Pretenţii. Sentința nr. 990/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 990/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 990/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 990/2015
Ședința publică de la 22.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantii B. G. L. - B. V. GERY, S. X., S. E. și pe pârât P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la aceasta instanta in data de 02.10.2014 reclamantii B. G. L., B. V. Gery, S. X., S. E. au solicitat in contradictoriu cu . SA sa se constate caracterul abuziv al prevederilor contractuale din art. 1.2, 5.1, 5.4, 1.3 lit. A din contractul nr. 3100R_/ 2.04.2008 si art. 3 din actul aditional nr. 1/27.08.2010, constatarea nulitatii actelor unilaterale de modificare a ratei dobanzii si a graficelor de rambursare aferente acestor acte unilaterale, constatarea caracterului variabil al ratei dobanzii in functie de valoarea dobanzii de referinta LIBOR de la momentul incheierii contractului de credit si a caracterului fix al marjei banii la nivelul de 4,3%, restituirea sumelor achitate in baza acestor clauze, obligarea paratei la plata dobanzii legale pentru sumele achitate in mod nedatorat cu incepere de la data platii si pana la restuirea acestora, obligarea paratei la emiterea unui nou grafic de rambursare si la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de credit nr. 3100R_/ 2.04.2008 si actul aditional nr. 1/27.08.2010, in care s-a prevazut dreptul bancii de a modifica unilateral marja bancii stabilindu-se, astfel, posibilitatea pentru banca de a modifica in mod unilateral si aleatoriu rata dobanzii, contrar dispozitiilor Legii nr. 193/2000 . Prin art. 1 .3 lit. A din contractul nr. 3100R_/ 2.04.2008 si art. 3 din actul aditional nr. 1/27.08.2010 s-a stabilit obligatia de a se achita un comision de acordare si un comision pentru serviciul de restructurare . Se considera ca prevederile contractuale potrivit carora banca are dreptul la contravaloarea unor prestatii ce nu sunt determinate si care nu pot fi verificate, fara a exista o reprezentare clara a activitatii acesteia ori a echitatii acestor comisionae sunt abuzive si vadit nelegale, fiind contrare atat dispozitiilor legale in domeniul protectiei consumatorului, dar si dispozitiilor din Codul Civil.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 193/2000.
La data de 12.11.2014 pârâta a formulat întâmpinare, solicitând instanței admiterea excepției lipsei de interes, a lipsei de obiect si a inadmisibilitatii. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a aratat ca reclamantul a fost informat in mod corect si precis asupra conditiilor si carcateristicilor esentiale ale serviciilor oferite de reclamanta, acesta semnand in cunostinta de cauza contractul de credit, ca prevederile contractuale atacate nu indeplinesc conditiile art. 4 din Legea nr. 193/2000 si, pe de alta parte, acestea se refera la pretul contractului/serviciului de reesalonare credit.
In cauza, a fost administrata proba cu inscrisuri pentru ambele parti .
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, instanta retine urmatoarele:
Intre S.C. P. B. Romania S.A. si reclamantii, B. G. L., B. V. Gery, S. X. si S. E., s-a incheiat contractul de credit nr. 3100R_/ 2.04.2008, avand ca obiect acordarea unui credit ipotecar in suma de 240.540 CHF .
La data de 27.08.2010 intre parti s-a incheiat actul aditional nr. 1privind majorarea limitei de credit si restructurarea restituirii creditului.
Potrivit 1.3 lit. A din contractul nr. 3100R_/ 2.04.2008 si art. 3 din actul aditional nr. 1/27.08.2010 clientul datoreaza bancii un comision de acordare in valoare de 4.810,8 CHF si un comision lunar in valoare de 0,01 %, din soldul creditului, respectiv 24,33 CHF, pentru restructurarea creditului.
Potrivit art. 1.2, 5.1, 5.4 din contractul nr. 3100R_/ 2.04.2008 dobanda este variabila si se calculeaza in functie de indicele de referinta si marja bancii, care este de asemenea variabila si era in valoarea de 4,3%/an la incheierea contractului, dobanda putandu-se modifica atat in functie de variatia indicelui de referinta, cat si in functie de variatia marjei bancii. Conform art. 5.1, 5.4 din contract marja bancii se modifica „conform deciziei bancii”.
Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:
- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
Din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
F. de dispozitiile art. 1.2, 5.1, 5.4 din contract, instanta retine ca in contract s-a prevazut in mod expres caracterul variabil al marjei bancii, stabilindu-se ca marja bancii este revizuibila, iar nu fixa pe toata durata contractului.
Prin dispozitiile art. 5.1, 5.4, insa, partile au stabilit ca numai banca are dreptul de a modifica in mod unilateral marja bancii aniversare in functie de politica bancii, fara sa se stabileasca exact cand va interveni modificarea marjei si limitele dreptului bancii de a modifica marja in baza acestei clauze.
Contrar sustinerilor paratului, la momentul incheierii contractului de credit potrivit art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța reține că nici una din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus, având în vedere că, așa cum afirmă însăși Banca, aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. Conform art. 4 alin.ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Față de acest aspect, deși susținerea Băncii în sensul că legea nu interzice încheierea de contracte preformulate este întemeiată, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
Or, clauzele de la art. 5.1, 5.4 oferă Băncii dreptul de a modifica unilateral contractul fara sa se prevada in contract un motiv intemeiat.
Instanța constată că in contract s-a prevazut ca marja bancii va putea fi revizuita de banca si ca numai banca urma sa determine cand se impune revizuirea marjei si cu cat se va majora aceasta, lipsind practic orice criteriu obiectiv in stabilirea marjei bancii.
Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Chiar daca in aparare parata a facut trimitere la evolutia pietei financiare, acordarea pentru banca a dreptului de a aprecia cand se va modifica rata dobanzii, nu îndeplineste această condiție, neputandu-se aprecia dacă este întemeiata sau nu decizia bancii de a modifica marja bancii, in lipsa unor criterii obiective care sa defineasca aceste drepturi ale bancii.
F. de aceste considerente, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzelor de la art. 5.1, 5.4 din contractul nr. 3100R_/ 2.04.2008 privind modificarea marjei bancii conform deciziei bancii.
In urma anularii acestor prevederi contractuale, dobanda datorata in contract de reclamanti se calculeaza nu doar in functie de variatiie LIBOR, ci si in functie de marja bancii, a carei valoare nu a fost stabilita decat pentru momentul incheierii contractului. Astfel, prin art. 1.2 s-a aratat expres ca marja este variabila, prin art. 5.1 s-a aratat, iar foarte clar, ca valoarea marjei este de 4.3 doar la data incheierii contractului, urmand ca ulterior marja sa fie stabilita prin vointa unilaterala a bancii cu dreptul pentru imprumutat de a nu accepta noua marja. Clauzele contractuale analizate nu pot fi asadar interpretate in sensul stabilirii unei marje fixe, din acestea rezultand doar ca partile nu au stabilit un pret al contractului sau elementele in functie de care sa poata fi determinat acestea, intrucat nu a existat un acord de vointa cu privire la pretul aplicabil pe toata perioada contractuala si perioada de timp in care se aplica pretul din art. 1.2 Prin urmare, contractul nici la momentul incheierii acestuia, nici dupa anularea clauzelor de art. 5.1, 5.4 nu a avut un obiect determinat sau determinabil si nu poate fi salvgardat decat prin vointa partilor, iar nu prin interventia instantei. Stabilirea unei marje variabile nu este prin sine abuziva, iar daca criteriile nu respecta dispozitiile legale si sunt lovite de nulitate absoluta, singura consecinta este imposibilitatea de stabilire a pretului contractual, iar nu stabilirea pretului in functie de vointa partii reclamante.
Pe de altă parte, cand instanța constata caracterul abuziv al clauzei contractuale privind dobânda, instanța nu poate valida formula de calcul a dobânzii precizată de reclamanți, întrucât, pe temeiul Legii nr. 193/2000, instanța sesizată direct de consumator nu poate interveni în acordul de voință al părților, în sensul adaptării contractului potrivit solicitărilor făcute de acestea, instanța putând doar să constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale. Consecința este că, fie se derulează contractul în continuare, cu acordul consumatorului, dacă după eliminarea clauzei mai poate continua, fie, dacă contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezoluțiunea contractului (cu daune interese, dacă este cazul). Astfel, în Hotărârea Curții (Camera întâi) din data de 14. 06.2012, în cauza C – 618/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania), prin decizia din 29.11.2010, primită de Curte la 29.12.2010, în procedura Banco Español de Credito SA împotriva Joaquin Calderón Camino, Curtea a hotărât că atunci când constată existența unei clauze abuzive, instanțele au numai obligația de a exclude aplicarea unei astfel de clauze, pentru ca aceasta să nu mai producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, contractul în care este inclusă clauza trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare, decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Prin urmare, instanta va respinge cererea de constatare a nulitatii absolute a clauzei de art. 1.2 din contract, cererea de constatare a caracterului fix al marjei bancii si a cererii de repunere in situatia anterioara prin restituirea diferentei dintre dobanda achitata si dobanda datorata in contract prin aplicarea unei marje fixe si de emitere a unui nou grafic de rambursare, avand in vedere considerentele anterioare privind caracterul variabil al marjei si imposibilitatea de stabilirii a dobanzii datorate in contract.
In ceea ce priveste celelalte capete de cerere, contrar sustinerilor reclamantilor, valoarea celor doua comisioane a fost stabilita in mod clar si inteligibil, fiind aduse la cunostinta acestora anterior incheierii contractului.
In realitate comisionul lunar reprezinta un element de cost, care alaturi de dobanda, asigura restituirea fructelor si costurilor aferente imprumutului acordat. Insa, atata timp cat acest cost a fost prevazut in mod clar in contract si a fost adus la cunostinta consumatorului, o astfel de divizare a costurilor creditului nu poate fi considerata ilicita.
Clauzele referitoare la dobanda si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi caracterul adecvat al pretului, in masura in care acestea sunt exprimate in mod clar si inteligibil, asa cum rezuta in cauza.
F. de aceste considerente, instanta va respinge cererea de anulare a acestor prevederi contractuale si de repunere in situatia anterioara, retinandu-se ca acestea sunt clare, corespunzător descrise si ofera clientului posibilitatea de a cunoaște de la început efectele acestora asupra contractului în ansamblu, opțiunea acestuia de a contracta fiind liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea corectă a consecințelor actului juridic pe care îl va semna.
Este adevarat ca pretul serviciului de restructurare nu poate fi vazut ca avand caracter determinant in cadrul contractului de credit, insa, acesta dobandeste caracter esential in cadrul actului aditional nr. 1, in care a si fost prevazut, intrucat este prevazut drept cost al serviciului de restructurare. Contrar sustinerilor reclamantilor, destinatia si functia comisionului sunt clar prevazute in actul aditional, acesta reprezentand costul serviciului de restructurare a creditului, potrivit actului aditional aducandu-se la cunostinta reclamantilor toate informațiile cu privire la destinația comisionului și fundamentul perceperii acestuia de către bancă, cat si cu privire la cuantumul acestuia si modalitatea de achitare de catre imprumutati.
In ceea ce priveste comisionul de acordare, la data încheierii contractului de credit reclamantei nu îi era interzisă stabilirea comisionului de acordare, iar prin prevederi legale ulterioare ( art. 36 din OUG nr.50/2010) s-a stabilit că pentru analiza dosarului se poate percepe un comision în sumă fixă.
Potrivit art 36 din OUG nr. 50/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, „ Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit. „.
Prin urmare, argumentele reclamantilor privind nelegalitatea acestui comision din perspectiva caracterului incert al contraprestatiei oferite si caracterului inechitabil al acestuia sunt inlaturate chiar prin dispozitiile legale actuale, care prevad pentru banca posibilitatea de a percepe un comision de procesare.
F. de argumetele expuse anterior si avand in vedere ca valoarea comisioanelor de procesare a cererilor de acordare si de restructurare a creditului a fost stabilita foarte clar in contract, ca aceasta a fost adusa la cunostinta clientilor si ca aceste comisioane sunt justificate de costurile bancii in analiza cererii de acordare si de restructurare a creditului, nefiind justificat si dovedit dezechilibrul contractual creat prin inserarea acestor clauze, instanta va respinge cererea de anulare a clauzelor privind comisionul de acordare si de repunere in situatia anterioara ca neintemeiata.
Vazand dispozitiile art. 455 C., in limita admiterii pretentiilor reclamantilor, instanta va obliga societatea parata la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare in judecata privind pe reclamantii B. G. L., B. V. GERY, S. X., S. E. toti cu domiciliul ales la S.C.A. P. ȘI ASOCIAȚII din sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 223, . P. B. ROMANIA S.A., cu sediul ales la Cabinet de Avocat. L. din sector 1, București, .. 21, ., . .
Constata nulitatea absoluta a clauzelor din art. 5.1, 5.4 din contractul nr. 3100R_/ 2.04.2008 privind modificarea marjei bancii conform deciziei bancii.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 1.000 lei.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1023/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
