Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 3895/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 3895/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3895/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă Nr. 3895/2015

Ședința publică de la 27 Februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A. C.

GREFIER A. H.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL SEDIU ALES LA SCA D. DOBREV și pe intimat C. L., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).

Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.02.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015, 20.02.2015, 27.02.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014 sub nr._, reclamanta S.C. A. M. UNLIMITED S.R.L., în contradictoriu cu paratul C. L., a formulat în temeiul art.31 alin.3 din Legea nr.7/1996 plângere, prin care a solicitat instanței să dispună ca Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliara S. 1 să noteze în cartea funciară nr._-C5-U20 a Municipiului București, aferentă imobilului cu nr. cadastral_-C5-U20, litigiul din dosarul nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, în esență, a solicitat B.C.P.I. S. 1 notarea litigiului din dosarul nr._/3/2014, aflat pe rolul Tribunalului București în cartea funciara nr._-C5-U20 a Municipiului București, aferentă imobilului cu nr. cadastral_-C5-U20. Obiectul dosarului_/3/2014 îl reprezintă obligarea Primarul General al Municipiului București, S. M. O. la suspendarea autorizației de construire nr. 242/_/15.04.2014 emisă pentru imobilul din .-31, S. 1, București.

Atât cererea de notare a litigiului, cât și cererea de reexaminare înaintata Registratorului- șef au fost respinse.

Motivele respingerii cererii de reexaminare au fost următoarele: (i) autorizația de construire nr. 242/_/15.04.2014 emisă de Primarul General al Municipiului București nu este notată în Cartea funciară; (ii) obiectul acțiunii nu se încadrează în tipul notărilor prevăzute de art. 902 alin 2 Cod civil; (iii) potrivit art. 902 alin 3 Cod civil, reclamantul nu face dovada dobândirii unui drept rea sau unui alt drept în legătură cu imobilul înscris în prezenta carte funciară.

A învederat ca dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 7/1996 impun ca Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară să asigure înscrierea în Cartea Funciară a litigiilor ce a legătură cu bunul imobil intabulat.

În conformitate cu dispozițiile art. 876 din Codul civil, pot fi înscrise în cartea funciară fapte sau raporturi juridice ce au legătura cu imobilele intabulate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 902 alin.2 pct. 19 din același act normativ, în afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară: acțiunile pentru apărarea drepturilor real înscrise în cartea funciară, acțiunea în partaj, acțiunile în desființarea actului juridic pentru nulitate, rezoluțiune ori alte cauze de ineficacitate, acțiunea revocatorie, precum și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legatura cu imobilele înscrise.

Astfel, s-a învederat faptul că dispozițiile art. 902 nu condiționează notarea cu privire la „orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu înscrise" de existenta unui înscris pe care titularul dreptului sa-l depună la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara.

D. urmare, prin această manieră de interpretare a textului de lege Regiatratorul-șef nu face altceva decât să adauge condiționări la lege, ceea ce este evident că nu este permis. Dacă s-ar întâmplat precum susține Registratorul-șef, înseamna că s-ar lăsa la îndemâna titularului dreptului intabulat în Cartea Funciară opțiunea de a decide dacă dorește sau nu sa se înscrie un posibil litigiu.

În sfera de reglementare a dispoziției legale din art. 902 alin 2 pct. 19 din Codul de procedură civilă, precitată, intră și acțiunile de contencios administrativ ce au ca obiect anularea autorizației de construire - act administrativ ce conferă dreptul de a edifica pe imobilul teren înscris în Cartea Funciară.

Față de dispozițiile legale incidente, s-a precizat că solicitarea de notare a litigiului întrunește cumulativ condițiile de admitere impuse de Codul civil și individualizează în mod corect imobilul, fiind indicate numărul cadastral și numărul de Cartea Funciară, titularul de drepturi față de care se face notarea litigiului la data formulării cererii, având atașată în original și cererea de chemare în judecată cu viza instanței.

De asemenea, s-a învederăt faptul că nu i se poate reproșa faptul că autorizația de construire în baza căreia s-a ridicat edificiul nu este înscrisă în Cartea Funciară. De altfel, înscrierea unei construcții în Partea I a Cărții Funciare este permisă doar titularului de drepturi reale asupra imobilelor intabulate, reclamanta nefiind îndrituită să îndeplineasca această condiție impusă pe cale administrativă.

Dacă titularul de drepturi reale alege să înscrie imobilul construcție la mult timp după emiterea procesului verbal de finalizare a acesteia și odată cu documentația pentru dezmembrarea apartamentelor și a spatiilor comune ce compun locuința colectivă, nimeni nu-l poate opri de la un asemenea demers, dar aceasta nu înseamnă că reclamantei îi este interzis să noteze litigiul până când titularul de drepturi consideră oportun să facă demersurile susmenționate.

Totodată, înscrierea în prealabil a construcției în Partea I a Cărții Funciare nu se regăsește în dispozițiile limitative ale art. 29 din Legea nr. 7/1996, privind condițiile de notare în Cartea Funciara a actelor si raporturilor juridice.

Al doilea motiv pe care îl invocă Registratorul-șef este: „obiectul acțiunii nu se încadrează în tipul notărilor prevăzute de art. 902 alin 2 Cod civil”.

Susținerea registratorului-șef este complet eronată. Obiectul acțiunii se încadrează în tipul notărilor prevăzute de art. 902 alin 2, mai exact în punctul 19 al prevederii legale suscitate

A aratat ca acțiunea reclamantei are o evidentă legătură cu imobilul (teren + supraedificat), fiind vorba de suspendarea pe cale judiciară a efectelor unui act administrativ de autoritate cu caracter individual (autorizația de construire).

De asemenea, trebuie precizat câ prevederile art. 902 alin. (2) din Codul civil nu prevăd în mod exhaustiv categoriile de litigii a căror notare in cartea funciară este admisa, enumerarea nefiind in mod evident una limitativă, așa cum a apreciat Registratorul-șef al Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară a Sectorului 1 când a respins cererea reclamantei de reexaminare.

De altfel, chiar și Regulamentul de Organizare și Funcționare a Birourilor de Cadastru ș Publicitate Imobiliară prevede la art. 42 alin. (2)² că pot face obiectul notării în cartea funciară orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.

Totodată, cerințele impuse de art. 876 din Codul civil impun ca litigiul supus notării să aiba o legătură cu "imobilul" înscris în cartea funciară, noțiune prin care se va întelege . care s-a edificat o construcție si care este identificata printr-u numar cadastral, iar nu în mod necesar cu drepturile reale asupra acestuia.

Față de dispozițiile legale incidente, s-a precizat că solicitarea de notare a litigiului întrunește cumulativ condițiile de admitere impuse de Codul civil și individualizează în mod corect imobilul, fiind indicate numărul cadastral și numărul de carte funciară, titularul de drepturi față de care se face notarea litigiului la data formulării cererii, având atașată în original cererea de chemare în judecată purtând viza Tribunalului București.

Cu privire la motivul nr.(iii), s-a aratat ca Registratorul-șef, în motivarea soluției oferite, s-a întemeiat și pe dispozițiile art. 902 alin. 3 din Codul civil, susținând ca reclamanta nu a făcut dovada dobândirii unui drept real sau unui alt drept în legătură cu imobilul înscris în prezenta carte funciară.

Insă, susținerea Registratorului-șef este complet eronată întrucât se bazează pe o interpretare greșită a textului de lege. Astfel, dispozițiile art. 902 din Codul civil dispun după cum urmează: Actele sau faptele supuse notării (1) Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2) devin opozabile terțelor persoane exclusiv prin notare, dacă nu se dovedește că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaștere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate. în caz de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, dispozițiile art. 890-892, 896 și 897 se aplică în mod corespunzător. (2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară: (...) 19. acțiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea funciară, acțiunea i partaj, acțiunile în desființarea actului juridic pentru nulitate, rezoluțiune ori alte cauze c ineficacitate, acțiunea revocatorie, precum și orice alte acțiuni privitoare la alte dreptui fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise; (...) (3) în sensul prezentului articol, prin terți se înțelege orice persoană cam a dobândit i drept real sau un alt drept în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.

S-a menționat ca registratorul-șef a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 902 alin (3). Astfel, acestea se referă la terții/persoanele cărora le sunt opozabile exclusiv prin notare drepturile fapte sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2). Pentru a fi corect interpretat a (3) trebuie coroborat cu dispozițiile alin (1) al art. 902. Definiția terțului din art. 902 alin 3 se referă la terțele persoane menționate în cadrul alin. (1) al aceluiași articol. Astfel, în alin.3 al art. 902 legiuitorul nu face decât să expliciteze cine sunt persoanele cărora le su opozabile exclusiv prin notare drepturile faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la a 876 alin. (2).

Astfel, registratorul-șef în respingerea solicitării reclamantei de notare a litigiului oferă o motivare care se bazează pe o greșită interpretare a legii. Reclamanta pentru a putea solicita notarea litigiului în Cartea Funciară nu trebuie să fiu o persoană care să fi dobândit un drept real sau un alt drept în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară. Precum a arătat mai sus, unei astfel de persoane ii sunt opozabile exclusiv prin notare drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin (2). Nu este absolut nicio legătură între persoana care solicită notarea litigiului și dispozițiile art. 902 alin (3).

Ceea ce reclamanta trebuia însă să îndeplineasca sunt dispozițiile limitative ale art. 29 din Legea nr. 7/1996, respectiv: (i) înscrisul în temeiul căruia se solicită notarea, în prezenta speță cererea de chemare în judecată, să fi fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, (ii) să se fi identificat corect numele sau denumirea părților și să se fi menționat codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înreglstrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora, (iii) să fi fost individualizat imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz.

Iar reclamanta a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute mai sus: (i) a depus în original cererea de chemare în judecată, aceasta având aplicată ștampila instanței și numărul de dosar, (ii) a identificat corect numele părților și am menționat codul numeric personal al acestora, (iii) a individualizat imobilul printr-un număr corect de Carte Funciară și un număr cadastral sau topografic.

In același timp, s-a învederat faptul că o cerere de notare a litigiului nr._/3/2014, formulată în cadrul dosarului O. nr._/29.07.2014, a fost admisă și s-a dispus prin încheierea nr._ notarea litigiului. Menționăm faptul că cererea formulată în cadrul prezentului dosar O. nr._/29.07.2014 este aproximativ identică cu cea formulată fh cadrul Dosarului O. nr._/29.07.2014, singura diferență fiind referirea la unitatea locativă din cadrul aceluiași nr. cadastral. În rest, cererile la care reclamanta a făcut mențiune mai sus, precum și documentele depuse odată cu aceasta au fost identice.

D. urmare, pentru identitate de rațiune și soluționare a cererilor reclamantei, cererea de reexaminare pe care o atacă ar fi trebuit să fie admisă.

Cu toate acestea, deși reclamanta a îndeplinit cerințele prevăzute de lege, registratorul-șef a respins în mod nelegal solicitarea acesteia de notare a litigiului în Cartea Funciară,

În drept, reclamanta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 876 și ale art. 902 din Codul civil, dispozițiile art, 4, art 29, art. 31 din Legea nr. 7/1996, dispozițiile art. 59 alin. (3), art. 72 și art. 73 din Regulamentul, organizare și funcționare a birourilor de carte funciară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2000.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri, atașând la cerere, în copie, înscrisuri (f.6-16).

Reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru în cuantum de 50 lei.

În data de 04.02.2015, B.C.P.I. S. 1 a înaintat copia dosarului în care a fost data încheierea atacata.

În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.

Analizând actele și lucrarile dosarului, instanța reține urmatoarele:

I.Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2014, reclamanta S.C. A. M. UNLIMITED S.R.L. a solicitat anularea autorizației de construire nr.242/_/14.04.2014 emisa de Primarul General al Municipiului București în beneficiul paratului C. L., pentru imobilul situat în București, .-31, sector 1, Carte Colectiva nr._ – C5.

În motivarea cererii înregistrate sub nr._/3/2014, reclamanta a invocat, în esență, faptul ca a fost autorizata o construcție de P+2E+M, prin încălcarea regimului de înălțime de maxim P+2E, că s-a construit un așa-zis „pod” cu balcoane care a fost transformat de parat în etajul 3, cu ferestre care îi încalcă reclamantei servitutea de vedere. A mai invocat faptul ca în aceasta zona mansarsarea este permisa doar cu titlu exceptional în cazul cladirilor existente la momentul aprobarii Planului Urbanistic General al Municipiului București prin H.C.G.M.B. nr.269/2000. De asemenea, s-a aratat ca în realitatea a fost depasita distanța de cuplare de 15 metri de la aliniament, in realitatea cladirea având o lungime de 21 de metri si ca autorizația de construire incalca prevederile art.5.3 din H.C.G.M.B. nr.66/2006. În plus, s-a învederat ca s-a nesocotit dreptul al intimitate al persoanele fizice care locuiesc în imobilul proprietatea reclamantei, ca se creeaza o presiune nejustificata asupra infrastructurii strazii Elocinței și ca imobilul reclamantei pierde drastic din valoarea de piața datorita incalcarii intimitatii prin executarea unor ferestre ce încalca flagrant servitutea de vedere, precum și proximitatii unei cladiri disonant de inalte fata de restul strazii si fara niciun fel de valoare estetica.

II.Prin cererea înregistrata la O.C.P.I. S. 1 București sub nr._/2014, s-a solicitat notarea in cartea funciară nr._-C5-U20 a existenței litigiului având ca obiect anularea autorizației de construcție nr. 242/_/15.04.2014 emisă de Primarul Generala al Municipiului București, dosar înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului București.

Prin Încheierea de respingere nr._/29.07.2014, emisă de O. S. 1 București, a fost respinsă cererea petentei cu motivarea că autorizația de construcție nr. 242 nu se regăsește printre înscrisurile din cartea funciară.

Petenta a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin Încheierea de respingere nr._/01.09.2014, emisă de O. S. 1 București, reținându-se că: a) autorizația de construcție nr. 242 nu se regăsește printre înscrisurile din cartea funciară; b) obiectul acțiunii nu se încadreaza in tipul notarilor prevazute de art.902 alin.2 C.civil; c) potrivit art.902 alin.3 C.civil, reclamantul nu face dovada dobandirii unui drept real sau unui alt drept în legatura cu imobilul înscris în prezenta carte funciara.

Prin prezenta actiune, petenta S.C. A. M. UNLIMITED S.R.L. a formulat plângere împotriva Încheierii de respingere nr._/01.09.2014, emisă de O. S. 1 București, pentru imobilul situat în București, S. 1, .-31, identificat cu numărul cadastral_-C5-U20.

În drept, potrivit Legii nr. 7/1996, atât la momentul soluționării cererii de înscriere în cartea funciară cât și în momentul soluționării cererii de reexaminare se realizează o verificare formală a cererii și a înscrisurilor, registratorul de carte funciară nefiind competent a se pronunța asupra fondului problemelor. Totodată, pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, instanța nu intră în cercetarea fondului problemelor existente între părți, limitându-se la a verifica dacă registratorul de carte funciară a verificat îndeplinirea condițiilor prev. de art. 28-30 din Legea 7/1996.

În drept, potrivit art.902 alin.2 pct.19 din noul C.civil, „În afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară:acțiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea funciară, acțiunea în partaj, acțiunile în desființarea actului juridic pentru nulitate, rezoluțiune ori alte cauze de ineficacitate, acțiunea revocatorie, precum și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise”.

De asemenea, se pot nota în cartea funciară, fără ca opozabilitatea față de terți să depindă de această înscriere, orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege, în condițiile art.903 pct.3 C.civil.

Conform art.612 C.civil, „Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.”

În conformitate cu art. 614 C.civil, ”Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor.”

Potrivit art.625, „Îngrădile cuprinse în prezenta acțiune se completeaza cu dispozițiile specialeprivind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile si construcțiile de orice fel, padurile, bunurile din patrimoniul național-cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase, precum și altele asemenea ”.

Analizând cererea prin prisma motivelor de fapt și drept invocate, ținând seama de situația de fapt reținută, precum și de dispozițiile legale mai sus evocate, instanța constată că prezenta acțiune a fost formulată în mod neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:

In ceea ce priveste continutul si intinderea atributelor sale, dreptul de proprietate nu este neingradit, ci, dimpotriva, insasi legea stabileste ca exercitarea dreptului de proprietate este susceptibila de anumite limite, care nu sunt altceva decat expresia imbinarii interesului individual al titularului dreptului de proprietate cu interesele generale.

Potrivit art.555 din noul C.civil, atributele dreptului de proprietate sunt recunoscute in limitele stabilite de lege (limitele materiale si limitele juridice).

Printre limitele legale de interes privat ale dreptului de proprietate, care izvorasc din raporturile de vecinatate, fac parte si limitele privitoare la vederea asupra proprietatii vecinului sau cele referitoare la distanța și lucrările intermediare cerute pentru anumite construcții, lucrări și plantații.

Avand in vedere faptul ca limitele legale de interes privat referitoare la vederea asupra proprietatii vecine face parte din categoria obligatiilor reale de a face – obligatii propter rem, fiind in stransa legatura cu dreptul de proprietate asupra imobilului, instanta constată ca aceste obligatii se transmit odata cu transferul bunului.

In plus, interpretand per a contrario dispozitiile art.602 alin.2 C.civil, reiese ca aceste ingradiri ale dreptului de proprietate produc efecte fata de terti fara a necesita respectarea prevederilor legale din materia de carte funciara.

Totuți, fiind limite legale de interes privat, se constată că, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, partile pot conveni constituirea unei drept de servitute, ca drept real, ca dezmembramant al dreptului de proprietate, peste limitele prevazute de legiuitor sau chiar contrar acestora.

Astfel, in cauza dedusa judecatii, nefiind in ipoteza nesocotirii unui drept de servitute, ca drept real – dezmembramant al dreptului de proprietate constituit in baza unui act juridic sau uzucapiunii in conditiile art.756 raportat la art.602 alin.2 si art.614-615 C.civil, se apreciaza ca in mod justificat a fost respinsa cererea de notare in cartea funciara_-C5-_ București Sectorul 1 a litigiului aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, intrucat obligatia de a respecta limitele legale de interes privat referitoare la vederea asupra proprietații vecine, precum și celelalte limite legale ale dreptului de proprietate privata îi incumba, de drept, si celorlalte persoane care vor stapani imobilul situat in Bucuresti, .-31, sector 1.

De altfel, demersul reclamantului este lipsit și de interes, întrucât in ipoteza in care in cursul solutionarii dosarului_/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București, paratul ar transmite dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în Cartea funciara nr._-C5-U20 a Municipiului București, in favoarea altor persoane, hotararea pronuntata in acest dosar isi va produce efecte de drept si fata de succesorii paratilor, in temeiul art.39 alin.3 din noul C.pr.civila.

În plus, în cazul înstrăinării acestui imobil, în patrimoniul succesorilor cu titlu particular ar ajunge dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .-31, cu nr. cadastral_-C5-U20 grevat de obligațiile de a respecta limitele legale de interes privat prevăzute de art.602 – 625 C.civil.

Prin urmare, fiind în ipoteza dobândirii unor obligații propter rem, succesorii în drepturi ai pârâtului nu ar fi în măsură să invoce prevederile art.39 alin.3 teza finală din C.pr.civilă.

Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2013 nu face parte din categoria acțiunilor, actelor sau faptelor care ar putea fi notate în cartea funciară în temeiul prevederilor art.902 alin.2 pct.19 sau ale art.903 alin.3 din Noul Cod Civil.

Pe cale de consecință, vazand și faptul ca cererea de însciere în cartea funciara a fost formulata de O. A., iar nu de S.C. A. M. UNLIMITED S.R.L., instanța va respinge prezenta plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară, ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângere împotriva încheierii de carte funciară privind pe petent . SRL cu sediul in Bucuresti, ., sector 1 si sediu ales la SCA D. DOBREV, București, sector 1, .. 41, . intimat C. L. cu domiciliul în București, sector 1, .. 66, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.C.A./tehn. C.A/H.A.

5 ex./20 iulie 2015

1 ex – se va comunica B.C.P.I. S. 1, la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti,

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 3895/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI