Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3943/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3943/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3943/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3943
Ședința publica de la 27.02.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: I. E. L.
GREFIER: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea V. I. TEAM S.R.L. și pe debitoarea A. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 20.02.2015, iar apoi pentru astazi, data de 27.02.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2014, sub nr._, creditoarea S.C. V. I. TEAM S.R.L., prin reprezentant legal, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei .. prin care să fie obligată la plata sumei de 3.435,04 lei reprezentând debit principal provenind din contravaloarea serviciilor prestate și neachitate și la plata dobânzii legale, calculată de la data scadenței facturilor fiscale până la data achităriiintegrale a debitului. Prin cerere, creditoarea a solicitat și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivare, societatea reclamantă a arătat, în esență, că între subscrisa, în calitate de transportator și debitoare, în calitate de beneficiar, s-au desfășurat relații economice de prestări servicii transport. În urma acestor relații economice, creditoarea a arătat ca a emis facturi fiscale care au fost recunoscute de debitoare prin transmiterea mai multor angajamente de plată nerespectate, deși data scadentă a fost depășită.
În drept, creditoarea își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 451, 453,1013 și următoarele din Codul de procedură civilă, solicitând judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 2 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, cererii fiindu-i atașate copii certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: somație de plată și confirmare de primire (f. 3-4, 30), facturi fiscale (f. 5, 12, 18), angajament de plată la data de 30.06.2014 (f. 29)extras de cont (f. 16-17).
Cererea de emitere a unei ordonanțe de plată a fost legal timbrată, conform chitanței nr._ din 19.11.2014, cu suma de 200 lei drept taxă judiciară de timbru, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. 80/2013 (f. 38).
În cauză, pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe și nu s-a prezentat în fața instanței.
La data de 04.02.2014, societatea reclamantă a formulat o cerere precizatoare prin care a învederat instanței faptul că debitoarea a mai achitat către creditoare suma de 1.435 lei din debitul principal și a solicitat,în consecință, să se emită o ordonanța de plată pentru diferența de debit în valoare de 2.000 lei la care să se adauge dobânda legală de la data scadentă până la data achitării integrale a debitului.
Sub aspectul probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. V. I. TEAM S.R.L., în calitate de transportator și debitoarea .., în calitate de benficiar, s-au desfășurat relații economice de prestări servicii transport, în urma cărora creditoarea s-a obligat să presteze către beneficiar, servicii de transport, debitoarei revenindu-i obligația de a achita contravaloarea acestor servicii la termenul și în condițiile stabilite de către părțile contractante.
Instanța reține că, în executarea acestui contract, creditoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate, emițând facturi fiscale, respectiv factura fiscală nr. 2428/10.03.2014 (f. 5), în cuantum de 208,32 euro, factura nr. 2553/04.04.2014 (f. 12), în cuantum de 186,00 euro, factura nr. 2344/12.02.2014, în cuantum de 372,00 euro (f. 18), iar debitoarea a recunoscut debitul datorat și și-a asumat un angajament de plată la data de 30.06.2014, astfel: să achite suma de 1.717,00 lei până în data de 21.07.2014 și suma de 1.718,04 lei până la data de 31.07.2014.
De asemenea, instanța reține că debitoarea nu a respectat prevederile angajamentului asumat, neachitând la termenele stabilite prin acesta debitul. Însă, aceasta a achitat parțial debitul, ulterior acestui moment, la data de 04.02.2015 creditoarea precizându-și acțiunea, întrucât debitoarea a achitat suma de 1.435 lei din debitul principal, rămănând un rest datorat de 2.000 lei.
De asemenea, instanța apreciază că debitoarea nu a contestat existența și întinderea datoriei și nu a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte că societatea creditoare nu își îndeplinise în mod corespunzător obligațiile și nici nu a făcut dovada plății în totalitate a serviciilor facturate, deși aceste facturi au fost acceptate la plată de către aceasta conform contractului.
În acest sens, creditoarea a somat debitoarea la data de 28.10.2014 (f. 3-4) și i-a pus în vedere, în temeiul art. 1014 C.proc.civ., ca, în termen de 15 zile de la data primirii somației de plată, să achite suma de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate.
Prin urmare, instanța reține că, în urma derulării acestor relații comerciale între părți, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din facturile fiscale emisă de creditoare arătate mai sus, în cuantum total de 3.435 lei, cu un rest datorat de 2.000 lei, reiese că debitoarea a acumulat un debit față de creditoare în cuantum total de 2000 lei.
În drept, în analiza temeiniciei cererii formulate de creditoarea S.C. V. I. TEAM S.R.L., instanța va verifica îndeplinirea condițiilor ce rezultă din dispozițiile art. 1013 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, „prezentul titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată, a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnatură ori în alt mod admis de lege.”
Legiuitorul pune la dispoziția părților procedura specială a ordonanței de plată în vederea recuperării cu celeritate a debitului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să se pretindă o sumă de bani, temeiul (causa petendi) să fie un contract, contractul să fie constatat prin înscris, însușit de părți prin semnătură sau într-un alt mod prevăzut de lege, creanța pretinsă să fie certă, lichidă și exigibilă.
Condițiile certă, lichidă și exigibilă se vor analiza prin asemănare cu prev. art. 662 alin. (1) C.proc.civ, creanța fiind certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlul de creanță, lichidă atunci când obiectul ei este determinat de titlul de creanță sau acesta conține elemente care permit stabilirea ei și exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța reține că prezenta cauză are loc între profesioniști, în sensul art. 3 C.civ., având în vedere că părțile sunt societăți comerciale înființate potrivit dispozițiilor legii societăților comerciale.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1014 C. proc. civ., anterior introducerii unei cereri de ordonanță de plată, creditorul îi va comunica debitorului, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată, în 15 zile de la primirea acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 1016 alin. (2) C. proc. civ. La filele 3-4 din dosar, creditoarea a depus dovada somația de plată transmisă debitoarei, prin care aceasta a fost notificată să achite suma de 3.435,04 lei, reprezentând debitul pe care îl datorează, în termen de 15 zile.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită plata sumei de 2.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, instanța constată că se solicită plata unei sume de bani, astfel încât este îndeplinită cerința de la art. 1013 C. proc. civ., motiv pentru care se constată că acest capăt de cerere se circumscrie domeniului de aplicare al ordonanței de plată.
Pentru ca cererea introdusă să fie admisibilă, obligația debitoarei de plată a unei sume de bani trebuie să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În cauză, între părți este îndeplinită condiția existenței unui contract civil, chiar dacă acesta nu a fost constatat printr-un act scris, întrucât, potrivit art. 1178 C.civ., care consacră principiul consensualismului, contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
Însă, în materia ordonanței de plată, legea prevede o condiție suplimentară, care nu este de natură să afecteze în vreun fel validitatea contractului, dar care reprezintă o condiție de adminisibilitate pentru emiterea unei ordonanțe de plată.
Sub acest aspect, instanța constată faptul că este îndeplinită condiția existenței obligației de plată a unei sume de bani, rezultată dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care să fie însușit de părți din semnătură ori în alt mod admis de lege, întrucât facturile fiscale emise de creditoare au fost recunoscute de debitoare prin angajamentul de plată semnat (f. 29).
De asemenea, instanța mai reține că art. 1270 din C.civ. prevede: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Față de împrejurarea că, în materia obligațiilor de rezultat - cum este și cazul obligatiei de a plati o sumă de bani - sarcina probei se împarte între creditor și debitor (astfel încât primul probează existența obligației, debitorului incumbându-i sarcina dovedirii îndeplinirii acestuia - iar debitorul nu a facut nicio probă în acest sens, astfel cum prevede art. 10 C.proc.civ.), instanța reține că acesta, deși a beneficiat de serviciile în litigiu, nu a achitat la scadență contravaloarea integrală a facturii fiscale emise de creditor, încălcând astfel obligația contractuală, respectiv dispozițiile art. 1270 C.civ.
Creditorul, prin actele depuse la dosarul cauzei, respectiv facturi fiscale, a dovedit că este titularul unei creanțe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorilor de a plăti o sumă de bani, creanța fiind certă (existența ei rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței), lichidă (cuantumul ei fiind determinat prin înscrisul ce o constată, respectiv de 2.000 lei reprezentand debit principal) și exigibilă (scadența obligației de plată fiind prevăzută în facturile fiscale).
Mai mult, având în vedere că debitoarea nu a depus întâmpinare, acest fapt este apreciat de către instanță, în temeiul art. 1018 alin. (3) C.proc.civ., drept o recunoaștere a pretențiilor formulate de către creditoare.
Față de cele reținute, în ceea ce privește debitul principal, instanța apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a ordonanței de plată. Astfel, având în vedere factura depusă la dosar, precum și prezumția de recunoaștere instituită de art. 1018 alin. (3) C.proc.civ., instanța va obliga debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind dobânda legală, instanța apreciază de asemenea cererea întemeiată.
Conform art. 1535 Cod Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la rata dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Având în vedere că debitoarea nu a probat plata sumei de 2.000 lei pretinse prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că societatea creditoare este îndreptățită să pretindă și dobânda legală penalizatoare calculată de la scadența și până la plata efectivă a debitului principal.
Prin urmare, instanța va admite acest capăt de cerere și pe debitoare să plătească creditoarei suma reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscal și până la data plății efective.
În scopul executării obligației de plată, instanța, în temeiul art. 1021 alin. (3) din C.proc.civ., va fixa un termen de plata de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 38).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea V. I. TEAM S.R.L., având J40/_/2011, cu sediul ales în sector 3, București, .. 5, ., . cu debitoarea A. S.R.L., având J40/_/1991, cu sediul în sector 1, București, ., nr. 13C, . a fost precizată.
Ordonă pârâtei-debitoare să plătească reclamantei-creditoare următoarele sume:
- 2000 lei cu titlu de debit restant;
- dobândă legală calculată de la data scadentă până la data achitării integrale a debitului restant;
- 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Stabilește termen de plată a sumelor mai sus-menționate în sarcina pârâtei-debitoare de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Definitivă pentru creditoare.
Cu drept de cerere în anulare pentru pârâta-debitoare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. E. L. A. D.
Pentru Președintele completului
demisionat, semnează,
în baza disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C.,
Președintele Judecătoriei Sectorului 1 București
Red./16.12.2015/ 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3807/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3941/2015. Judecătoria... → |
|---|
