-a prevăzut că . la stradă este comună și curtea până în dreptul garajului, iar porțiunea de curte de după garaj până în fundul este proprietatea exclusivă a d-nei Lucreția C..
Prin același act de partaj de ascendent, lotul nr. 1 a fost atribuit numitului D. V., compus din corpul de case de la stradă și garajul din curte împreună cu garsoniera de deasupra.
Ulterior, pe firul actelor succesive de transmisiune a dreptului de proprietate exclusivă, în 01.07.1948 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între Lucreția C. în calitate de vânzătoare și I. I. în calitate de cumpărătoare având ca obiect imobilul situat în București. .. 7, fost 12, fost. 26, așezat în fundul curții format din teren și construcții, teren în suprafață totală de cca 280mp cuprins între literele A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, L, din schița de plan și construcție în suprafață de cca. 110 mp având parter, holl, două camere și dependințe, iar la etaj 2 camere cu baie (f. 21 vol I). În același act s-a individualizat și terenul în suprafață de cca 100 mp cuprins între literele a, b, c, d, f, g, B, C, D, E, teren ce formează curtea până în dreptul garajului conturat cu literele A, B, f, g, și . la stradă conturat prin literele a, b, c, d, în folosință comună și asupra căruia s-a transmis cca 40% cotă indiviză din acest teren.
La data de 23.06.1975 (f. 23 vol I) I. I. și I. I. donează reclamantului I. M. întregul etaj compus din două dormitoare și baie, cămară, vestibul, spălătorie și camera de serviciu la parter, situat în Bucureti .. 7 corpul B, terenul în suprafață de 297 mp pe care este situată construcția trece în proprietatea statului conform art. 30 alin 2 din Legea nr. 58/1974.
Prin certificatul de moștenitor nr. 481/24.09.1977 emis de Notariatul de Stat Sector 7 București (f 24 vol I) și contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 9256/24.09.1985 (f. 25 vol I), reclamantul a dobândit în deplină proprietate imobilul apartament situat la parterul imobilului sin București, .. 7, format din două camere și dependințe împreună cu terenul în suprafață totală de 247 mp.
Prin sentința civilă nr. 5130/16.09.1977 pronunțată de Judecătoria Sectorului 7 București în dosarul nr. 5894/1977 (f. 236 vol I ) s-a dispus anularea în parte a actului de donație autentificat sub r._/15.07.1977 de Notariatul de Stat Local Sector 7 în sensul anulării clauzei privitoare la trecerea în proprietatea statului a suprafeței de 297 mp de teren de teren în sensul că se va trece la această clauză în proprietatea statului suprafața de teren de 148 mp aferentă apartamentului donat prin acest act de donație.
Raportat la dispozitivul acestei sentințe, a considerentelor acesteia și a obiectului actului de donație din anul 1975 din care rezultă că s-a donat o parte din clădirea din spatele curții, respectiv întregul etaj compus din două camere și o baie și părțile de dependință în folosință comună de la parter compuse din cămară vestibul, spălătorie și cameră de serviciu de la parte, instanța reține că terenul pe care este amplasată construcția a dobândit regimul juridic al coproprietății pe cote-părți între reclamant și Statul Român urmare a aplicării dispozițiilor art. 30 alin2 din Legea nr. 58/1974 și faptul că reclamantul nu a formulat acțiune în revendicare imobiliară cu privire la cota-parte din terenul aferent acestei construcții nici prin prezenta acțiune, nici printr-o acțiune principală anterioară promovării prezentei acțiuni. Ca urmare, instanța fiind ținută de limitele investirii, nu poate dispune cu privire la regimul juridic al terenului identificat de expertul tehnic judiciar topografic între punctele de contur 62-43-63-64-65-55-8-9-10-11-12-13-14-15-16, reținând că din înscrisurile de la filele 19, 21, 22, 23, 24 și sentința civilă nr. 5130/16.09.1977 pronunțată de Judecătoria Sectorului 7 București în dosarul nr. 5894/1977 de la f. 236 vol I rezultă un regim de coproprietate pe cote- părți a reclamantului cu Statul Român.
Raportat la acest regim juridic,instanța reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 643 C.civ. din 2009, în sensul justificării calității procesuale active a reclamantului în a deduce judecății prezenta pretenție, regula unanimității în cazul acțiunilor în justiție introduce de unul dintre coproprietari fiind înlocuită prin . noului C.civ. de regula calității procesuale active a fiecărui coproprietar.
Pentru aceste considerente, reținând calitatea de coproprietar a reclamantului cu privire la terenul delimitat de punctele de contur 62-43-63-64-65-55-8-9-10-11-12-13-14-15-16 din raportul de expertiză întocmit de Didulescu C., (f. 173 vol II), va respinge excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului, ca neîntemeiată.
Subsecvent analizării calității procesuale active, și în completarea considerentelor de mai sus reținute cu privire la actele juridice translative de proprietate cu privire la lotul 2 din actul de partaj voluntar de ascendent din anul 1936, v areține și următoarele considerente legate de succesiunea în timp a actelor juridice translative cu privire la lotul nr. 1 din același act de partaj voluntar de ascendent.
Astfel, din actul de partaj voluntar de ascedent autentificat sub nr._/11.11.1936 (f. 19-20 vol I), numitul M. V. a atribuit numitului D. V. lotul nr. 1 compus din construcția de la stradă, compusă din parter și etaj, având 4 camere și un hall la parter și cinci camere, hall și o cameră de baie la etaj și în plus scara de serviciu, antretul, sala de la etaj, bucătăria, și camera de servitor, precum și garajul din curte împreună cu garsoniera de deasupra având o cameră, un antreu și o baie (f. 19 vol I). Ulterior, prin contractul de vânzare- cumpărare din 07.06.1945 (f. 61 vol I), numiții M. V. și D. V. au înstrăinat către V. I S. și N. S. imobilul situat în București, .. 7, fost, 12, 26, 28 ce a făcut obiectul lotului nr. 1 din actul de partaj precitat. Din acest înscris nu rezultă suprafața în mp a garajului din curte și a terenului aferent acestei construcții.
Din considerentele sentinței civile nr. 8498/22.09.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 4685/1994 (f 64 vol I) rezultă că imobilul aparținând părinților pârâtei P. N. la adresa poștală din .. 7 sector 1 a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în baza Decretului Legea de naționalizare nr. 92/1950, prin această hotărârea judecătorească fiind admisă acțiunea în revendicare, din considerente rezultând că reclamanta dina cea acțiune, numita P. N. este proprietara imobilului situat în București .. 7, sector 1 compus din 4 camere, hol la parter, 5 camere, hol și cameră de baie la etaj, scară de serviciu cu antreu, sală la etaj, bucătărie și cameră de serviciu, precum și garajul din curte împreună cu garsoniera de deasupra (având o cameră, antreu și baie), împreună cu terenul aferent acestor construcții, cu . garaj și curtea până la garaj. Din acest înscris nu rezultă suprafața în mp a garajului din curte și a terenului aferent acestei construcții.
Din considerentele acestei decizii, rezultă că regimul juridic al intrării în comun și a curții până la garaj nu a fost modificat față de actul juridic original de dobândire a dreptului de proprietate exclusivă asupra bunului individualizat prin actul de partaj voluntar de ascendent și asupra bunului accesoriu în coproprietate forțată format din . și curtea până la garaj.
Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3985/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut, pârâta P. N. a dezmembrat imobilul situat în București, .. 7 compus din corp A, Corp C 2 magazie în suprafață de 16,83 mp și Corp C 3 garaj și etaj în suprafață de 49,75 mp în două loturi, lotul 1 format din corpul A și lotul 2 format din garsoniera formată din parter (garaj ) și etaj în suprafață utilă de 49,75 mp nr cadastral provizoriu 2614/1;2/2, F nedefinitivă_,nr cadastral al parcelei 2614/1;2 (f. 28 vol I), fără a rezultă din componența cărui lot face parte magazia în suprafață de 16,83 mp corp C 2.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3986/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut pârâta P. N. a vândut către pârâta B. Neguta garsoniera formată din parter (garaj) și etaj cu suprafața utilă de 49,75 mp cu nr cadastral provizoriu 2614/1;2/2 întabulat în Cartea Funciară nedefinitivă nr._ cu număr cadastral al parcelei 2614/1;2 împreună cu dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției (f. 26 vol I).
La data de 30.06.2004 s-a autentificat actul adițional la actul de dezmembrare nr. 3985/31.10.2003 de BNPA S C. & CG C. (f. 30-31 vol I), iar la data de 30.06.2004 sa autentificat actul adițional la actul de vânazre-cumpărare nr. 3986/31.10.2003 de BNPA S C. & CG C. (f. 29 vol I).
Reclamantul contestă valabilitatea acestor acte juridice prin raportare la regimul juridic al terenului de acces către proprietățile exclusive din curtea imobilului, așa cum rezultă din considerentele cererii de chemare în judecată de la punctele 12-16, 18-22, respectiv reclamantul susține existența unui drept de coproprietate pe cote părți forțată și perpetuă, în timp ce afirmă că pârâta P. N. a dispus prin aceste acte juridice asupra unui drept de servitute, considerente față de care instanța reține neîndeplinirea condițiilor de valabilitate referitoare la existența obiectului actelor juridice, prin actul adițional la actul de vânzare-cumpărare nr. 3986/31.10.2003 de BNPA S C. & CG C. (f. 29 vol I) s-a constituit unilateral de către pârâta P. N. dreptul de servitute de trecere asupra gangului de la intrare și a terenului de sub magazie și a curții neocupată de construcții până la terenul din fundul curții proprietatea exclusivă a reclamantului (paragraful 3 prima pagină a actului adițional f 29 vol I), deși regimul juridic al acestei suprafețe de teren era al coproprietății forțate și perpetue.
Raportat la momentul întocmirii actului de partaj de ascendent, potrivit art. 644 C.civ. din 1864, proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune, autorul reclamantului și autorii pârâților persoane fizice dobândind în proprietate comună și forțată . la stradă este comună și curtea până în dreptul garajului, regim juridic instituit prin voința ascendentului M. V..
Regimul juridic astfel instituit rezultă din scopul pentru care a fost instituit acest drept, respectiv pentru a asigura . ale numiților D. V. și Lucreția C., . la stradă și curtea pana în dreptul garajului fiind destinate a deservi prin natura lor bunurilor imobile principale teren în proprietate exclusivă și cladirea de pe acesta, obiect al proprietății exclusive, și a asigura normala folosință a acestora. Raportat la scopul urmărit prin instituirea căii de acces, instanța reține că prin voința autorilor părților s- ainstituit un drept de coproprietate forțată și perpetuă asupra terenului individualizat prin descrierea acestuia ca fiind gangul de la stradă este comună și curtea până în dreptul garajului.
Ulterior acestui moment de constituire a dreptului de coproprietate forțată și perpetuă, între coproprietarii indivizi nu s-a încheiat nici un act juridic de modificare a regimului coproprietății forțate, terenul ce reprezenta calea de acces către imobilele obiect al coproprietății exclusive păstrând regimul juridic al coproprietății forțate și perpetue.
Or, acest regim juridic nu poate fi modificat unilateral de către unul din coproprietari, modificare care ar presupune sistarea stării de coproprietate forțată, cu consecința atribuirii în proprietate exclusivă a acestui teren și constituirea ca sarcină reală a dreptului de servitute de trecere, toate aceste acte juridice reclamând respectarea regulii unanimității, respectiv întocmirea actului juridic de partaj voluntar, atribuirea în proprietate exclusivă către unul din coproprietari și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea celorlalți foști coproprietari, or, această regulă a fost încălcată prin neobservarea și nerespectarea disp. art. 641 alin 4 C.civ. din 2009, cu consecința lipsei de obiect a actului adițional în partea referitoare la transferul dreptului de servitute, drept care nu exista din punct de vedere juridic, a cauzei false în sensul că s-a urmărit transferul dreptului de servitute, deși acesta nu există, deci nu putea face obiectul unui act translativ de proprietate.
Ca urmare va constata nul în parte actul adițional la actul de vânzare-cumpărare nr. 3986/31.10.2003 de BNPA S C. & CG C. (f. 29 vol I) în partea referitoare la constituirea unui drept de servitute de trecere pentru terenului astfel cum a fost individualizat în paragraful 3 al actului adițional, respectiv ″accesul la acest corp de construcție se face prin servitutea de trecere creat de primul nostru autor, Dr. N. V., prin actul de partaj de ascdenten aut sub nr._/11.11.1936, tr. Sub nr._/1936 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, servitute ce cuprinde gangul de la intrare, terenul de submagazie și curtea neocupată de construcții a corpurilor de construcții de la stradă și în continuare, situate pe latura dreaptă a terenului, pornind de la stradă până la terenul din fundul curții proprietatea exclusivă a lui Lucreția C., ulterioară a autorilor ei″ și subsecvent în partea referitoare la dreptul de servitute de trecere din acest act adițional.
În cea ce privește actul adițional la actul de dezmembrare nr. 3985/31.10.2003 de BNPA S C. & CG C. (f. 30-31 vol I) instanța reține că aceste nu cuprinde mențiuni referitoare la un eventual drept de servitute pentru calea de acces, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, prin acest act juridic nefiind încălcat regimul juridic al coproprietății forțate pentru terenul de acces astfel cum este identificat prin actul de partaj voluntar de ascendent.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de comasare autentificat sub nr. 1872/15.09.2004 de BNPA S C. & CG C., reclamantul invocă în paragraful nr. 23 al cererii de chemare în judecată lipsa dreptului de proprietate al numitei C. I. asupra construcției magazie în suprafață totală de 16,83 mp, cu consecința lipsei de obiect a contractului de vânzare-cumpărare, a calității de constructor de rea-credință a acestei asupra magaziei, cu consecința calificării actului de vânzare-cumpărare 1924/20.09.2004 ca fiind un contract de cesiune de creanță, față de care pârâta S. B. Neguta a dobândit numai creanța în despăgubire, nu și dreptul de proprietate asupra magaziei. Temeiurile de drept invocate sunt art. 978 C.civ. 1864 privind interpretarea clauzelor îndoielnice, 1391-1398 C.civ. din 1864 privind cesiunea de creanță, 1402- 1404 C.civ. din 1864 privind liberarea cesionarului dreptului litigios, 494 și alin 3 C.civ. din 1864 referitoare la dreptul de accesiune, 581 lit. a C.civ. din 2009 referitoare la lucrările efectuate cu bună-credință, 586 C.civ. din 2009 referitoare la definiția bunei-credințe.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924/20.09.2004 de BNPA S C. & CG C. (f. 32 vol I), numita Crasnaru I. a vândut pârâtei B. Neguta dreptul de proprietate asupra magaziei situat pe terenul din . 7, sector 1, București în suprafață totală de 16,83 mp.
Prin actul de comasare autentificat sub nr. 1872/15.09.2006 de BNP S. C., pârâta S. Neguta a comasat imobilele garsonieră formată inițial din parter (garaj) și etaj cu suprafața utilă de 49,75 mp cu număr cadastral 2614/1;2/2 întabulat în CF_ împreună cu dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției în suprafață de 35,940 mp și cota indiviză de 7% respectiv suprafața indiviză de 14,358 mp teren aferent servituții de trecere de 205,12 mp și magazia în suprafață de 16,83 mp cu nr cadastral 2614/1;2/3 întabulată în CF_ (f . 33 vol I).
În cauză, reclamantul nu a promovat o acțiune în revendicarea imobilului magazie în suprafață de 16,83 mp, așa cum rezultă din temeiurile de drept invocate în susținerea în drept a acestui capăt de cerere.
Cum în cauză nu s-a exibat o hotărârea judecătorească de anulare sau de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924/20.09.2004 de BNPA S C. & CG C. (f. 32 vol I), sau o hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune în revendicarea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție intitulată magazie, amplasată pe terenul proprietate comună pe cote- părți forțată și perpetuă și nici nu s-a formulat o acțiune în revendicare imobiliară asupra acestui imobil, de natură a fi dezlegat cu putere de lucru judecat aspectele legate de regimul juridic al acestei construcții și calitatea vânzătoarei Crasnaru I. asupra construcției edificată cu denumirea de magazie, a cere nulitatea actului de comasare autentificat sub nr. 1872/15.09.2006 de BNP S. C. ca act juridic subsecvent titlului de dobândire a dreptului de proprietate contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924/20.09.2004 de BNPA S C. & CG C. (f. 32 vol I), dar pentru motive care antamează problema revendicării construcției de către coproprietarii terenului în indiviziune pe care este aceasta amplasată sau problema nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924/20.09.2004 de BNPA S C. & CG C. (f. 32 vol I) se dovedește a fi neîntemeiată, dreptul pârâtei fiind susținut de acte juridice ce nu au fost anulate și nici paralizate prin admiterea unei acțiuni în revendicare care să fi dat câștig de cauză reclamantului sau coproprietarilor pe cote-părți forțată și perpetuă.
Pentru aceste considerente, instanța nu va analiza argumentele reclamantului legate de lipsa dreptului de superficie al vânzătoarei C. I. asupra imobilului construcție cu destinația magazie, acestea fiind de esența unei acțiuni în revendicare sau nulitate, care nu este promovată în prezenta cauză, iar afirmațiilor reclamantului, pârâta B. Neguta opunând înscrisuri translative de proprietate ce determină înlăturarea acestor argumente ale reclamantului pentru existența titlului de proprietate al acestei pârâte asupra construcției.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect rectificarea înscrierii din cartea funciară prin încheierea nr._/02.05.2007, instanța reține că această încheiere a avut ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei S. Neguta (BUeaz) asupra imobilului compus din garsonieră și magazie, imobile față de care în considerentele de mai sus instanța a respins capătul de cerere cu privire la nulitatea actului de comasare.
Raportat la disp. art. 33 din Legea nr. 7/1996, instanța reține caracterul accesoriu al capătului de cerere având ca obiect rectificarea înscrierii în cartea funciară individuală nr._ a localității București Sector 1 prin încheierea nr._/02.05.2007 de nulitatea actului de comasare analizate în considerentele de mai sus și față de soluția dată acestuia va respinge acțiunea în rectificarea cării funciare ca neîntemeiată, neexistând hotărârea judecătorească care să fi dispus asupra nulității actelor juridice în baza cărora s-a făcut întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în . 7 cu nr cadastral 2614/1;2/2-2614/1;2/3.
Aceleași considerente de mai sus susțin și respingerea capătului de cerere având ca obiect radierea dreptului de proprietate al pârâtei B. Neguta înscris asupra imobilului în suprafață de 16,83 mp identificat cu număr cadastral 2614/1;2/3 întabulat în CF_ a Sectorului 1 București, atâta timp cât înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924/20.09.2004 de BNPA S C. & CG C. (f. 32 vol I), înscris ce nu a fost anulat și căruia nu i se poate opune o hotărârea judecătorească pronunțată într-o acțiune în revendicare în care să se fi reținut dreptul mai caracterizat în favoarea altui subiect de drept decât numita Crasnaru I. și subsecvent B. Neguta, iar întabularea nu s-a făcut în baza actului de comasare decât în ce privește alipirile imobilelor, nu și în privința dreptului de proprietate.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei S. Neguta la a desființa lucrările edificate cu rea-credință asupra imobilului în suprafață de 16,83 mp identificat cu nr cadastral 2614/1;2/3 întabulat în CF nr._ a Sectorului 1 București și înscrierea în CF a reclamantului ca proprietar al lucrării edificate plătind la alegerea sa autorului lucrării valoarea materialelor și a manoperei sau sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării, instanța reține că acestui capăt de cerere îi sunt aplicabile dispozițiile C.civ. din 1864 legea civilă în vigoare la data edificării acestei construcții în aplicarea art. 6 alin 2 din C.civ. din 2009, faptul juridic al edificării având loc în anul 2005, anterior intrării in vigoare a noului C.civ.
Acest capăt de cerere are ca obiect obligație de a face, fără ca în prealabil să se fi formulat o acțiune în constatarea accesiunii imobiliare artificiale, aspect față de care reține lipsa chestiunii prejudiciale car să fi fost soluționată în prealabil. De asemenea, reține inaplicabilitatea condițiilor accesiunii imobiliare artificiale pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 494 C.civ. din 1864, accesiunea imobiliară artificială operează în favoarea proprietarului terenului în situația în care constructorul a edificat construcția pe terenul aparținând altei persoane, cu distincțiile între regimul juridic aplicabil constructorului de bună –credință care a edificat crezând că bunul teren îi aparține sau de rea-credință care a cunoscut regimul juridic al terenului, respectiv că proprietatea terenului aparține altei persoane, fără ca norma juridică precitată să reglementeze situația în care proprietarul terenului a fost de acord cu edificarea construcției de către terța persoană pe terenul său și fără a invoca accesiunea, caz în care devin aplicabile disp. art. 969 C.civ., în sensul că între părți își produce efecte convenția.
În cauză, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 117 vol II, reclamantul I. M. și-a exprimat consimțământul ca pârâta B. Neguța să efectueze lucrări de renovare, amenajare, mansardare la imobilul situat în București, .. 7, sector, 1 în calitate de proprietar al acestui imobil raportat la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3986/31.10.2003 de BNPA M. și Molcut, a actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1245/30.06.2004 de BNPA S. C. și CG C., a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924/20.09.2004 de BNPA S. C. și CG C., înscris raportat la care devine inaplicabilă teza art. 494 C.civ. din 1864, în sensul că pârâta B. Neguța nu a efectuat lucrările la imobilul magazie în calitate de constructor, existând acordul reclamantului pentru efectuarea acestor lucrări, cu consecința aplicării disp. art. 969 C.civ., convenția dintre părți obligând părțile semnatare la a respecta acordul de voință privind lucrările efectuate. Din declarația reclamantului de la fila 117 vol II rezultă că pentru lucrările obiect al autorizației 513/62/S/_/23.06.2005 (f. 119 vol II) constând în amenajarea și supraetajarea parțială a construcției existente a existat acordul reclamantului și, pe cale de consecință, nu se mai poate invoca teoria accesiunii imobiliare artificiale, instituție aplicabilă în situația condiție a inexistenței acordului proprietarului sau unuia dintre coproprietarii terenului asupra realizării lucrărilor. Din răspunsul expertului tehnic judiciar în specialitatea construcții civil M. A. S. (f. 219 vol II) rezultă că lucrările executate se înscriu în natura lucrărilor autorizate prin autorizația 513/62/S/_/23.06.2005, determinând concluzia potrivit căreia a existat acordul reclamantului exprimat prin înscrisul de la fila 117 vol II pentru lucrările edificate de pârâta S. Neguta asupra magaziei în suprafață de 16,83 mp.
Existența acestui acord creează premisele instituirii unui drept de superficie, compus din dreptul de proprietate asupra construcției sau lucrării realizate cu acordul proprietarului/coproprietarilor și a unui drept real de folosință asupra terenului pe care este situată construcția, determinând soluția de respingere a acestor capete de cerere ca neîntemeiată, pârâta neavând calitatea de constructor cu materialele acestuia asupra terenului proprietatea altor subiecte de drept, ci având calitatea de proprietar al lucrărilor edificate în baza autorizației nr. 513/62/S/_/23.06.2005 (f. 119 vol II) și beneficiar al unui drept real de folosință asupra terenului pe care este amplasată această construcție. Celelalte obiective ale expertizei au devenit neutile cauzei față de soluția dată capătului de cerere în accesiune imobiliară artificială.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea exclusivă a reclamantului de proprietățile exclusive ale părților în proces, instanța reține și reiterează considerentele de mai sus referitoare la regimul juridic al terenului ce a făcut obiectul lotului 2 în actul de partaj de ascendent din anul 1936 și a actului de donație autentificat sub nr. 4780/23.06.1975 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 7 București (f. 23 vol I), în sensul că în lipsa unei acțiuni în revendicare îndreptată împotriva Statului Român sau a unei acțiuni în constatarea caracterului abuziv al trecerii în proprietatea statului a terenului în baza art. 30 alin 2 din Legea nr. 58/1974, acest regim juridic este al coproprietății pe cote-părți obișnuite. Ca urmare, acest capăt de cerere este neîntemeiat prin raportare la regimul juridic reclamat de reclamant, acesta nefăcând proba proprietății exclusive asupra terenului ce a făcut obiectul lotului nr. 2 din actul de partaj de ascendent din 1936.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar ce desparte terenul în proprietatea exclusivă a părților în proces de terenul în coproprietate forțată pe cote-părți, instanța reține că raportat la art. 643 C.civ. din 2009, reclamantul poate sta în justiție singur în orice acțiune privitoare la coproprietate, putând sta singur, fără coparticiparea procesuală activă a Statului Român în acțiunea în grănițuire.
Prin raportare la considerentele raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar Didulescu C. (f. 159 vol II ș.u.), instanța reține că delimitare terenului în coproprietate forțată și perpetuă identificat prin actul de partaj de ascendent din 1936 este între punctele de contur 2-3-4-60-59-58-56-55-65-64-63-43-42-41-40-39-38-37-36-35-34-61-33-32-31-30-29-28-27-26-25-2, Anexa 2 și 2 a la raportul de expertiză în specialitatea topografie. Reține instanța că limitele terenului aflat în coproprietate forțată și perpetuă nu s-au modificat prin acte juridice subsecvente actului de partaj voluntar de ascendent din 1936, nefiind exibat nici un titlu care să provină de la toți coproprietarii terenului destinat accesului către calea publică în acord cu art. 641 alin 4 C.civ. din 2009, care instituie pentru cazul actelor de dispoziție regula unanimității.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect nulitate Dispoziție 794/23,05,1995 emisă de Primarul General al Municipiului București, instanța reține că aceasta este emisă în aplicarea sentinței civile nr. 8498/22.09.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, reiterând dispozitivul acesteia sub aspectul intrării în comun prin gang și curtea până la garaj, opunându-se cererii de anulare a acestei dispoziții puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești. Din dispozitivul sentinței precitate nu rezultă că s-a restituit partea de teren afectat de regimul coproprietății comune și forțate în proprietate obișnuită, hotărârea judecătorească menținând regimul juridic instituit prin actul de partaj voluntar de ascendent, respectiv de coproprietate forțată și perpetuă, vorbind de . gang și curtea până la garaj, pentru determinarea regimului juridic fiind folosirea de către instanța de judecată a termenului . ce cuprinde gangul și curtea până la garaj.
Pentru aceste considerente, va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatare cotelor-părți ale coproprietarilor asupra terenului aflat în indiviziune, instanța reține că acesta petit nu cuprinde o motivare în fapt și drept, analiza urmând a viza argumentele reclamantului pe celelalte capete de cerere. În condițiile în care acțiunea în nulitate a fost admisă numai în ce privește regimul juridic al terenului în coproprietate forțată, fără ca prin aceasta să se antameze regimul juridic al terenurilor față de care acest teren constituie bun accesoriu, astfel că soluția pe acest capăt de cerere nu modifică ordinea juridică dintre părți pentru a determina necesitatea stabilirii cotelor-părți, instanța reține că nu se relevă condiții de temeinicie.
În condițiile în care prin analizarea efectelor juridice ale art 494 C.civ. nu s-a ajuns la concluzia accesiunii imobiliare artificiale, instanța apreciază că a stabili cotele-părți anterior unei acțiuni în realizare nu poate fi admisă.
Raportat la petitul VII de cerere, instanța reține că s-a respins acțiunea în realizare, în sensul că s-a reținut natura de drept de superficie pentru magazie, nu drept de creanță al constructorului, nefiind aplicabilă pretenția subsecventă referitoare la plata către ceilalți coproprietari a despăgubirii aferent cotelor părți.
Din punct de vedere al regimului juridic al terenului de 280 mp, instanța reține că prezentul capăt de cerere este subsecvent unei cereri de revendicare în ce privește terenul de 280 mp, având în vedere considerentele anterioare privind regimul juridic al acestui teren urmare a disp. art. 30 din Legea nr. 58/1974.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 5428/02.10.1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 361/1991 (f. 14 vol II) s-a statuat cu privire la suprafețele de teren deținute în indiviziune de numiții I. M., A.- autorul pârâtului I. și ICRAL Pajura prin chiriașul C. M.- autorul pârâtului B., cele statuate prin acea hotărârea judecătorească intrând în puterea lucrului judecat și neputând fi contrazise de prezentele considerente ale hotărârii. În ceea ce privește ceilalți pârâți, cererea de stabilire a cotelor părți se subsumează unei acțiuni în realizare, ce nu a fost promovată în prezenta cauză.
În lipsa acțiunii în realizare, respectiv reținând legătura de accesorialitate a acestui capăt de cerere cu capătul VII și respectiv VIII din cerere, va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., față de solutia de admitere în parte a cererii introductive de instanță va obligă pârâții P. N. și S. Neguta la plata către reclamant a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de 100 lei pe acțiunea în nulitatea actului juridic nepatrimonial și în parte onorariu expert aferent obiectivului necesar soluției de admitere în parte, în solidar față de disp.a rt. 35 alin 1 din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamant I. M. cu domiciliul în sector 4, București, Calea Ș. V., nr. 282, ., . pârât S. NEGUȚA cu domiciliul în sector 1, București, .. 7, pârât B. N. cu domiciliul în sector 1, București, .. 7, pârât I. C. cu domiciliul în sector 1, București, .. 7, pârât R. E. cu domiciliul în sector 1, București, .. 7, pârât P. N. cu domiciliul în sector 6, București, .. 57, ., . O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, ., nr. 34 .
Constată nul în parte actul adițional la actul de vânzare-cumpărare nr. 3986/31.10.2003 de BNPA S C. & CG C. (f. 29 vol I) în partea referitoare la constituirea unui drept de servitute de trecere pentru terenului astfel cum a fost individualizat în paragraful 3 al actului adițional, respectiv în partea potrivit căreia ”accesul la acest corp de construcție se face prin servitutea de trecere creat de primul nostru autor, Dr. N. V., prin actul de partaj de ascdenten aut sub nr._/11.11.1936, tr. Sub nr._/1936 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, servitute ce cuprinde gangul de la intrare, terenul de submagazie și curtea neocupată de construcții a corpurilor de construcții de la stradă și în continuare, situate pe latura dreaptă a terenului, pornind de la stradă până la terenul din fundul curții proprietatea exclusivă a lui Lucreția C., ulterioară a autorilor ei” și subsecvent în partea referitoare la dreptul de servitute de trecere din acest act adițional.
Stabilește linia de hotar a terenului în coproprietate forțată și perpetuă identificat prin actul de partaj de ascendent din 1936 între punctele de contur 2-3-4-60-59-58-56-55-65-64-63-43-42-41-40-39-38-37-36-35-34-61-33-32-31-30-29-28-27-26-25-2, Anexa 2 și 2 a la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar Didulescu C..
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâții P. N. și S. Neguta la plata către reclamant a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în solidar.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică,azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. L. H. A.
Red. G.L./Tehnored. G.L., H.A./8 ex,
..2015
| ← Evacuare. Încheierea nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... → |
|---|
