Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 24946/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila Nr._/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. D.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor . SA - SEDIU ALES și pe debitor P. A., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta după care:
Instanța, procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, apreciază că, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanta constata ca debitoarea nu a depus intampinare .
Instanta în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.proc.civ., încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisuri apreciind că este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei si constatând cauza in stare de judecata o retine spre solutionare
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub număr de dosar_, creditoarea E. E. MUNTENIA SA, în contradictoriu cu debitorul P. A., a solicitat instanței, emiterea unei ordonante cuprinzand ordonanța de plata prin care acesta din urma sa fie obligat la plata sumei de 12.230,24 Ron consum energie electrica si/sau taxe deconectare/reconectare si sumei de 133,6 Ron penalitati de întarziere, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, pârâtei fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârâtă și, corelativ, s-a născut obligația de plată a pârâtei pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor emise. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâta a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 și Ordinul nr. 5/21.02.2003), reclamanta avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâta avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise în termen de 15 zile de la data emiterii, conform art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice.
În continuare, reclamanta a arătat că actele normative menționate au fost publicate în Monitorul Oficial al României, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute, mai ales că prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul. În acest sens, reclamanta a invocat prevederile art. 7 lit. c și art. 11 alin. 1 și 2 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999, respectiv art. 54 din Legea nr. 13/2007, art. 59 și art. 61 alin. 2 din Legea 123/2012, conform cărora consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, în termen de 15 zile de la emiterea facturii, neachitarea în termen de 30 zile de la scadență atrăgând penalități de întârziere. Astfel, au fost calculate penalități în cuantum de 133.6 lei, nivelul acestora fiind egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, respectiv 0,04% până la data de 01.03.2014, iar, ulterior, 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului-operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului, reclamantul a menționat că debitorul a efectuat o . plăți către societatea sa, așa cum rezultă din situația financiară anexată.
Reclamanta a menționat că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale, iar facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului Fiscal – art. 155 care prevede că semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 1.516 alin. 1, respectiv art. 1.535 alin. 1 C.civ., are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, de cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. De asemenea, reclamanta a menționat că a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, prin notificări sau apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 C.pr.civ., art. 1270, art. 1516, art. 1535 C.civ., art. 969 și următoarele, art. 1073 vechiul C.civ., art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003, art. 155 alin. 28 Codul fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57/11.10.1999, Ordinul nr. 5/21.02.2003, vechea lege a energiei electrice nr. 13/2207, Legea nr. 123/2012.
În dovedirea cererii, legal timbrată, au fost depuse înscrisuri.
Creditoarea a solicitat și judecarea cauzei în lipsa.
Debitoarea, legal citata, nu a formulat întâmpinare.
În temeiul art.255 rap.la art.258 C.pr.civ., instanta a încuviintat si administrat pentru creditoare proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța retine următoarele:
Între părțile litigante s-au derulat raporturi contractuale în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1008-_-3 din 24.05.2005, pârâtei fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârâtă și, corelativ, s-a născut obligația de plată a pârâtei pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor emise. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâta a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului de furnizare a energiei electrice.
Totodată, instanța reține că debitoarea nu a tăgăduit raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu a contestat nici întinderea sau existența creanței, în acord cu dispozițiile art. 1021 C.proc.civ.
Potrivit art. 1014 C.proc.civ., cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată poate privi numai creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate printr-un statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Analizând creanța ce face obiectul cererii principale, instanța constată că aceasta privește două obligații de plată a unor sume de bani, debit principal si penalitati de întarziere, ce își au izvorul în contractul încheiat de creditoare si debitor.
Cu privire la cea de-a doua condiție stipulată de art. 1014 C.proc.civ., instanța va reține că o creanța este certă când existență acesteia rezultă neîndoielnic din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
De asemenea, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat prin însuși actul de creanță sau când este determinabil cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de un calcul distinct.
Creditoarea a făcut dovada caracterului cert în privința creanței reprezentând debitul principal prin facturile fiscala mentionate anterior.
Cu privire la caracterul lichid al creanței, instanța va reține că suma de 12.230,24 lei, reprezentând debitul principal, este determinată de facturile fiscale emise în executarea contractului încheiat de părți.
Creanța pretinsă de creditoare îndeplinește și condiția exigibilității având în vedere ca obligația de plată a debitoarei a devenit scadenta.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 1015 C.proc.civ., creditoarea a comunicat, prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație debitorului, prin care i s-a dat posibilitatea de a acoperi debitele restante în 15 zile de la primirea acesteia.
D. fiind că debitorul nu a făcut dovada achitării sumei ce face obiectul acțiunii principale, în temeiul art. 1022 alin. 1 C.proc.civ., instanța va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 12.230.24 lei debit principal si suma de 133,6 lei penalitati de intarziere .
Concomitent cu admiterea cererii, instanța va stabili termenul pentru plata sumei cuprinse în ordonanță, la 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 1022 alin. 3 C.proc.civ.
În raport de dispozițiile art. 453 alin. 1 și art. 451 alin. 1 Cod.proc.civ., instanța va obliga debitoarea a acoperi cheltuielile de judecată efectuate de creditoare, respectiv taxa judiciara de timbru, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind pe creditor . SA - SEDIU ALES sector 2, București, .. 10A, . și pe debitor P. A. domiciliata in sector 1, București, .
Somează debitoarea să plătească creditoarei suma de_,24 lei debit principal și suma de 133,6 lei penalități de întârziere, în termen de 30 zile de la data comunicării ordonanței.
Obligă debitoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2015.
P. GREFIER
RED.TH.RED.D.O. M .
4 EX . 08.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 877/2015. Judecătoria... → |
|---|
