Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5481/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5481/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 5481/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5481/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditorul A. F. M. și pe debitoarea B. A., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns creditorul prin avocat cu delegație la dosar și debitoarea prin avocat N. A. care depune delegație de substituire nr. 5/2015 la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură, debitoarea a depus întâmpinare, după care:
Debitoarea prin avocat comunică apărătorului creditorului un exemplar al întâmpinării.
Creditorul prin avocat precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării.
La interpelarea instanței cu privire la competența teritorială și materială părțile prin apărători arată că prezenta instanță este competentă să soluționeze prezentul litigiu.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
La interpelarea instanței ambele părți prin apărători arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Atât creditorul prin avocat, cât și debitoarea prin avocat arată că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților pentru susținerea cererilor formulate.
Creditorul prin apărător, față de susținerile debitoarei din întâmpinare, învederează că, în ceea ce privește contractul încheiat între părți, acesta reprezintă o dovadă scrisă, coroborat cu dovada plății, împrejurare față de care pretinsa creanță este certă, lichidă și exigibilă, cu mențiunea că debitoarea nu a contestat raportul juridic existent între părți ci cuantumul creanței, motiv pentru care apreciază că acțiunea de față este întemeiată.
Debitoarea prin avocat susține că înscrisul pe care se întemeiază creanța ce face obiectul prezentei cauze nu conține formula „bun și aprobat”, cu precizarea că sunt încheiate mai multe contracte de împrumut, însă nu se știe cu exactitate pentru care dintre acestea creditorul a efectuat plata. Totodată, apărătorul debitoarei apreciază că este necesară administrarea unui probatoriu întemeiat pe dreptul comun, conf. disp. art. 1020 C., iar nu pe calea ordonanței de plată, acțiunea de față fiind inadmisibilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Creditorul prin avocat arată, față de susținerile debitoarei, cu privire la dovada plății, că aceasta s-a efectuat în ziua încheierii contractului. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ la data de 10.02.2015, creditorul A. F. M. a solicitat obligarea debitoarei B. A. la plata sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea împrumutului nerestituit.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că între părți s-a încheiat contractul de împrumut din data de 21.03.2008, prin care creditorul, în calitate de împrumutător a acordat suma de 20.000 euro cu titlu de împrumut către debitoare. Creditorul a susținut că, deși împrumutul era scadent la data de 31.12.2014, debitoarea nu a restituit suma împrumutată până la momentul formulării prezentei cereri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 C.proc.civ. privind procedura ordonanței de plată.
Pentru dovedirea cererii a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, anume contractul de împrumut/21.03.2008 (f. 6-7), extras de cont (f. 8), somație (f. 10-12).
Cererea de emitere a ordonanței de plată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 4).
La data de 20.03.2015, debitoarea a formulat întâmpinare (f. 22), solicitând instanței respingerea cererii ca inadmisibilă. A susținut că înscrisul constatator al creanței nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 1180 C.civ., respectiv nu cuprinde mențiunea bun și aprobat. Prin urmare, acest înscris nu poate face dovada unei creanțe certe, ci constituie doar un început de dovadă scrisă care trebuie completat cu alte probe, inadmisibile pe calea procedurii ordonanței de plată.
În drept, debitoarea a indicat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedirea apărărilor formulate, debitoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat cererea părților de administrare a probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de împrumut din data de 21.03.2008 (filele 6-7), prin care debitoarea s-a obligat să restituie suma de 20.000 euro ce a făcut obiectul contractului de împrumut până la data de 31.12.2014 (art. 2.1 din contract).
La aceeași dată, conform prevederilor art. 4.1 din contract, creditorul a virat în contul indicat de către debitoare suma de 20.000 euro, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar la fila 8.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., care prevăd că procedura specială a ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Din analiza textului legal menționat se desprind condițiile speciale de admisibilitate ale acțiunii pe calea ordonanței de plată.
În speță, se reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe de plată, fiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul art. 662 alin. (1) C.proc.civ. Astfel, existența creanței reiese din contractul de împrumut/21.03.2008 încheiat între părți, prin care debitoarea s-a obligat la plata sumei luate cu titlu de împrumut, contractul fiind însușit prin semnătură.
În acest sens, nu pot fi primite susținerile debitoarei referitor la necesitatea administrării altor probe decât înscrisurile, inadmisibile în procedura ordonanței de plată. Și în situația în care contractul de împrumut purtând semnătura părților, fără a avea mențiunea bun și aprobat, ar fi asimilat unui început de dovadă scrisă, acesta se coroborează cu un alt înscris, respectiv extrasul din cont, făcând dovada că debitoarea a primit suma de bani menționată în contract și la a cărei restituire s-a obligat. Deși debitoarea a susținut că viramentul sumei de bani ar fi putut avea o altă cauză, nu a învederat instanței nicio asemenea cauză și nici nu a depus dovezi în acest sens (spre exemplu, existența unei datorii a creditorului față de debitoare).
Creanța este determinată, cuantumul ei rezultând din contractul încheiat prin care debitoarea s-a obligat la restituirea sumei de 20.000 euro. De asemenea, creanța este exigibilă, data scadenței fiind de 31.12.2014, termen împlinit anterior sesizării instanței.
În concluzie, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe de plată, în temeiul art. 1021 alin. (1) C.proc.civ., va admite cererea și va dispune obligarea debitoarei la plata, în termen de 20 de zile de la comunicare, a sumei de sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății.
De asemenea, instanța urmează a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditorul A. F. M. cu domiciliul ales la SCA M. A. & Asociații din București, .. 3, . în contradictoriu cu debitoarea B. A. cu domiciliul în București, .. 9-11, ., sector 1.
Obligă debitorul să plătească creditorului, în termen de 20 zile de la comunicare, suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cererea în anulare urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred. R.I.V./C.I.C.
4 ex./07.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5482/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
