Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3567/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3567/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 3567/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 3567/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. P.
GREFIER: G. D. U.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor D. M. V.
și pe debitoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (AAAS), având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns creditorul prin avocat C. I. cu împuternicire avocațială la dosar(f.11), lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 24.02.2015 s-a depus la dosar întâmpinare din partea debitoarei, după care,
Instanța înmânează reprezentantului creditorului un exemplar al întâmpinării.
Reprezentantul creditorului învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Instanța acordă cuvântul cu privire la competență.
Reprezentantul creditorului precizează că instanța este competentă, învederând instanței că este vorba de o creanță sub suma de 20.000 mii.
Instanța, reține competența generală, materială și teritorială a instanței.
Instanța, acordă cuvântul cu privire la durata estimată de cercetare a procesului, în temeiul art. 238 alin. 1 C.pr.civ.
Creditorul prin avocat învederează instanței că au fost depuse toate înscrisurile și nu mai au alte înscrisuri.
Instanța, având în vedere concluziile apărătorului creditorului, stabilește durata estimată la 1 lună.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pe probe.
Creditorul prin avocat, solicita proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințeaza proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind proba ca fiind legală, pertinenta, concludenta pentru justa soluționare a cauzei cf. art. 258 C.p.c.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Creditorul prin avocat, învederează instanței împrejurarea că, prin întâmpinare, debitoarea a invocat excepția inadmisibilității cererii, a invocat faptul că nu este aplicabil art. 1013 C.pr.civ și OG nr. 5/2001 sau OUG nr. 119/2007, față de data încheierii contractului.
Reprezentantul creditorului solicită respingerea excepției, învederând instanței că, cele 2 ordonanțe sunt abrogate. Susține reprezentantul creditorului că sunt aplicabile disp. art. 1013 și următoarele C.pr.civ.
Creditorul prin avocat solicită admiterea cererii, să se constate că sunt îndeplinite condițiile privind ordonanța de plată. Totodată, precizează reprezentantul creditorului că există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Arată reprezentantul creditorului că au fost încheiate 2 contracte de mandat și nu s-a plătit indemnizația pe motiv că nu au bani.
Reprezentantul creditorului învederează instanței că debitoarea avea obligația să plătească indemnizația. Solicită, reprezentantul creditorului, să se observe art. 969 alin. 1 C.civ., art. 970 și 1047 vechiul cod civil, referitoare la forța obligatorie a convenției, susținând că dispozițiile acestor articole au fost încălcate.
Creditorul prin avocat mai arată că au formulat somație conform art. 1014 C.pr.civ., aceasta fiind înregistrată sub nr._/2014.
Reprezentantul creditorului învederează instanței că sunt îndeplinite cerințele pentru emiterea ordonanței, solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de_ lei.
Creditorul prin avocat solicită admiterea cererii, emiterea ordonanței de plată și stabilirea unui termen de 10 zile de plata de la data comunicării ordonanței de plată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 09.02.2015 sub nr de dosar_ creditorul D. M. V. în contradictoriu cu A. P. Administrarea Activelor Statului (în continuare AAAS) a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de_,00 lei pe care acesta o datorează în baza contractelor de mandat nr. VP4/539/25.01.2008 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. P/_/12.12.2012 și nr. VP1/3144/01.10.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că după deschiderea procedurii insolvenței față de . și ., în temeiul art. 18 alin 1 din Legea 85/2006 a fost desemnat administrator special al acestor societăți comerciale de către AGEA și astfel între A. în calitate de mandant și creditorul în calitate de mandatar au fost încheiate 2 contracte de mandat, respectiv contratul nr. VP4/539/25.01.2008 modificat prin actul adițional nr. P/_/12.12.2012 având ca obiect mandatarea creditorului pentru reprezentarea intereselor . și acționarilor acestei societăți în procedura insolvenței și participarea la procedură în numele si pe seama mandantului, și contractul nr. VP1/3144/01.10.2010 având ca obiect mandatarea creditorului pentru reprezentarea intereselor . și acționarilor acestei societăți în procedura de insolvență și participarea la procedură în numele si pe seama mandantului.
Creditorul a menționat că în ambele contracte debitoarea s-a angajat să asigure plata indemnizației lunare în cuantumul stabilit și deși acesta și-a îndeplinit toarte atribuțiile în exercitarea mandatului nu i-au fost achitate indemnizațiile cuvenite în sumă totală de_,00 lei.
Creditorul a precizat că au fost întocmite documentele justificative în vederea efectuării plății, dar nu au fost avizate de persoana desemnată pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu și nu au fost semnate de ordonatorul de credite fără să se precizeze motivul refuzului, în acest fel debitoarea încălcând prevederile 696 alin 1, art. 970 și art. 1547 C. civ.
De asemenea, creditorul a arătat că a comunicat debitorului o somație prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să i se plătească indemnizația restantă însă până în prezent debitoarea nu a achitat suma și nici nu a comunicat motivul refuzului.
În drept, creditorul a invocat dispozițiile art. 453, art. 1013 și urm C. proc. civ., art. 969 alin 1, art. 970 și art. 1547 C. civ., art. 6 alin 2 din OUG 80/2013.
În dovedirea cererii, creditorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul înscrisuri f. 7-104.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform art. 6 alin 2 din OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța . PMG nr._ BRD f. 12.
La data de 24.02.2015 debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare f. 110 prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii de ordonanță de plată întemeiată pe dispozițiile art. 1013 alin 1 C. proc. civ., arătând că contractele de mandat au fost încheiate anterior intrării în vigoarea a Noului Cod civil, motiv pentru care procedura de urmat este cea în conformitate cu dispozițiile legislației vechi și nu procedura prevăzută de art. 1013 NCPP.
Pe fondul cauzei, debitoarea a arătat că înțelege să conteste sumele pretinse de creditor și a menționat că administratorul special este obligat să depună lunar raportul privind evoluția procedurii, cu toate acestea creditorul a depus toate rapoartele de activitate aferente perioadei iunie 2012-decembrie 2012 la registratura AAAS în data de 24.01.2013 cu încălcarea prevederilor contractuale.
În drept, debitoarea a invocat dispozițiile art. 205, art. 1018 NCPC.
În dovedirea susținerilor, debitoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar adresa Direcției Finanțe, Evidență Contabila.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul din data de azi, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității și pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea de ordonanță de plată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm C. proc.civ. creditorul apreciind că prevederile titlului IX din C. proc. civ. din 2010 (intrat în vigoare 15 februarie 2013) sunt aplicabile prezentei cauze.
Prevederile Codului de procedură civilă din 2010 sunt aplicabile potrivit art. 3 din Legea 76/2012 proceselor și executărilor silite începute după ..
Având în vedere data introducerii cererii 09.02.2015, instanța constată că cererea a fost în mod corect întemeiate pe dispozițiile art. 1013 și urm C.proc.civ. din 2010 și nu pe dispozițiile OG5/2001 sau OUG 119/2007, cum în mod neîntemeiat a susținut debitoarea care confundă dispozițiile de drept material aplicabil contractelor de mandat încheiate în 2008, respectiv 2010 cu dispozițiile de drept procesual de imediată aplicabilitate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța constată debitoarea a susținut că nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în titlul IX din C. proc.civ., deoarece acestea s-ar aplica contractelor încheiate între profesioniști și autoritatea contractantă, iar creditorul nu are calitatea de profesionist.
Instanța apreciază excepția inadmisibilității neîntemeiată și urmează a o respinge în consecință având în vedere că dispozițiile art. 1013 și urm C. proc. civ., nu limitează aplicabilitatea procedurii ordonanței la contractele dintre profesioniști și autoritatea contractantă, ci din contră potrivit cu prevederile art. 1013 din C. proc. civ., prevederile titlului IX sunt aplicabile creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatată printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură, ori în alt mod admis de lege.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 25.01.2015 intre debitoare în calitate de mandant și creditor în calitate de mandatar a fost încheiat contractul de mandat nr. VP4/539/25.01.2008 modificat prin actul adițional nr. P/_/12.12.2012 având ca obiect mandatarea creditorului pentru reprezentarea intereselor . și acționarilor acestei societăți în procedura insolvenței și participarea la procedură în numele si pe seama mandantului, astfel cum rezultă din contractul depus la dosarul cauzei f. 19 .
De asemenea, între debitoare și creditor a fost încheiat și contractul de mandat nr. VP1/3144/01.10.2010 având ca obiect mandatarea creditorului pentru reprezentarea intereselor . și acționarilor acestei societăți în procedura de insolvență și participarea la procedură în numele si pe seama mandantului, astfel cum rezultă din contractul depus la dosarul cauzei f. 72.
Conform contractelor de mandat menționate, mandatarul s-a obligat să îndeplinească obiectul contractului, atribuțiile sale fiind expres menționate în art. 2 din ambele contracte iar mandantul s-a obligat să asigure plata indemnizației lunare în cuantumul stabilit, astfel cum rezultă din art. 5.1 din ambele contracte.
În drept, instanța reține aplicabilitatea 1013-1024 C. proc.civ. referitor la procedura speciala a ordonanței de plată. Potrivit art. 1013 C. proc.civ. procedura de judecată stabilită prin acesta procedură specială se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile .
Ca atare, textul legal stabilește condiții speciale de admisibilitate a unei cereri întemeiate pe dispozițiile 1013-1024 C. proc.civ. O primă condiție este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract, chiar și în formă simplificată.
Cu privire la prima condiție, se observă că creditorul solicită emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă creditorului mandatar. Suma pretinsă de către creditor are la bază contractele nr. VP4/539/25.01.2008 f.19, VP1/3144/01.10.2010 f.72 încheiat cu debitoarea și care prevede termenul, condițiile și remunerația debitorului mandatar.
Față de dispozițiile art. 662 alin. 2 C.proc.civ., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii de titluri executorii. În măsura în care creditorii ar dispune ab initio de titluri executorii, atunci aceștia nu ar mai avea interes pentru a promova cereri de emitere a ordonanței de plată. Totodată, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care are titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor sus-menționate este respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca lipsite de interes. Având în vedere că aceasta conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, atunci dispozițiile art. 662 alin. 2 C. proc.civ. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. Prin urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V-a. Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Din actele dosarului, instanța a reținut că mandatarul creditor își întemeiază cererea pe contractul încheiat între părți care stipulează, ca remunerație a mandatarului o indemnizație lunară, contractul fiind însușit de debitoare prin semnătura și de altfel necontestat. Cu toate acestea, certitudinea creanței nu reprezintă doar un aspect formal, prin prezentarea înscrisurilor care să fie opuse celeilalte părți litigante, ci pune accent pe aptitudinea acestora de a justifica în patrimoniul debitoarei obligația plății.
Instanța constată că prin întâmpinare creditoarea a invocat faptul că mandatarul creditor nu și a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de mandat, invocând astfel excepția de neexecutare a contractelor.
În condițiile în care debitoarea opune, prin contestații serioase, excepția neexecutării contractelor de către creditor, legea recunoaște legitimă opoziția debitoarei la plata remunerației asumate prin contract. În acest sens, instanța reține că debitoarea a contestat caracterul cert al acestei creanțe în cadrul prezentei proceduri și a arătat că deși creditorul mandatar avea obligația de a depune și prezenta mandantului lunar rapoarte privind evoluția proceduri, acesta a depus toate rapoartele la data de 24.01.2013, încălcându-se art. 2. 1 lit h din contracte, astfel cum rezultă din adresa FINANȚE ȘI EVIDENȚĂ CONTABILĂ f. 120 precum și din rapoarte prezentate de însuși creditor care au viză de primire cu data de 24.01.2013 f. 28, f..33, f.39, f.45, f.51, f57, f.64, f.79, f.86, f.94, f.100.
Interdependența obligațiilor reciproce într-un contract sinalagmatic și efectele specifice ale excepției de neexecutare fac dificilă reținerea caracterului cert al creanței, în absența unui probatoriu complex.
Instanța reține, din înscrisurile prezentate, că aspectele invocate impun instanței analize de fond privind raportul juridic dedus judecății, incompatibile cu procedura ordonanței de plată, ca procedură accelerată de soluționare a petițiilor, în care aparențele cercetate trebuie să susțină netăgăduit creanța afirmată.
În speță, instanța apreciază că, prin obiecțiile invocate de către debitoare cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale, soluționarea cauzei presupune o cercetare a fondului litigiului, pentru că nu se poate stabili indubitabil de partea cui se află aparența dreptului, sau, cel puțin, în ce cuantum ar fi justificată suma pretinsă, analiză ce nu se poate efectua pe calea sumară a procedurii ordonanței de plată.
Față de aspectele menționate anterior, instanța reține că stabilirea situației juridice existente între părți necesită administrarea unui probatoriu complex, a cărui administrare urmează a se efectua în cadrul unei acțiuni de drept comun.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată potrivit art. 1020 alin 2 c. proc.civ., ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de creditor D. M. V. cu domiciliul ales la SCA G. ȘI ASOCIAȚII în sector 5, București, . în contradictoriu cu debitoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (AAAS) cu sediul în sector 1, București, . S., nr. 50, ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. G. U.
RED. R.P./TEH.R.P./G.U.
4 EX/20 Martie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3597/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3601/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
