Pretenţii. Sentința nr. 3878/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3878/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3878/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 3878/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -A. C.
GREFIER -A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. SEDIUL ALES LA C.AV. P. D. și pe pârât C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA, având ca obiect pretenții
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.02.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 27.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a formulat cerere de chemare în judecata împotriva paratei C. Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din Romania, solicitând ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata sumei de 1.579,84 lei compusa din: suma de 1.274,97 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de O. asiguratului sau CASCO pentru reparația auto_, suma de 304,87 lei reprezentând dobanda legala aferenta sumei mentionate, conform art.3 din O.G. nr.9/2013 si a dobânzii penalizatoare conform art.3 alin.2 din O.G. nr.13/2011, calculata de la data plații despăgubirilor, respectiv 18.04.2011 si pana la data introducerii acțiunii (04.03.2014), precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente calculata in continuare pana la achitarea integrala a debitului. Totodata, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, în esență, la data de 04.03.2011, in timp ce numitul F. C. conducea auto cu nr._ pe drumul european E581, in afara localitatii H., din direcția Crasna către H., a fost implicat . produs din cauza unei gropi nesemnalizate aflata in carosabil.
Având in vedere faptul ca auto păgubit era asigurat CASCO cu polita AVA nr._, valabila la data producerii evenimantului (18.03.2010 – 17.03.2011), reclamanta a întocmit dosarul de dauna AVA/VS/_/11 si a achitat asiguratului său despagubirea in cuantum de 1.274,97 lei la data de 18.04.2011.
Ținând cont ca despagubirea a fost achitata in baza poliței de asigurare CASCO, în conformitate cu prevederile art.2210 C.civil, aceasta suma urmeaza a fi recuperata de la persoana vinovata de producerea accidentului.
A susținut ca valoarea pagubei a fost stabilita avand in vedere constatările organelor tehnice de specialitate ale reclamantei, autorizația de reparație, precum si chitantele, facturile, devizele de reparații anexate in fotocopie.
S-a solicitat a se constata ca prin actele depuse la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii elementelor răspunderii civile delictuale, astfel:
Fapta ilicita consta in neindeplinirea obligației de intretinere in stare tehnica corespunzătoare a arterei pe care o administreaza, potrivit art.5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prejudiciul este dovedit cu extrasul de cont din data de 18.04.2011 din care rezulta ca reclamanta a achitat suma de 1.274,97 lei asiguratului său, precum si din documentele de reparație depuse la dosar.
Culpa paratei imbraca forma neglijentei prev. de art.1349 si art.1357 cod civil si consta in neaducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite de lege, si anume de a menține arterele de circulație in stare tehnica corespunzătoare.
Potrivit art.5 alin.3 din OUG nr. 195/2002, în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzatoare a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravențional, civil sau penal, dupa caz.
A menționat ca suma in cuantum de 304,87 lei, reprezintă dobanda legala ce a fost calculata in conformitate cu rata dobânzii de referința stabilita de B.N.R., calculata de la data de 18.04.2011 (data plații despăgubirii) - 06.02.2014 (data introducerii acțiunii), conform O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligații banesti.
In dovedirea celor aratate reclamanta intelege sa se foloseasca dc proba cu înscrisuri, atașând la cerere, în copie, înscrisuri (f.6-30).
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.194 C.pr.civ, art.1349, art.1357 si art.2210 alin.1 Cod civil, O.U.G. nr.195/2002, Legea nr.136/1995, art. 112 Cod procedura civila.
Reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru în cuantum de 115,59 lei.
În data de 30.04.2014, parata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiata.
În apărare, parata a aratat ca, în esență, locul producerii incidentului rutier nu este identificat. In cererea de chemare în judecată se menționează generic că evenimentul rutier s-ar fi petrecut pe E581, în afara mun. H., neindicându-se poziția kilometrică la care s-ar fi produs. A menționa generic un sector de drum, fara a identifica vreo poziție kilometrica, echivalează cu lipsa identificării locului producerii evenimentului rutier.
Astfel, în speță nu este deteterminat un element esențial in vederea stabilirii răspunderii civile delictuale, și anume locul producerii evenimentului rutier
A mai susținut ca, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în raport de parata.
A aratat ca fapta ilicitat care, potrivit susținerilor reclamantei cade în sarcina paratei, constă .>
Inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă la a se acționa ., cerință legală care insă este nesocotită prin pasivitate. In speță, obligația impusă de lege ar fi cea prevăzută de art. 5 al OUG 195/2002 respectiv, aceea de a “semnaliza corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și de a lua toate măsurile de înlăturare a acestuia".
In susținerea acțiunii reclamanta invocă faptul că evenimentul rutier s-a produs ca urmare a neîndeplinirii de către parata a obligației de semnalizare a drumului public, fapt ce a condus la impactul vehiculului asigurat cu o groapa situata pe pe E 581, in afara mun. H., jud. V..
S-a învederat ca sectorul de drum indicat de reclamantă era semnalizat în mod corespunzător la data, la care reclamanta susține ca s-a produs evenimentul, respectiv 04.03.2011, acesta aflându-se sub incidența unui indicator “drum cu denivelări”, „restricție de viteza progresiva 70/50 km la ora”si „alte pericole”, conform aprobații date de I.P.J. V. la solicitarea S.D.N. Barlad.
Astfel, parata si-a îndeplinit obligatatia de semnalizare a drumului public, prin montarea de indicatoare rutiere „drum cu denivelări”.
Având în vedere că asfaltarea unei gropi nu poate fi realizată instantaneu, se impune semnalizarea corespunzătoare până la efectuarea lucrărilor de reparație, obligație îndeplinită în speță.
A precizat ca in data de 13.04.2011, tronsonul de drum DN 24B, pe care a avut loc incidentul rutier aratat de reclamanta, urma sa fie predat de către D.R.D.P. Iasi către constructorul . vederea efectuării lucrărilor reabilitare.
Mai mult decât atat, asa cum a mentionat si mai sus, asfaltarea unei gropi nu se realizeaza instantaneu, parata a luat masurile ce se impun, procedând la semnalizarea corespunzătoare si la plombarea acestora.
Raportat la faptul că parata și-a îndeplinit corespunzător obligația de semnalizare a sectorului de drum, vinovăția aparține în întregime conducătorului vehiculului care nu a respectat semnificația indicatoarelor rutiere și nu a adaptat viteza la condițiile de drum.
A precizat că, în conformitate cu art.123 lit.f) a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, pe drumurile cu denivelări, semnalizate ca atare, conducătorul vehiculului este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30km/h în localități sau 50km/h in afara localitatilor.
În aceste condiții, în data de 04.03.2010, zona în care se presupune a se fi petrecut evenimentul rutier descris de reclamantă nu prezenta degradări care să poată conduce la avarierea vehiculelor, in condițiile în care conducătorii auto ar fi respectat semnalizarea rutieră și regimul legal de viteză.
Cu privire la cerința prejudiciului, s-a învederat ca potrivit art.8din Legea136/1995, constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despăgubirilor si a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii si ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.
În cazul de față reclamanta nu a depus niciun înscris prin care sa dovedeasca existența și întinderea prejudiciului.
Mai mult decât atat, constatarea existenței și a întinderii prejudiciului s-a făcut în mod unilateral de către societatea de asigurări, parata nefiind convocata.
Reclamanta consideră că o manieră corectă, care să înlăture orice cu privire la stabilirea prejudiciului ar fi implicat o constatare comună din moment ce reclamanta o considera pe parata răspunzătoare pentru producerea acestuia. Acest aspect nu face decât să arunce o umbră de îndoilă cu privire la modul în care a fost făcută constatarea. Omițând invitarea paratei în vederea participării la constatarea avariilor reale produse au fost încălcate și dispozițiile art. 27 din Legea 136/1995, care prevăd ca despăgubirile ce se plătesc de asigurator se stabilesc în funcțiew de starea bunului la momentul producerii riscului asigurat ori starea bunului în momentul producerii riscului asigurat a fost cunoscută și constatată unilateral numai de catre societatea de asigurari.
Parata a mențioant ca a luat cunoștina de existența acestui eveniment dupa mai bine de 3 ani de la data producerii lui si de la declarația conducatorului auto, fiind pusa practic în fața faptului împlinit.
Cu referire la legătura de cauzalitate s-a aratat ca existența unei fapte ilicite si a unui prejudiciu atrage răspunderea civilă delictuală doar în masura în care între acestea exista o legătură de cauzalitate. In cadrul acestui tip de răspundere însă nu este suficient sa se stabileasca un raport de cauzalitate general, ci raportul de cauzalitate specific dintre fapta cu caracater ilicit si prejudiciul produs. În speță, nu este suficient ca reclamanta să facă dovada ca in abstract existenta unei gropi în asflat ar putea produce avarierea unei autovehicul, ci că graoap respectiva de pe DN28B a cauzat avarierea autovehiculului asigurat, mai ales că simpla existența a unei gropi în asflat nu conduce in mod necesar la avarierea unui autovehicul.
Așa zisa dovada a legaturii de cauzalitate este facuta de reclamanta doar prin acte ce au la baza exclusiv declarațiile conducatorului auto.
Planșele foto depuse de catre reclamanta la dosarul cauzei nu probeaza în nici un fel legatura de cauzalitate, acestea fiind realizate la cate zile de la momentul producerii evenimentului rutier si nu surprind niciun element care să probeze ca ar fi fost realizata in locul producerii incidentului.
A susținut ca practic singura proba o constituie declarația conducatorului auto, ea nefiind coroborata cu alte probe.
A aratat ca declarația conducatorului nu este suficienta pentru a antrena raspunderea paratei. Conducatorul autoturismului este angajatul asiguratului reclamantei si deci, persoana direct interesata în obținerea indemnizatiei de asigurare.
A mai învederat ca declarația conducatorului auto este subiectiva, data fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobandind dreptul dedus judecatii prin subrogarea in drepturile conducatorului auto.
Tototdata, acesta are interesul sa declare faptul ca evenimentul rutier s-a produs din cauze care nu-i sunt imputabile, pentru a beneficia de avantajele încheierii asigurarii facultative fara a se reține culpa sa în producerea evenimentului rutier.
Nerestângând prin actele anexate cercul gropilor susceptibile de a fi produs avarierea autovehiculului la o groapă de pe DN.28B, parata consideră că acest incident putea avea loc ca urmare a coliziuni cu orice alta groapă de pe orice alt drum, parata nefiind administratorul tuturor drumurilor pe care conducatorul auto ar fi avut posibilitatea de a întâlni o groapă care să producă asemenea avarii.
În legatura cu vinovația, din moment ce fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului nu poate fi reținută în sarcina paratei nici conditița vinovației nu este îndeplinita.
În drept, parata a invocat dispozițiile Codului civil, OUG nr.195/2002.
În probațiune, parata a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri, anexând la intampinare, în copie, înscrisuri (f.45-49).
În data de 28.05.2014, reclamanta a depus raspuns la intampinare.
În cauza, instanța a administrat proba prin înscrisuri și expertiza în specialitatea auto.
Analizând actele și lucrarile dosarului, instanța reține urmatoarele:
În fapt, astfel cum rezulta din intreg continutul dosarului de dauna depus de reclamanta, la data de 04.03.2011, în jurul ore 01.00, numitul F. C. a condus autocamionul cu nr. de înmatriculare_ asigurat la societatea reclamantă si în timp ce rula pe E581, în afara localitatii H. (pe sectorul de drum Huși-Crasna), din directia Crasna către Huși, in zona Padurii Sabrina a intrat cu roata dreapta a autocamionului . care se afla in partea carosabila și care nu a putut fi evitata, motiv pentru care s-a deteriorat (taiat) anvelopa.
Autoturismul era asigurat la reclamantă în baza poliței nr. AVA nr._, in baza careia reclamanta a deschis dosarul de dauna AVA/VS/_/11 si achitat suma de 1.274,00 lei in data de 18.04.2011.
Din raportul întocmit de expertul T. I. (f.81-89), rezultă că există o legătură directa de cauzalitate între avariile constatate și groapa din carosabil. Expertul a arătat că, din actele si lucrarile dosarului a rezultat ca groapa 1, figurata cu roșu, care a produs deteriorarea cauciului, ocupa 85% din latimea sensului de circulație pe care a circulat autocamionul cu nr._, practic nu a putut fi ocolita fara a depasi linia continua prin stanga (deci incalcand regulamentul privind circulatia pe drumurile publice) sau trecerea vehiculului prin dreapta, intrand pe acostament, cu trecerea roții stângi prin groapa nr.1, ce ar fi produs același prejudiciu, dar asupra roții stanga fata.
În plus, expertul a stabilit ca deteriorarea (taierea) cauciului dreapta fata a vehiculului_ se putea produce ca urmare a trecerii prin groapa existenta pe DN24B, chiar în condițiile în care s-ar fi respectat regimul legal de viteza pe acel sector de drum, precum și indicatoarele menționate de parata C.N.A.D.N.R. S.A. (f.85)
În temeiul art.22 din Legea nr.136/1995, în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Astfel, se retine ca, in speta, răspunderea aparține administratorului rețelei stradale care nu a luat măsurile necesare pentru intretinerea drumului, iar conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Potrivit art.998 C.civ.1864, în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
F. de dispozițiile art.998-999 C.pr.civ.1864, instanța retine că, pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, trebuie întrunite cumulative cele 3 conditii, respectiv fapta ilicita constand in neindeplinirea de catre parata a obligatiei de a repara sau semnaliza denivelarile/gropile din carosabil, legătura de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, care in prezenta cauza presupune dovada a doua imprejurari, respectiv a faptului ca soferul a lovit o groapa in timp ce circula acel drum si ca in urma impactului a suferit avariile constatate ulterior si cerinta privind dovada prejudiciului.
Instanța apreciază că in cauză s-a făcut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale. Astfel, fapta ilicită constă . a administratorul rețelei stradale care nu a luat măsurile necesare pentru intretinerea drumului, conform art. 5 alin.6 din OUG nr.195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Din cauza gropii din carosabil care nu a fost nici reparată și nici semnalizată de către pârâtă s-a produs accidentul rutier.
Prejudiciul este în valoare de 1.274,97 lei iar existența și cuantumul acestuia au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, având caracter cert. Totodată instanța constată că suma reprezintă contravaloarea manoperei și a materialelor necesare pentru remedierea avariilor (f.23).
Între fapta ilicită și prejudiciu există o legătură de cauzalitate directă astfel cum rezultă din probatoriul administrat, în special din raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic auto T. I.. În ceea ce privește vinovăția, instanța reține culpa pârâtei, care nu a reparat și nici semnalizat groapa din carosabil.
Reținând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța va admite actiunea in contradictoriu cu parata C. Naționala de Autrostrazi și Drumuri Naționale din Romania si va obliga pe parata sa achite reclamantei suma de 1.274,97 lei, reprezentând contravaloarea despagubirilor achitate de reclamanta in interesul asiguratului sau pentru reparatia autovehiculului cu nr._, la care se adauta dobanda legala calculata de la data de 18.04.2011 la data platii efective.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ., întrucât pârâta a căzut în pretenții, instanța va obliga pe parata sa achite reclamantei suma de 515,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 115,59 lei taxa judiciara de timbru si suma de 400 lei onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind pe reclamant S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul social în București, .. 23, sector 1 și cu sediul ales la C.AV. P. D. în București, sector 5, .. 1, ., . pe pârât C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA cu sediul în București, ..38, sector 1
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1.274,97 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achite de reclamanta asiguratului săU pentru reparația autovehiculului cu nr._, la care se adaugă dobânda legala calculată de la data de 18.04.2011 la data plății efective.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 515,59 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, din care onorariu de expert în valoare de 400 lei și taxă judiciara de timbru de 115,59 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
4 ex./20 iulie 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3806/2015. Judecătoria... → |
|---|
