Obligaţie de a face. Sentința nr. 3676/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3676/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3676/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3676/2015
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A.-G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul G. C., reclamantul L. I., reclamanta I. C., reclamanta N. M. și pe pârâtul H. A. B. (B.), având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 26.02.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA,
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.04.2014 reclamanții G. C. și L. I. au formulat în contradictoriu cu pârâtul H. ALPAIR-B. (B.) acțiune în civilă în daune morale și obligație de a face solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 Euro, pentru fiecare dintre aceștia, reprezentând daune morale pentru prejudiciile cauzate prin afirmațiile făcute prin intermediul mijloacelor mass-media de largă circulație, respectiv pe Portalul Revoluției, obligarea pârâtului la sistarea oricăror activități legate de publicarea prin orice mijloace mass-media a numelor subsemnaților reclamanți alăturat de minciuni și de cuvinte injurioase sau obscene, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului adus onoarei și demnității noastre, prin publicarea de dezmințiri și scuze publice pe Portalul Revoluției, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral creat, prin publicarea pe cheltuiala proprie într-un ziar de largă circulație a hotărârii definitive și irevocabile în prezenta cauză precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au susținut că, pe Portalul Revoluției, în data de 25.03.2014 au fost postate de mai multe ori de către pârât (care scria cu acest portal sub pseudonimul ranit21tg-ms89) afirmații lipsite de orice temei, jignitoare la adresa acestora.
Reclamanții au afirmat că au fost numiți „traficanți de certificate”, afirmații care le lezează foarte mult personalitatea și dreptul la imagine, având în vedere faptul că acestea au fost preluate și de alții, iar pe portal au avut un număr foarte mare de vizualizări, fiind citite de foarte mulți revoluționari.
Au mai arătat reclamanții că pârâtul profitând de abrogarea infracțiunilor de calomnie și insultă din Codul Penal, și-a permis să mintă și să le atribuie tot felul de cuvinte urâte “impostori, slugi, jigodii împuțite”
Din aceste aspecte, reclamanții arătat că răspunzător pentru afirmațiile respective este pârâtul, care nu deține certificat de revoluționar.
Reclamanții au arătat că aceștia dovedesc calitatea lor de revoluționari folosință certificatele ce le-au fost atribuite calitatea prin certificatele ce au fost eliberate în 1992, sub incidența Legii nr. 42/1990.
Reclamanții au arătat că au suferit daune morale imense, datorită activităților pârâtului, apreciind că aceste insulte, injurii și calomnii aduc o atingere gravă atât acestora, cât și familiilor acestora, fiind făcute din motive josnice, dar care sunt necunoscute acestora.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la sistarea oricăror activități de această natură, considerând că se impune stabilirea în sarcina acestuia a unei obligații de “a nu face”, în scopul de a preveni păgubirea în continuare a numelui, imaginii publice, onoarei și demnității acestora, drepturi fundamentale recunoscut de Constituție și de Tratatele internaționale la care România este parte.
Reclamanții au arătat că nu solicită obligarea pârâtului la sistarea oricăror activități legate de publicare de materiale în general, ci solicită doar obligarea pârâtului la sistarea oricăror activități legate de publicare numelui reclamanților alăturat de minciuni, de cuvinte jignitoare injurioase și obscene.
Reclamanții și-au motivat aceste pretenții în art. 30 alin.6 din Constituția României care prevede că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.
Reclamanții au mai învederat instanței că o asemenea ingerință este permisă și de practica CEDO, fiind conformă cu sfera protecției la care se referă art. 8 din CEDO, urmărind un scop legitim și fiind necesară într-o societate democratică.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de determinare a cuantumului unui astfel de prejudiciu, totuși este cert că actul de justiție are și rol educativ, astfel încât exercitarea unui drept, respectiv a celui la liberă exprimare, nu poate fi făcută decât în limite rezonabile și în așa fel încât el să nu se suprapună peste un alt drept, respectiv peste dreptul al propria imagine, căci prejudiciul apare acolo unde, prin exercitarea în mod abuziv a unui drept de către o persoană, se limitează exercitarea unui alt drept de către o altă persoană.
În concluzie, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea în prevederile art. 1.349, art. 1.357 C.civ, art. 113 alin. 1 pct. 9 C.p.c.
B. Apărări - întâmpinare
La data de 10.07.2014 (f. 63) pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că acuzele reclamanților nu sunt reale.
Pârâtul a arătat că reclamanții fac acuze nereale împotriva sa arătând că nu este un revoluționar autentic, neprimind calitatea de revoluționar legal.
Pârâtul a menționat că a fost rănit prin împușcare în Revoluția din Tg-M. în seara de 21 decembrie 1989, fiind cuprins în Decretul Prezidențial nr. 110/1991 publicat în M.Of. nr. 40/24.02.1993, deci înaintea reclamantului L. I..
Pârâtul a mai arătat că afirmațiile sale că reclamanții sunt „traficanți de certificate” și că nu au adus daune imaginii de revoluționar sunt bazate pe declarațiile revoluționarilor autentici care contestă faptul că reclamantul L. I. și-a făcut fetele revoluționare care atunci aveau 12 respectiv 10 ani și care conform Legii nr. 341/2004 nu pot fi Luptători cu merite deosebite.
De asemenea, referitor la aspectul că reclamantul G. C. a ajutat pe mai mulți cetățeni care pretind că au făcut revoluția în Târgu-M. să obțină avizul din București, neprimind avizul de la Asociația din Tg-M., a cărui Președinte este pârâtul. Cele susținute pot fi confirmate și de SSPR (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989).
În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
Pârâtul nu și-a întemeiat apărările în drept.
C. Răspuns la întâmpinare
La data de 28.07.2014 reclamanții au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care au arătat că prin întâmpinarea sa pârâtul face afirmații contare realității.
Reclamanții au reiterat cele arătate în cererea introductivă, nominalizând insultele și calomniile la care au fost supuși.
D. Cerere completatoare
Pârâtul a depus la dosarul cauzei o cerere (f. 144) prin care a solicitat introducerea în cauză a Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor împotriva Regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 – 1989 pentru a dovedi lipsa îndeplinirii condițiile necesare acordării acestor titluri, solicitând în același timp instanței să solicite respectivei instituții o liptă a persoanelor ce au primit avizul Asociației Revoluționare Jilava 89 Răniți și Reținuți prin președintele Gădina C..
Instanța deliberând asupra cererii înaintate de către pârât a respins-o la termenul din 13.02.2015. Instanța a reținut că pârâtul, raportat la cele două cereri ale sale, nu a urmărit introducerea în cauza a altei persoane, neexistând raportare la un temei de drept, ci a urmărit administrarea de dovezi, având drept teză probatorie demonstrarea că reclamantele I. C. și Neata M. nu au îndeplinit condițiile necesare de acordare a acestor titluri.
Raportat la obiectul cauzei, aceea de despăgubiri în urma suferințelor morale suferite de reclamanți în urma cuvintelor injurioase și calomnioase adresate de către pârât, instanța reține că nu sunt utile prezentei cauze probe din care să rezulte îndeplinirea condițiilor necesare acordării certificatului de revoluționar.
E. Probe
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
La termenul din 13.02.2015 a fost administrată proba testimonială constând în audierea martorilor M. R., respectiv B. M., mărturia acestora fiind consemnată la dosarul cauzei.
F. Conexitate cu dosarul_/299/2014
La termenul din 18.11.2014 instanța, în dosarul nr._/299/2014, a admis excepția conexității invocată de către reclamantă, iar în temeiul art. 139 alin. 1 C.p.c. a dispus conexarea dosarului nr._/299/2014 la dosarul nr._ .
Pe cale de consecință, instanța de față va analiza ambele cereri de chemare în judecată, atât cea din dosarul nr._, cât și cea din dosarul nr._/299/2015.
În dosarul nr._, reclamanta I. C., reclamanta N. M. au chemat în judecată pe pârâtul H. A.-Benianim prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 Euro pentru fiecare dintre reclamante, reprezentând daune morale pentru prejudiciile cauzate prin afirmațiile făcute prin intermediul mijloacelor mass-media de largă circulație, respectiv pe Portalul Revoluției, obligarea pârâtului la sistarea oricăror activități legate de publicarea prin orice mijloace mass-media a numelor reclamantelor alăturat de minciuni și de cuvinte injurioase sau obscene, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului adus onoarei și demnității, prin publicarea de dezmințiri și acuze publice pe Portalul Revoluției, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral creat, prin publicarea pe cheltuiala proprie într-un ziar de largă circulație a hotărârii definitive și irevocabile pronunțate în prezenta cauză.
Reclamantele în dosarul_/299/2015 au invocat, în esență, aceleași aspecte de fapt și de drept pe care reclamanții le-au invocat în dosarul nr._ .
Astfel, acestea au arătat că pârât le-a lezat numele și demnitatea prin postarea pe portalul Revoluționarilor a unor cuvinte jignitoare, injurioase și calomnioase, acuzându-le a fi impostoare, traficante de certificate, afectându-ne foarte mult din punct de vedere al sănătății cât și din punct de vedere moral.
În concluzie, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea în prevederile art. 1349, 1357 C.civ și art. 113 alin. 1 pct. 9 C.p.c.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și, deși a fost citat personal la interogatoriu la termenul din 18.11.2014, nu s-a prezentat personal la interogatoriu, însă acesta a efectuat apărări în dosarul_, raportat la pretențiile tuturor reclamanților, inclusiv în dosarul disjuns.
II. ÎN FAPT
Pe Portalul Revoluției, în data de 25.03.2014 precum și ulterior, au fost postate mai multe mesaje de către pârât (care scria cu acest portal-forum sub pseudonimul ranit21tg-ms89), prin care îi critica puternic pe reclamanții G. C. și L. I. precum și pe reclamantele I. C. și N. M. pentru aspecte din trecutul acestora, raportat la calitatea de revoluționari ai acestora, negând această calitate și învederând că nu ar fi primit această calitate în mod întemeiat.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.04.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil instanța reține că sumele solicitate în procedura de față își au cauza juridică în pretinsele fapte ilicite ale pârâtului care a creat prejudicii morale reclamanților prin mesajele urcate pe Portalul Revoluționarilor.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 103 din Legea nr. 71/2011, „obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”.
Ținând cont că pretinse faptele ilicite reprezentând temeiul pretențiilor solicitate au fost săvârșite după . Codului civil 2009, va fi aplicabil acesta alături de legislația conexă.
Astfel, potrivit 1.349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
De asemenea, potrivit art. 1.357 C.civ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
B. Soluția instanței
B.1. Soluția instanței cu privire la capătul I de cerere
În soluționarea cauzei, instanța mai are în vedere art. 30 alin. 6 din Constituția României, potrivit căruia libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară și nici dreptul la propria imagine.
Potrivit art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată în parte.
Soluția instanței se întemeiază pe următoarele argumente:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului sub forma solicitată de reclamant, trebuie să se probeze îndeplinirea condițiilor cumulative cerute în acest scop, anume: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat reclamantului un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
În privința faptei ilicite, instanța apreciază că această condiție este probată.
Astfel, instanța, audiind martorii M. R. și B. M. la termenul din 13.02.2015, raportat la înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei care reprezintă tipăriri ale conversațiilor avute în mediul electronic, netăgăduite de pârât care, prin întâmpinarea depusă, doar a susținut veridicitatea celor afirmate de dumnealui, constată că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, manifestările injurioase ale pârâtului fiind dovedite.
Martorul M. R. a arătat că a observat ex proprii sensibus cum pe site-urile SSPR-ului a observat postările pârâtului – „am fost foarte surprins când această persoană pe care n-am văzut-o niciodată afirma lucruri neadevărate. Nu mai țin minte ce user folosea pârâtului, însă denumirea pe care op purta era similară numelui său. Pârâtul aducea injurii în special domnului L. și se preciza că fetițele domnului L. nu ar fi mai participat la revoluție. Aducea tot felul de injurii și asupra celuilalt reclamant, că ar fi făcut trafic de certificate”.
De asemenea, raportat la prejudiciul moral cauzat martorul a mai arătat că „Reclamanții au fost afectați de cele întâmplate, chiar a II-a zi după discuția mea cu domnul L., acesta a fost la doctor. Din ce am auzit a avut probleme referitoare la suferința sa de diabet. Consider că injuriile care au fost aduse au legătură cu suferința sa.”
Aspectele acestea au fost confirmate și de cele reținute de doamna martor B. M. „având o cunoștință la Tg-M. am aflat de la această că userul RANIT 21 este de fapt domnul H. B. sau B.. Precizez că am mai auzit de comportamentul său injurios și de la alte persoane. Precizeze că, ulterior acestui moment, m-am mai interesat de persoana domnului H. observând că acesta are comportament injurios și față de alte persoane. Ulterior am discutat pe Facebook cu domnul H., i-am precizat dacă are dovezi în sensul celor expuse de dumnealui pe grupurile de discuții, să le facă publice, însă acesta a reacționat aducându-mi și injurii. (…) După ce am aflat că a fost intentat procesul am observatz că injuriile au continuat, pârâtul continuând a-i denumi pe reclamanți drept „traficanți de certificate”.”
De asemenea, instanța face referire și la postările pe Portalul Revoluției, aflate la dosarul cauzei (f. 9) în care se evidențiază modul de exprimare a user-ului rănit21tg-ms89, acesta afirmând „Afară cu Traficanții de certificate dintre noi. Afară cu (…) L.-G.. La pușcărie!!!!”.
De asemenea, în răspunsul la întâmpinare reclamanții G. și L. au depus alte postări tipărite de pe Portalul Revoluției.
Se constată că acesta a arătat că (f. 97) „G. C. este președintele BNR. Adică președintele boilor născuți în România. Este un prost, e un dobitoc, e un idiot. E un bou.”.
Raportat la pretențiile reclamanților, pârâtul nu a contestat, în esență, cele arătate de către reclamanți, nu a negat că ar fi utilizatorul care ar fi postat aceste mesaje pe Portalul Revoluției, acesta menținându-și, însă, susținerea că reclamanții au făcut trafic de certificate, au adus atingere imaginii revoluționarilor, ajutând mai multe persoane în a obține certificate de revoluționari. Pârâtul îi desconsideră pe reclamanți, consideră că domnul G. nu este credibil.
Instanța trebuie să evidențieze caracterul eminamente controversat al evenimentelor ce s-au desfășurat în decembrie 1989, existând, în ultimii 25 de ani o aprinsă discuție în societatea românească despre succesiunea evenimentelor și despre implicarea unor anumite persoane în respectivele evenimente. Această discuție nu a ajuns la final, societatea civilă fiind interesată în soluționarea justă și echitabilă a tuturor evenimentelor care s-au desfășurat în perioada Revoluției Române din 1989.
Instanța mai constată că, în ciuda caracterului aprins al discuțiilor purtate pe Portalul Revoluției, pârâtul are dreptul de a-și exprima părerea față de certificatele de revoluționar a reclamanților, putând chiar contesta modul în care reclamanții au dobândit aceste certificate.
Mai mult, raportat la apărările pârâtului care contestă caracterul public al Portalului Revoluției, instanța constată din înscrisurile depuse la dosar și din depozițiile martorilor, că acesta este un forum public de discuții, pe care pot insera comentarii orice persoane care doresc, cu prealabilă autentificare sub numele de utilizator. Astfel instanța va constata caracterul public al mediului în care a avut loc fapta ilicită.
De asemenea, instanța luând act de caracterul extrem de controversat și sensibil pentru societatea românească a obiectului discuțiilor, tonul acestora este previzibil că va fi mai aprins.
Însă, pe de altă parte, nu se pot tolera insultele și injuriile în nicio discuție aflată pe un portal de discuții public.
Modul de manifestare a pârâtului este unul de natură a aduce prejudicii reclamanților, insultarea acestora prin folosirea invectivelor „Este un prost, e un dobitoc, e un idiot. E un bou” netrebuind a fi nici permisă, iar nici tolerată, în temeiul art. 10 din CEDO, nefiind necesară într-o societate democratică, vătămarea adusă reclamanților fiind nejustificată.
Pârâtul are la dispoziție orice acțiune în instanță pe care o consideră necesară, își poate manifesta nemulțumirea față de calitatea de revoluționar a reclamanților, însă acesta nu le poate adresa injurii evidente pe un forum de discuții public.
Mai mult, prin folosirea în mod repetat a noțiunii de „traficant de certificate” alături de ideea de trimitere „la pușcărie” a acestora și nominalizarea reclamanților, pârâtul a depășit limitele dreptului său de exprimare aducând atingere drepturilor reclamanților la imagine și onoare.
Însă, față de reclamantele I. C., reclamanta N. M. instanța reține absența unei fapte ilicite.
Astfel, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, declarația martorilor precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că invectivele, injuriile și insultele au fost îndreptate spre reclamanții G. și L., aceștia fiind țintele protestelor pârâtului precum caracterizarea de „la pușcărie” cu „traficanții de certificate”, dar în ceea ce privește fiicele acestora, reclamantele din dosarul_/299/2014, acestora doar li s-a contestat contribuția la Revoluția Română, punându-se la îndoiala participarea în condițiile unei vârste reduse.
Mai mult, martorii audiați în cauză au evidențiat suferințele celor doi reclamanți, iar nu și a fiicelor acesteia.
Astfel, fiind constatată fapta ilicită săvârșită doar în dauna reclamanților G. și L., instanța va proceda cu analiza întrunirii răspunderii civile delictuale, doar în ceea ce-i privește pe aceștia.
În ceea ce privește condiția vinovăției pârâtului pentru fapta ilicită constatată, instanța reține că acesta rezultă din înscrisurile și declarațiile martorilor existente la dosarul cauzei, pârâtul nu a negat acest aspect, ci doar și-a nuanțat afirmațiile (f. 132), acest element al răspunderii civile delictuale fiind și el dovedit.
Instanța apreciază că este îndeplinită și cerința existenței prejudiciului moral - constând în lezarea demnității și imaginii persoanei reclamanților G. și L..
Prejudiciul moral reprezintă consecințele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conținut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalității umane, definind-o. În cazul de față este vorba de un prejudiciu moral constând în suferința psihică ce a fost cauzată reclamanților de fapta pârâtului, în afectarea demnității și onoarei acestora, atât prin raportare la propria persoană, cât și în ochii celorlalți.
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale, instanța reține că repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
De aceea, este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, o determinare riguroasă, adecvată implicând unele cercetări referitoare la personalitatea și psihologia victimei, în raport cu mediul social, familial, profesional, cu principiile etice ale timpului și societății. În vederea stabilirii reparației morale, se vor lua în considerare criterii referitoare la consecințele suferite pe plan psihic, expunerea la disprețul public, sentimentul de frustrare accentuată creat reclamatei și de afectare gravă a personalității sale morale.
Având în vedere prejudiciul moral suferit de reclamantă, constând în afectarea demnității și onoarei acestora, instanța apreciază că toate criteriile arătate trebuie subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
În acest sens, instanța va conchide că pârâtul și-a exprimat opiniile față de acțiunile reclamanților, însă a ales să folosească, pe lângă contestații propriu-zise a activităților reclamanților și injurii sau invective, fără ca acestea să îmbogățească în vreun mod discuția purtată.
Astfel injuriile sale așa cum au fost expuse mai sus au creat, fără îndoială, anumite prejudicii morale celor doi reclamanții, lezându-le demnitatea și onoarea. Pe de altă parte, repararea prejudiciului trebuie să se facă în limite rezonabile astfel încât să nu se obțină o simplă îmbogățire a reclamanților pe seama pârâtului.
În acest sens instanța stabilește că suma de 500 lei în favoarea fiecăruia dintre cei doi reclamanți este suficientă spre a oferi satisfacție acestora, în sensul de a se constata o încălcare a drepturilor sale și obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral.
Suma respectivă a fost stabilită de instanță și în considerarea faptului că orice limitare a dreptului la exprimare a unei persoane trebuie să fie atent analizată și trebuie să nu cauzeze sarcini disproporționate persoanei sancționată.
Astfel, raportat la fapta ilicită a pârâtului, postarea pe un forum public a unor injurii adresate reclamanților este o manifestare în spațiul public, care, desigur, ilicită în cazul de față, nu trebuie să producă pe viitor pârâtului o teamă atât de mare încât să-i limiteze drepturile constituționale.
În acest mod suma stabilită la sus se evidențiază a fi echitabilă, reparând prejudiciul suferit de reclamanților și fiind și un avertisment înaintat pârâtului să nu mai se manifeste în acest mod, să nu mai adreseze injurii altor persoane.
În acest sens instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la plata sumei de 500 de lei reprezentând daune morale în favoarea reclamanților.
De asemenea, instanța va respinge acțiunea intentată de reclamantele I. C. și N. M. intentată împotriva pârâtului având ca obiect daune morale ca fiind neîntemeiată.
B.2. Soluția instanței cu privire la capetele II, III și IV de cerere
În afara de acțiunea intentată privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, reclamanții au mai solicitat, atât în dosarul de față, cât și în dosarul conexat obligarea pârâtului la sistarea oricăror activități legate de publicarea prin orice mijloace mass-media a numelor subsemnaților reclamanți alăturat de minciuni și de cuvinte injurioase sau obscene, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului adus onoarei și demnității noastre, prin publicarea de dezmințiri și scuze publice pe Portalul Revoluției, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral creat, prin publicarea pe cheltuiala proprie într-un ziar de largă circulație a hotărârii definitive și irevocabile în prezenta cauză.
Privitor la reclamantele I. C. și N. M., luând în considerare că instanța a respins acțiunea acestora, constatând lipsa unei fapte ilicite săvârșite de pârât, instanța va respinge și capetele II-IV de cerere ale acestora.
În ceea ce privește reclamanții G. C. și L. I. instanța reține că respectivele capete de cerere sunt neîntemeiate.
Instanța reține că dreptul la liberă exprimare, consacrat în Constituție, dar și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un drept intim legat de fiecare persoană, fiind un pilon al unei societății libere și democratice.
Astfel, instanța apreciază că satisfacția oferită reclamanților prin constatarea încălcării drepturilor lor la imagine și onoare prin acțiunile pârâtului și obligarea acestuia la plata de daune morale este suficientă.
De asemenea, instanța ia act că aceasta este prima situație care a fost adusă la cunoștința instanțelor de judecată injuriile și invectivele folosite de pârât.
Mai mult, în ceea ce privește capătul II de cerere că instanța de judecată nu poate obliga pârâtul la sistarea tuturor eventualelor afirmații viitoare ale acestuia caracterizate de reclamanți ca fiind „mincinoase sau injurioase”, o asemenea obligație incumbând oricum pârâtului, care trebuie să se abțină să întreprindă orice acțiune de natură a leza interesele altei persoane sub sancțiunea reparării prejudiciului cauzat. Mai mult o asemenea obligație impusă de o instanță de judecată ar avea repercusiuni deosebit de nefaste pentru libera exprimare a persoanei în cauză, fiind, oricum, imposibil de pus în executare.
În ceea ce privește capetele III și IV de cerere, raportat la cele expuse mai sus instanța consideră că pretențiile sunt neîntemeiate, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral cauzat prin plata sumelor de bani fiind suficientă pentru echilibrarea raporturilor sociale dintre părțile implicate în litigiu.
B.3. Cu privire la cheltuielile de judecată
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii în parte a acesteia și dispozițiile art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 160 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, ce urmează a fi suportate de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulat de reclamantul G. C. având CNP_, cu domiciliul in sector 1, București, .-41, . I. având CNP_ cu domiciliul in sector 1, București, Calea Griviței, nr. 59-61, reclamantul I. C. cu domiciliul ales in com. ., .. 8, reclamanta N. M. cu domiciliul ales com. ., .. 8, in contradictoriu cu pârâtul H. A. B. (B.) avand CNP_, cu domiciliul in ., sat Nazna, ., J. M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului G. C. suma de 500 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului L. I. suma de 500 lei reprezentând daune morale.
Respinge celelalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 160 lei reprezentând cheltuieli de
judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. A.-G. E. A.
Redactat: 26.05.2015
Redactor: Jud. D. A.-G.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3722/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3597/2015. Judecătoria... → |
|---|
