Pretenţii. Hotărâre din 26-02-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3743/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 12.02.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, prin avocat, și pârâta, prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul, prin avocat, depune dovada achitării onorariului de avocat și cerere precizatoare, prin care solicită plata sumei de 29.952 euro, în echivalent în lei la cursul de schimb leu/euro stabilit de B.N.R., valabil la data plății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata sumei, astfel cum a fost indicată, respectiv 29.952 euro echivalent în lei la data plății efective, cu obligarea pârâtei la plata taxei judiciare de timbru și a onorariului de expert, onorariul de avocat, pe cale separată. În susținerea cererii se mai arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul avea dreptul la achitarea unei remunerații de administrator al societății pârâte, iar prin raportul de expertiză a rezultat o valoare neachitată în cuantum de 132.252 lei, care la cursul de la data cererii de chemare în judecată este 29.984 euro, mai mult decât a fost solicitat, însă se arată că nu a fost suplimentată valoarea cererii. Se mai arată că mandatul a fost exercitat în aceleași condiții în perioada 2008-2013, drept dovadă existând două hotărâri A.G.A., respectiv nr. 6/2008 și nr. 23/2011; în cadrul primei hotărâri a fost stabilită remunerația, ce nu a fost modificată pe parcursul exercitării mandatului de administrator. Cu privire la aspectele invocate de către pârâtă pentru neplata indemnizației, arată că sunt aspecte ce țin de culpa pârâtei. Se mai arată că atribuțiile unei administrator sunt stabilite de către societatea în cauză și nu de către reclamant, întrucât nu își putea stabili propriile atribuții, iar mandatul fiind comercial, se apreciază că este cu titlu oneros. Față de susținerile formulate, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, având în vedere motivele precizate prin întâmpinare. Față de susținerile părții adverse, arată că natura juridică a hotărârii A.G.A. nu este similară naturii juridice a unui contract; nu există un contract încheiat între părți, iar hotărârea A.G.A. are un caracter unilateral, în sensul că este obligatorie între asociați, conform art. 132, invocat prin răspunsul la întâmpinare. Precizează că, dacă majoritatea acționarilor decid într-un sens, decizia este considerată ca fiind valabilă; deși prin hotărârea din 2008 se prevede cuantumul remunerației pentru activitatea de administrator, tot prin aceeași hotărâre se prevede și obligația de a fi semnat un contract de administrare, iar ulterior fiind prevăzută și obligația de a semna un act adițional, aceste documente nefiind semnate, fiind invocată culpa societății pârâte, însă ambele părți trebuiau să semneze acest contract. Se mai arată că se impunea să solicite și să semneze contractul de administrare, iar faptul că a fost administratorul societății, ca urmare a hotărârii acționarilor, nu înseamnă că are dreptul de a pretinde această remunerație pe o perioadă de opt ani de zile. Se mai arată că o adunare a acționarilor, în conformitate cu Legea nr. 31 nu poate decide remunerația pe un termen mai mare un an, respectiv art. 111 alin. 2 lit. c. din cadrul legii. Se mai învederează art. 15318 din cadrul aceleași legi, față de care arată că reclamantul în anul 2013 a depus demisia, din care reiese că în anul 2012 nu a participat la niciun consiliu de întrunire a consiliului de administrație, iar adunarea generală nu putea să prevadă o remunerație pentru inactivitate, fiind recunoscut că în decursul anului 2012 nu a participat la nicio întrunire a consiliului de administrație. De asemenea, se mai arată că reclamantul a depus înscrisuri din care reiese implicarea în cadrul activității societății, însă toate email-urile depuse sunt semnate de către reclamant în calitate de „managing partner” în cadrul unei alte societăți, iar nu în calitate de membru în consiliul de administrație al societății pârâte. Se mai arată că suma plătită acoperă exact anul 2011, pentru care se presupune că reclamantul a muncit, deși nu există un act încheiat între părți, nu există un contract de administrare, cât și față de recunoașterea efectuată în scris, nu a prestat nicio activitate. De asemenea, solicită a fi înlăturat raportul de expertiză în totalitate, având în vedere că se referă la hotărârea A.G.A. din 2008, care a avut efecte până în anul 2011, înainte de termenul pentru care reclamantul solicită plata remunerației. Față de susținerile învederate, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Reclamantul, prin avocat, în replică, solicită validarea raportului de expertiză.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 19.02.2015, pentru depunerea concluziilor scrise.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.02.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. BușulescuAlina M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 19.02.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 19.02.2015, și deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 26.02.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3743
Ședința din publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2015 și pentru data de azi, 26.02.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.10.2013 sub nr._, reclamantul T. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. T. S.A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 29.952 Euro, reprezentând renumerația restantă ce i se cuvenea în calitate de administrator al societății pârâte, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a deținut calitatea de administrator al pârâtei începând cu data de 31.07.2007 și până la data de 01.04.2013, iar față de forma de organizare a pârâtei (societate pe acțiuni), conform art. 111 alin. (2) lit. c din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, adunarea generală ordinară a acționarilor are obligația să fixeze remunerația cuvenită pentru curs exercițiul în membrilor consiliului de administrație. A învederat că, în acest sens, adunarea generală ordinară a acționarilor pârâtei a aprobat, la data de 07.08.2008, majorarea, începând cu data de 01.04.2008, a remunerației (indemnizației) ce i se cuvenea reclamantului în calitate de administrator la suma de 1872 Euro/luna, astfel cum rezultă din cuprinsul Anexei 1 la Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor M. T. S.A. din 7 aprilie 2008. De asemenea, a precizat că obligația pârâtei de a-i achita lunar suma de 1872 Euro, cu titlul de indemnizație aferentă funcției de administrator, este confirmată și prin adresa nr. 649/13.08.2012. Reclamantul a precizat că începând cu luna martie 2011, pârâta nu și-a mai executat în mod corespunzător obligația de a-i achita indemnizația lunară de administrator, respectiv: în perioada martie 2011 - august 2012, pârâta a plătit jumătate (16.848 Euro) din suma ce i se cuvenea cu acest titlu; iar în perioada septembrie 2012 - martie 2013 pârâta nu i-a mai achitat nicio sumă cu titlul de indemnizație aferentă funcției sale de administrator, pe aceasta perioadă datorându-i suma de 13.104 Euro.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea cererii s-au atașat la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată (filele 4-5).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
La data de 23.04.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că stabilirea remunerației administratorilor reprezintă un demers care trebuie să asigure echilibrul între posibilitățile financiare ale societății, prezente și previzibile pe termen mediu și necesitatea motivării administratorilor corespunzător sarcinilor și responsabilităților ce le revin. în acest sens, iar art. 153 ind.18 din Legea societăților comerciale prevede că remunerația administratorilor se stabilește asigurându-se că acestea sunt justifícate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective și cu situația economică a societății, fie prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, fie prin dispozițiile actului constitutiv. A învederat că, având în vedere ca actul constitutiv al M. T. S.A. nu conține prevederi referitoare la stabilirea cuantumului remunerației administratorilor societății, în această situație, singura care are dreptul stabilirii acestuia este Adunarea Generală a Acționarilor. Pârâta a menționat că reclamantul nu a făcut pârâta, întrunită pentru exercițiul financiar al anilor 2011-2013, a fixat remunerația administratorului M. T. în același cuantum cu cel cuprins în Hotărârea AGOA din 7 aprilie 2008 pentru exercițiul financiar al anului 2008, anul în care a fost emisă Hotărârea AGOA care a stabilit cuantumul remunerației pretins de reclamant ca fiind valabil și pentru anii 2011, 2012 și 2013. Aceasta a menționat că lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinsă de reclamant rezultă și susținerile reclamantului în sensul ca Anexa 1 la Hotărârea AGOA din 7 aprilie 2008 reprezintă înscrisul probator al caracterului cert și determinat al remunerației administratorului și pentru perioada martie 2011 - martie 2013, prin prisma faptului că mandatul inițial de administrator al reclamantului a fost valabil doar pentru o perioadă de 4 ani (2007 -2011), conform dispozițiilor art. 153 ind.12 pct. 1 din Legea societăților comerciale. A mai arătat că și în ipoteza în care s-ar aprecia, cu înlăturarea dispozițiilor legale imperative ale art.111 alin. 2 lit. c Legea societăților comerciale, ca hotărârea A. privind stabilirea remunerației administratorului poate fi adoptată pentru mai multe exerciții financiare, reclamantul nu a probat cuantumul pretins al remunerației stabilite pentru exercitarea mandatului de administrator al Societății prin depunerea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, a Contractului de management încheiat cu Societatea și, mai mult, nici prin depunerea Actul adițional la Contractul de management, act adițional a cărui existență imperativă este menționată în chiar actul invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată. Pârâta a indiciat că, caracterul oneros al mandatului administratorului a fost aprobat, doar cu titlu generic de AGOA la punctul 8 din Hotărârea invocată, sub condiția respectării dispozițiilor punctului 9 al aceleiași hotărâri, care prevede obligația administratorului de a semna un Act adițional la Contractul de management (mandat) care să cuprindă condițiile menționate în Anexa nr. 1 la hotărârea acționarilor; Or, administratorul M. T. nu a semnat, pe tot parcursul exercitării mandatului de administrator al societății, un Contract de management și/sau un Act adițional la Contractul de management. A menționat că Adresa nr. 649/13.08.2012 nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi un document care să fie opozabil societății în privința existenței și întinerii obligației societății de plată a remunerației de administrator în cuantumul solicitat de reclamant prin cererea introductivă, ci doar constată data de la care reclamantul a devenit administrator al Societății, data la care expira acest mandat și suma care a fost prevăzută în Anexa nr. l a Hotărârii AGOA din 7 aprilie 2008, fără însă a avea caracterul unui act juridic generator de drepturi si obligații între Societate si reclamant.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 111, art. 153 ind. 12 pct. 1 și art.153 ind. 18 din Legea societăților comerciale, art. 1534 cod civil și art. 2010 Noul Cod civil, art. 293 și art. 302 - 308 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 26.02.2015, instanța a încuviințat pentru reclamant și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant și proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, având ca obiective: Să se stabilească sumele datorate de pârâtă, reclamantului cu titlul de indemnizație de administrator al societății S.C. M. T. S.A. în perioada 01.03.2011 – 01.04.2013; Să se stabilească sumele ce au fost achitate de pârâtă reclamantului cu titlul de indemnizație de administrator în perioada 01.03.2011 – 01.04.2013 și lunile pentru care acestea au fost achitate, urmând ca sumele să fie precizate atât în lei, cât și în euro; Să se precizeze toate sumele achitate reclamantului până la data de 09.08.2013, pentru perioada menționată anterior, cu titlul de indemnizație de administrator al societății.
Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic în specialitatea contabilitate A. F. a fost depus la dosarul cauzei la data de 27.10.2014 (filele 181-187), părțile neformulând obiecțiuni la concluziile expertului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, reclamantul T. M. a deținut calitatea de administrator al pârâtei S.C. M. T. S.A., începând cu data de 31.07.2007 și până la data de 01.04.2013, ca urmare a demisiei reclamantului (fila 56).
Prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C. M. T. S.A. nr. 6 din data de 07.04.2008 s-a aprobat majorarea indemnizației administratorilor, începând cu data de 01.04.2008, în conformitate cu propunerea prezentată în Anexa 1 (filele 53-54).
Astfel, din Anexa nr. 1 la Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor M. T. S.A. din data de 07.04.2008, reiese că Adunarea generală ordinară a acționarilor pârâtei a aprobat majorarea, începând cu data de 01.04.2008, a indemnizației ce i se cuvenea reclamantului, în calitate de administrator, la suma de 1872 Euro/lună (fila 4).
Ulterior, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. M. T. S.A. nr. 23 din data de 01.03.2011, s-a decis prelungirea mandatului administratorului M. T. pentru o perioadă de 4 ani, în aceiași termeni și condiții (fila 101).
În drept, față de situația de fapt expusă, se impune, în primul rând, precizarea că, având în vedere începerea mandatului de administrator anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat în vigoare), raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum stabilesc art. 6 alin. 2 din Codul civil din 2009 și art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 111 alin. 2 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, adunarea generală ordinară a acționarilor are obligația „lit. b). – să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, și cenzorii; lit. c). – să fixeze remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, și cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv”.
Potrivit art. 153 indice 18 din Legea nr. 31/1990, “(1) Remunerația membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor. (4) Adunarea generală, respectiv consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere și, dacă este cazul, comitetul de remunerare se vor asigura, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective și cu situația economică a societății”.
Art. 72 din Legea 31/1990, prevede că „obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege”.
Astfel, având în vedere situația de fapt expusă și dispozițiile legale incidente, instanța reține că pârâta S.C. M. T. S.A. datorează reclamantului T. M. indemnizația de administrator aferentă perioadei 01.03._13.
În privința valabilității mandatului de administrator al pârâtei S.C. M. T. S.A., instanța subliniază că, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. M. T. S.A. nr. 23 din data de 01.03.2011, s-a decis prelungirea mandatului administratorului M. T. pentru o perioadă de 4 ani, în aceiași termeni și condiții (fila 101), astfel încât reclamantul a deținut în mod legal funcția de administrator al pârâtei până la data de 01.04.2013 (data demisiei reclamantului).
Instanța învederează că, în speță, mandatul de administrator acordat reclamantului este unul comercial, așa încât sunt aplicabile prevederile art. 374 Cod comercial, care prevăd că „mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit” (dispoziții în vigoare la data 31.07.2007 – data începerii mandatului, precum și la data de 01.03.2011 – data prelungirii mandatului).
Referitor la cuantumul indemnizației de administrator, instanța învederează că, așa cum s-a arătat mai sus, prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C. M. T. S.A. nr. 6 din data de 07.04.2008 s-a aprobat majorarea indemnizației de administrator a reclamantului, începând cu data de 01.04.2008, la suma de 1872 Euro/lună.
Prin Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic în specialitatea contabilitate A. F. (filele 181-187), s-a stabilit că în perioada 01.03._13, valoarea indemnizației de administrator al pârâtei cuvenită reclamantului M. T. este de 203.937 lei, din care pârâta a achitat acestuia suma de 71.685 lei (echivalentul a 16.450,56 euro).
În ceea ce privește caracterul nedatorat al indemnizației de administrator, invocat de către pârâtă, în conformitate cu art. 153 indice 18 din Legea nr. 31/1990, Adunarea Generală a Acționarilor este obligată ca la momentul stabilirii, printr-o hotărâre, a remunerațiilor administratorilor să se asigure că acestea sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective și cu situația economică a societății. Prin urmare, în situația în care pârâta ar fi apreciat că renumerația stabilită anterior nu mai este justificată prin raportare la îndatoririle administratorului, ar fi avut posibilitatea de a face aplicarea dispozițiilor legale menționate, aceasta fiind singura modalitate valabilă din punct de vedere juridic pentru modificarea cuantumului remunerației datorate reclamantului.
În plus, în ipoteza în care reclamantul nu și-ar mai fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile, așa cum susține pârâta, instanța arată că aceasta deținea în orice moment prerogativa revocării mandatului de administrator acordat reclamantului, în temeiul art. 111 alin. 2 lit. b din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că nu datorează reclamantului indemnizația de administrator, întrucât ulterior hotărârii A. nu a mai fost încheiat un contract de management, instanța reține că aceasta este neîntemeiată. Instanța subliniază că inexistența unui contract de management propriu-zis, în forma scrisă, nu poate fi imputată reclamantului, în condițiile în care pârâta avea obligația de a asigura semnarea unui asemenea contract. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 1 din Legea 31/1990, hotărârile adunării generale a acționarilor sunt obligatorii față de aceștia, pârâta având obligația de a asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor adoptate.
Totodată, instanța subliniază că în perioada 31.07._11, pârâta a înțeles să achite reclamantului indemnizația lunară de administrator, în lipsa contractului de management invocat de aceasta, fără a invoca în vreun fel caracterul nedatorat al remunerației din această perspectivă.
Or, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. M. T. S.A. nr. 23 din data de 01.03.2011, s-a decis prelungirea mandatului administratorului M. T. pentru o perioadă de 4 ani, în aceiași termeni și condiții, iar în cuprinsul hotărârii nu se regăsește nicio mențiune cu privire la obligația încheierii ulterioare a unui contract de management sau a unui act adițional.
În consecință, instanța stabilește că pârâta avea obligația de respecta propria hotărâre adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor și de a achita reclamantului indemnizația lunară de 1872 Euro/lună, până la data încetării mandatului acestuia, la data de 01.04.2013.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate, instanța va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 29.952 euro, în echivalent în lei la cursul de schimb leu/euro stabilit de B.N.R., valabil la data plății, reprezentând remunerație restantă aferentă perioadei 01.03._13.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, ținând seama de soluția de admitere a cererii și reținându-se culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 5310,42 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, din care suma de 3747,42 lei constând în taxa judiciară de timbru, iar suma de 1563 lei reprezentând onorariul de expert.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act de precizarea reclamantului în sensul solicitării pe cale separată a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul T. M., cu domiciliul ales .. 16, cam. 612, sector 4, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.A., cu sediul în .. 30, sector 1, București.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 29.952 euro, în echivalent în lei la cursul de schimb leu/euro stabilit de B.N.R., valabil la data plății, reprezentând remunerație restantă aferentă perioadei 01.03._13.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5310,42 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, din care suma de 3747,42 lei constând în taxa judiciară de timbru, iar suma de 1563 lei reprezentând onorariul de expert.
Ia act de precizarea reclamantului în sensul solicitării pe cale separată a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 03.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3728/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3807/2015. Judecătoria... → |
|---|
