Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 11263/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentință civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte S. V. I.
Grefier M. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta A. D. și pe pârâtul M. M. M., autoritate tutelară P. S. 1 BUCUREȘTI, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 09.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei S. 1 București la data de 27.05._, sub nr._, reclamanta A. D. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul M. M. M., pronunțarea unei hotărâri pe calea ordonanței președințiale prin care sa dispună suplinirea acordului pârâtului pentru ca minorul M. M. A. să călătorească în străinătate împreună cu mama sa, reclamanta.
In motivarea cererii, a arătat reclamanta ca prin sentința Judecătoriei Sector 2 s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun iar pârâtul refuză să își dea acordul pentru ca reclamanta să poată efectua concediul în afara tării cu minorul, în perioada 20.06._15 și în perioada 02-11.07.2015.
S-a învederat că în ianuarie 2015, împreună cu pârâtul a hotărât să meargă împreună cu minorul la mare în străinătate la începutul verii, sens în care a făcut rezervările și a achitat contravaloarea sejurului. Ulterior, pârâtul a refuzat să se mai prezinte la notariat pentru a-și da acordul.
Reclamanta a arătat că refuzul pârâtului este unul abuziv, excursiile fiind o oportunitate pentru minor, în dezvoltarea acestuia.
In drept cererea a fost întemeiata pe disp. Legii 272/2004, legii 248/2005 și art. 996 și urm Cod pr. Civ.
În dovedire, s-a cerut încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 6-57 ds.).
În ședința publică din data de 09.06.2015, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională. S–a cerut respingerea cererii de chemare ca neîntemeiată, sancționarea reclamantei pentru încercarea de inducere in eroare a instanței de judecată și obligarea acesteia la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 1 leu pentru hărțuirea și denigrarea sa, prin mai multe procese succesive fără temei legal.
S-a învederat că pe rolul Judecătorie sector 2 București a fost înregistrat dosarul nr._/300/2015 cu același părți, obiect și cauză, acțiunea reclamantei fiind respinsă la data de 06.04.2015, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 1001 C.civ.
Pârâtul a arătat că reclamanta dorește să plece cu minorul în perioada în care are dreptul la legături personale cu acestea. De asemenea, chiar dacă s-ar admite cererea de ordonanță președințială, aceasta nu ar putea să părăsească țara cu minorul decât în situația în care sentința ar rămâne definitivă. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, neputându-se stabili măsuri ce fac imposibilă restabilirea situației anterioare.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 272/2014, legea nr. 248/2005, art. 996-1001 C.pr.civ., precum și precedente din jurisprudența română și C.E.D.O.
Au fost atașate înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului a fost administrata in cauza proba prin inscrisuri.
În cadrul ședinței de judecată din data de 09.06.2015 pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar instanța a invocat excepția inadmisibilității cererii paratului de obligare a reclamantei la acordarea de daune morale.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1618 din data de 10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/300/2013, au fost admise atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională formulate și precizate de reclamanta-pârâtă reconvențional A. D. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional M. M. M., s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului M. M. A., născut la data de 06.11.2010, să fie exercitată în continuare de către ambele părți; s-a stabilit locuința minorului la domiciliul reclamantei-pârâtă reconvențional A. D.; a fost obligat pe pârâtul-reclamant reconvențional la plata către reclamanta-pârâtă reconvențional și în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere în sumă de 220 lei, lunar, începând cu data introducerii acțiunii – 07.06.2013 și până la majoratul minorului, sub rezerva modificării în condițiile legii; a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional să permită pârâtului-reclamant reconvențional păstrarea legăturilor personale cu minorul M. M. A., născut la data de 06.11.2010 și stabilește programul de păstrare legături cu minorul de către tată ca fiind: al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 13,00 și până duminică la ora 21,00; ultima jumătate din vacanțe în anii pari și prima jumătate în anii impari;vacanța intersemestrială a lunii februarie a fiecărui an; prima zi de Paști, C. și ziua de naștere a minorului în anii pari și a doua zi după ziua de Paști, de C. și ziua de naștere a minorului, în anii impari; s-a stabilit ca pe toatele perioadele sus amintite pârâtul-reclamant reconvențional să poată lua minorul la domiciliul său, acesta având însă obligația de al readuce la domiciliul reclamantei-pârâtă reconvențional, la expirarea fiecărei perioade; vizitarea, luarea și însoțirea minorului la grădiniță sau la școală în zilele de marți și joi ale săptămânii.
După pronunțarea acestei hotărâri, care a rămas definitivă (f. 34 ds.), între părți au avut loc neînțelegeri, reclamanta din prezenta cauză promovând acțiuni prin care a solicitat să se suplinească acordul pârâtului pentru deplasarea minorului în străinătate, împreună cu mama, în perioada 20.06._15 și respectiv 02-11.07.2015.
Astfel, la solicitarea reclamantei, pe rolul Judecătoriei Sector 2 București a fost înregistrat dosarul nr._/300/2015, prin care s -a cerut ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul M. M. M., instanța să dispună, pe cale de ordonanță președințială, suplinirea acordului pârâtului pentru ca minorul M. M. A., ns. la 06.11.2010, să călătorească în străinătate împreună cu mama acestuia (reclamanta), precum și suplinirea acordului pârâtului (tatăl) în vederea emiterii pașaportului pentru minorul M. M. A..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 2015 a hotărât să meargă împreună cu minorul în Bulgaria, la Nisipurile de A., în perioada 20-29.06.2015, și în Spania, la Marbella, în perioada 01-12.07.2015, că pentru deplasarea sa în afara țării are nevoie de acordul pârâtului, care îi este refuzat, că pârâtul și-a manifestat consimțământul pentru sejururile din 2013 și 2014, că minorul are 4 ani, astfel încât este posibilă deplasarea cu avionul, însoțit de reclamantă, că deplasarea nu impietează asupra exercitării drepturilor pârâtului de avea legături personale cu acesta, întrucât pârâtul nu a fost niciodată îngrădit în exercitarea drepturilor sale, că, potrivit prevederilor legale, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți, orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească, iar conform dispozițiilor Legii nr. 248/2005, minorilor li se permite ieșirea din țară numai dacă sunt însoțiți de o persoană majoră și, în situația în care călătorește împreună cu unul din părinți, numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3686/04.06.2005 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/300/2015, cererea de ordonanță președințială a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 și urm. din C.pr..civ., întrucât măsurile ce se solicită a fi dispuse rezolvă definitiv problema lipsei consimțământului tatălui, pe de-o parte, iar pe de altă parte, executarea măsurilor solicitate ar face imposibilă restabilirea situației anterioare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, instanța o va admite, pentru următoarele motive:
In raport de sentința civilă nr. 3686/04.06.2015 pronunțata de Judecatoria Sector 2 București in dosarul nr._/300/2015 instanta apreciaza ca opereaza autoritatea de lucru judecat.
Pentru a stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat, este necesar a se verifica tripla identitate impusă de art.431 C.pr.civ., cu privire la părți, obiect și cauză.
Se constată astfel de către instanță, sub aspectul identității de părți, că partile si calitatea acestora din dosarul nr._/300/2015, se regăsesc și in prezentul dosar.
Apoi, cu privire la identitatea de obiect si cauza, se retine ca în dosarul de față petenta a solicitat suplinirea acordului pârâtului pentru deplasare cu minorul în străinătate în perioada 20.06._15 și respectiv 02-11.07.2015, capat de cerere ce se regăsește și în dosarul nr._/300/2015.
Se constată astfel identitatea de cauză, precum și de obiect.
Tot în acest sens, instanța reține că autoritatea lucrului judecat are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Se reține că, în cazul hotărârilor provizorii, autoritatea de lucru judecat este relativă pentru că funcționează câtă vreme împrejurările de fapt care au justificat adoptarea unei anumite soluții se mențin neschimbate (art.430 alin. 3 C.pr.civ.); dacă survin modificări, hotărârea judecătorească va putea fi modificată sau schimbată în acord cu noua situație de fapt, în sensul că este posibilă pronunțarea unei hotărâri care să nu coincidă cu cea inițială.
În prezenta cauză, se constată că nu a fost invocat și probat faptul că situația de fapt s-a schimbat sau că au intervenit împrejurări noi, de natură a justifica promovarea de către reclamantă o nouă cerere de chemare în judecată, cu același conținut și cauză ca cea care a format obiectul dosarului nr._/300/2015.
Astfel, reținându-se îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art.431 C.pr.civ., instanța apreciază drept întemeiata excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1 leu, instanța va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Pe lângă condițiile generale de exercitare a acțiunii civile, referitoare la formularea unei pretenții, justificarea unui interes, capacitatea și calitatea procesuală, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea unor condiții speciale, care se desprind din conținutul art. 996 alin. 1 cod proc. civ. .
Potrivit acestei dispoziții legale, instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, cererea de ordonanata presedintiala este admisibila cand sunt indeplinite cumulativ cerintele: a) aparenta dreptului, b) caracterul provizoriu al masurilor, c) existenta unor cazuri grabnice si d) cerinta neprejudecarii fondului.
Aparența de drept este in favoarea reclamantului daca pozitia acesteia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
Examenul sumar al cauzei pe care instanta este obligata sa il faca are in vedere doar cererea si sustinerile reclamantului, rezumandu-se la a stabili daca in favoarea reclamantului exista aparentele unei situatii juridice legale si care justifica un interes legitim pentru a se mentine sau schimba o anumita stare, pana la solutionarea litigiului pe calea actiunii de drept comun.
Aceste conditii nu sunt însă îndeplinite în prezenta cauză, pârâtul-reclamant solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să fie luate măsuri definitive, care fac imposibilă restabilirea situației anterioare.
De asemenea, instanța constată că nu se impune amendarea reclamantei pentru introducerea a doua acțiuni cu același obiect, în cauza nefiind probată reaua credințăa a părții.
Pentru motivele arătate, instanța va admite exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 3686/06.04.2015 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Buucresti in dosarul nr._/299/2015, invocata de parat, va respinge cererea principala pentru existenta autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 3686/06.04.2015 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Buucresti in dosarul nr._/299/2015; va admite exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale, invocata din oficiu și va respinge cererea reconventionala ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 3686/06.04.2015 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Buucresti in dosarul nr._/299/2015, invocata de parat.
Respinge cererea principala privind pe reclamanta A. D. identificată cu cnp_ domiciliată în sector 2, București, .. 37, . și pe pârâtul M. M. M. identifidcat cu cnp_ cu reședința în sector 4, București, .-5, ., . obiect ordonanță președințială pentru existenta autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 3686/06.04.2015 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Buucresti in dosarul nr._/299/2015.
Admite exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale, invocata din oficiu.
Respinge cererea reconventionala ca inadmisibila.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la pronuntare, ce se depune la Judecatoria Sector 1 Bucuresti.
In temeiul art.402 raportat la art.396 alin.2 C.pr.civ. pronunțarea s-a făcut prin punerea soluției la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței, la data de 10.06.2015.
PREȘEDINTE I. S. V. | GREFIER A. M. |
Hotărârea se comunică reclamantei A. D. domiciliată în sector 2, București, .. 37, . și pârâtului M. M. M. cu reședința în sector 4, București, .-5, ., .
Red/tehn ISV/M.A. 12 Iunie 2015 2ex
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Stare civila. Hotărâre din 09-09-2015, Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
