Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 14621/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 21 August 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: E. M.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul T. F. D. și pe pârâta B. M. L., având ca obiect ordonanță președințială – suplinirea acordului pârâtei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și pârâta prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că Poliția Sectorului 5 a înaintat o adresă, prin care arată că Poliția Locală Sector 5 a înaintat o adresă, prin care arată că pârâta nu mai locuiește la adresa indicată în secvtorul 5.
Instanța ia act că minorul a fost audiat în Camera de Consiliu, fiind întocmit un proces-verbal atașat dosarului cauzei
Apărătoarea pârâtei depune interogatoriul pentru reclamant.
Instanța procedează la administrarea interogatoriului reclamantului, răspunsurile fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
Apărătoarea pârâtei solicită încuviințarea unor întrebări suplimentare pentru interogatoriu: de unde cunoaște minorul împrejurarea că mama sa este plecată în afara țării ? Are acces la contul acesteia de Facebook ?
Instanța, deși a limitat numărul întrebărilor pentru interogatoriu la 10, încuviințează pârâtei întrebările suplimentare solicitate.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată, a se dispune suplinirea acordului pârâtei pentru deplasarea minorului, însoțit de reclamant, în Franța, în perioada 2.09.2015 – 11.09.2015, pentru petrecerea vacanței și suplinirea consimțământului pârâtei pentru eliberarea pașaportului românesc și american al minorului. Pârâta se opune deplasării minorului la Disneyland Paris, deși este vorba despre un parc de distracții. Minorul este astfel privat de dreptul de liberă circulație și de a veni în contact cu alte culturi. Atitudinea pârâtei este discreționară și deviază de la rolul său de părinte. Pârâta nu are reprezentarea mentală a stadiului de dezvoltare psiho-socială a minorului. Caracterul vremelnic al măsurii este reprezentat de perioada vacanței,m iar urgența – de timpul scurt rămas până la plecare, în condițiile refuzului constant al pârâtei de a-și da acordul. Pârâta nu și-a dat acordul nici ca minorul să se deplaseze în alte țări la concursurile de scrimă, sport pe care minorul îl practică. Minorul este și cetățean american, fiind născut în Los Angeles. Reclamantul ar fi fost de acord ca pârâta să ducă minorul în alte țări, însă pârâta nu l-a luat.
Apărătoarea pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.997 alin.1 NCpc. Cu privire la urgență, solicită a se avea în vedere probatoriul administrat în cauză. Răspunsurile minorului – din cursul audierii și reclamantului – la interogatoriu sunt aproape identice. Apreciază că reclamantul manipulează minorul. Discuțiile purtate între părți cu privire la plecarea minorului la Disneyland datează de la finele anului 2014. Reclamantul avea tot timpul pentru a introduce o acțiune pe calea dreptului comun. De asemenea, reclamantul nu invocă nici un drept de care ar fi păgubit prin întârzierea plecării la Disneyland, locație în care minorul poate merge oricând. Reclamantul exercită un abuz emoțional asupra minorului. Nu se justifică caracterul urgent al cererii. Excursia la Disneyland este foarte costisitoare, insă, pe de altă parte, reclamantul a introdus pe rolul instanței o cerere, prin care solicită diminuarea cuantumului pensiei de întreținere. Reclamantul nu se ocupă de creșterea și educarea minorului. Tribunalul București a constatat că reclamantul avea depuse sume importante într-uj cont, însă le-a transferat în mai multe conturi. Reclamantul are intenția de a-și crea, în fața minorului, o imagine de tată model. Din ancheta socială a rezultat că minorul este intimidat de reclamant, că îi este frică de acesta. Pârâta nu este dezinteresată de minor pentru simplul fapt că se deplasează în afara țării. Reclamantul, din 2008 până în prezent, nu a contribuit la creșterea și educarea minorului. Referitor la caracterul provizoriu al măsurii și la neprejudecarea fondului, arată că nu există un dosar de fond. Referitor la aparența de drept în favoarea reclamantului, ar fi fost necesară administrarea unui probatoriu mult mai complex. Excursia nu este legată de nici un eveniment important din viața minorului.
Reclamantul, având cuvântul în replică, arată că minorul are dorința de a merge la Disneyland încă de la vârsta de 2 ani, când și-a serbat ziua de naștere la Disneyland, în Los Angeles. Pârâta a fost binevenită oriunde s-a aflat minorul, inclusiv la familia extinsă a reclamantului, însă reciproca nu a fost valabilă. Ancheta socială de care face vorbire apărătoarea pârâtei a fost realizată la comandă, între termene, instanța Curții de Apel București sesizându-se în acest sens. Există formulată și o plângere penală. Reclamantul a promis minorului că, în cazul în care va lua premiul de excelență, își poate alege oricare două lucruri pe care și le dorește, însă nu a sugerat minorului ce să-și dorească. Inițial, minorul și-a dorit un șarpe boa și un Segway, însă ulterior s-a răzgândit și și-a dorit un cățel și această excursie la Disneyland. Depune concluzii scrise.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2015 sub nr._, reclamantul T. F. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. M. L., ca instanța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună suplinirea acordului acesteia din urmă privind deplasarea minorului T. Armand A., n la 29.01.2005, în Franța pentru perioada 28.08._15, respectiv suplinirea acordului pentru eliberarea de către autoritățile române și americane a pașapoartelor simple, român și american pentru același minor.
În motivarea cererii se arată că minorul s-a născut la data de 29.01.2005 din căsătoria celor două părți care a avut loc la data de 05.06.1998. Prin sentința civilă nr. 5746/17.11.2008, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei cu încredințarea minorului spre creștere și educare către pârâta din prezenta cauză.
Ulterior, prin decizia C. NR 433/11.0e3.2013, definitivă și irevocabilă s-a stabilit un program de legături personale dintre reclamant și minor.
Întrucât pârâta a refuzat să-și dea acordul pentru deplasarea minorului la Disneyland Paris, a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune.
Reclamantul a invocat interesul superior al minorului care este în contradicție cu interesul pârâtei, deși refuzul pârâtei nu este justificat în condițiile în care inițiativa vizitării parcului de distracție a aparținut minorului iar deplasarea s-ar face în perioada programului de legături personale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998-1001, 223 cod proc civ iar sub aspect probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv hotărârile judecătorești la care a făcut referire, rezervarea de bilete și corespondența electronică cu pârâta.
Ulterior, la data de 14.08.2015, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul decalării perioadei pentru care solicită suplinirea acordului, respectiv perioada 02.09.- 11.09. 2015, depunând în sustinere înscrisuri cu preschimbarea perioadei, atât în ceea ce privește rezervarea biletelor de avion cât și a voucherelor de cazare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20.08.2015, pârâta a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială, având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de art 997 cod proc civ.
Astfel, pârâta arată că reclamantul, în promovarea prezentei cereri, nu justifică urgența măsurii, că discuțiile privind deplasarea minorului în afara tării datează de la sfârșitul anului 2014, când reclamantul avea suficient timp pentru promvarea unei acțiuni pe calea dreptului comun, respectiv deplasarea nu este legată de nici un eveniment important din viața minorului, ci doar de dorința reclamantului de a capacita minorului pentru litigiile viitoare dintre părți, că deplasarea minorului în parcul de distracții se poate face și într-o altă perioadă iar nu numai în perioada septembrie 2015. Susține pârâta că urgența nu poate fi dată de iminenta deplasare, ci de împrejurări concrete care l-ar păgubi pe minor prin întârzierea luării măsuri.
Celelalte argumente utilizate de pârâtă se referă la aspectul lipsei de contribuție a reclamantului la plata pensiei de întreținere a minorului încă din anul 2008 și de dorința reclamantului de a altera climatul securizat al relației pe care minorul o are cu pârâta.
Arată, în continuare pârâta că nici celelalte condiții ale ordonanței președințiale nu sunt întrunite, respectiv, caracterul vremelnic, neprejudicierea fondului și aparența de drept.
În susținerea întâmpinării s-au atașat înscrisuri constând în hotărâri judecătorești, adresă de la secția de poliție prin care se arată că în cauză se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, respectiv rezultatul unei evaluări psihologice a minorului.
În cauză s-au încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, respectiv proba cu interogatoriu pentru pârâtă.
La data de 21.08.2015 a fost audiat minorul T. Armand A. în camera de consiliu.
Din audierea minorului instanța reține dorința acestuia de a face deplasarea la parcul de distracții din Paris, aducând ca argument că aceasta reprezintă o dorință a sa de mai mult timp, o răsplată pentru rezultatele școlare, dar și o modalitate de a cunoaște locuri și oameni noi, dar și de a petrece vacanța în mod plăcut, cu posibilitatea pentru el de a povesti colegilor lui la începerea anului școlar modalitatea în care și-a petrecut vacanța.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța va admite în parte acțiunea, va suplini acordul pârâtei pentru deplasarea în Franța, Paris, pentru perioada 02-11.09.2015 și pentru eliberarea pașaportului român temporar, necesar pentru această deplasare, respingând solicitarea de suplinire a acordului pentru eliberarea pașaportului simplu român și american, pentru următoarele considerente.
Pe situația de fapt, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 5746/17.11.2008, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1719/30.11.2001 a C., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și pârâtă cu încredințarea minorului T. Armand A. spre creștere și educare către pârâtă. Ulterior, ca urmare a disensiunilor dintre părți, reținute în considerentele sentinței civile nr. 8796/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, s-a stabilit în favoarea reclamantului un program de legături personale cu minorul.
Instanța reține, prin trimitere la programul de legături personale, că pentru anul 2015, minorul se află la tată începând cu a doua jumătate a vacanței de vară.
Din actele dosarului, necontestate de pârâtă, reiese că între cele două părți s-au purtat discuții privind deplasarea minorului în vacanțe în afara țării, încă de la sfârșitul anului 2014, pentru ca în concret să apară discuția destinației Disneyland Paris într-o corespondență din luna august 2015. În urma răspunsului pârâtei la solicitarea de acordare a posibilității deplasării minorului în afara țării pe perioada programului parental, în condițiile unei rezervări de bilete atât de avion cât și de cazare, reclamantul a formulat prezenta cerere de ordonanță președințială, care să aibă ca obiect suplinirea acordului pârâtei.
În drept, potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din L 272/2004, deplasarea copiilor în țară și străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegere între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorescă.
De asemenea, instanța reține dispozițiile art. 2 din L. 248/2005 care reglementează condițiile deplasării în străinătate a copiilor minori, precizând totodată accesul la liberă circulație, care nu poate fi îngrădit de nici o autoritate decât în condiții speciale.
Astfel, pentru copilul minor, în condițiile în care s-a realizat încredințarea către unul dintre părinți, doar reprezentantului legal i se solicită acordul.
Aceeași precizare este făcută și în cuprinsul dispozițiilor art. 17 lit a din același act normativ, în sensul că eliberarea pașaportului se poate face la solicitarea părintelui căruia i-a fost încredințat minorul.
Dispozițiile art. 30 alin. 1 lit b din L. 248/2005 statuează că, minorilor li se permite ieșirea din țară numai dacă sunt însoțiți de o persoană majoră și, în situația în care călătorește împreună cu unul dintre părinți, numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul de destinație și cu privire la perioada acesteia.
Reținând că există neînțelegeri între părinți privind eliberarea pașapoartelor pentru minor și implicit asupra deplasării acestuia în străinătate, neînțelegeri ce rezultă atât din corespondența părților, dar și din răspunsul dat prin întâmpinare, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor legale care o îndrituiesc să lămurească această neînțelegere.
Ordonanța președințială este o procedură specială reglementată de art. 996 NCPC, în temeiul căreia, instanța de judecată poate lua măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt întrunite cumulativ cerințe ca aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudicierea fondului.
Analizând aceste cerințe instanța reține:
Aparența dreptului este în favoarea reclamantului. El este tatăl minorului, acesta din urmă se află, în perioada vizată, în programul de legături parentale cu toate consecințele juridice ce rezultă din acest program.
Având în vedere obiectul cererii, instanța reține admisibilitatea cererii sub aspectul urgenței, caracterului vremelnic și neprejudecarea fondului dreptului în privința măsurii prin care reclamantul tinde la înlăturarea unui abuz din partea pârâtei, acela de a împiedica libera circulație a minorului și de a obține documentele necesare acestei deplasări.
Instanța reține că cererea de față a fost promovată în lipsa răspunsului pârâtei la solicitarea reclamantului de deplasare a minorului în afara granițelor țării, deplasare ce nu se poate face decât în perioada programului de legături parentale.
Principiul interesului superior al minorului este avut în vedere în cauzele soluționate de instanțele judecatorești.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității. Se are în vedere ca și criterii de către instanță în aprecierea interesului minorului: vârsta acestuia, capacitatea de înțelegere și acumulare de cunoștințe, locul jocului și imaginației în dezvoltarea psihologică a acestuia, influența acestei deplasări în plasarea minorului în grupul de prieteni și interșcolar.
În prezenta cauză, instanța reține că refuzul pârâtei de a da curs solicitărilor reclamantului de deplasare a minorului în parcul de distracții din Paris nu este justificat, având în vedere că i s-a precizat scopul cert al călătoriei (acela de petrecere a vacanței), destinația și perioada de efectuare a deplasării.
De asemenea, dreptul la libera circulație al minorului nu poate fi restricționat printr-un refuz nejustificat.
Nu poate instanța să treacă cu vederea că jocul, respectiv jocurile din parcul de distracție cultivă imaginația, spiritul de competiție, de prietenie, de întrajutorare, inteligența.
Această deplasare a minorului, la vârsta pe care o are, propice jocului, îl va transporta prin forța gândirii, pe teritorii și timpuri necunoscute de noi adulții, dar pe care minorul le-a regăsit în lectura cărților copilăriei și în benzile de desene animate.
Ori a-l lipsi pe minor de o astfel de posibilitate fără o argumentare temeinică apare ca abuzivă.
Nu poate fi reținută de instanță argumentarea că prin această deplasare reclamantul îl va capacita pe minor pentru celelalte procese ce ar putea interveni între părți dar nici justificarea neplății pensiei de întreținere.
Instanța reține că pârâta nu a adus ca argument al refuzului și nici nu a făcut o astfel de dovadă, că această deplasare ar pune în pericol sănătatea, dezvoltarea fizică sau intelectuală a minorului.
În lipsa unor astfel de dovezi, instanța a apreciat că este în interesul minorului ca acesta să realizeze deplasarea în Franța, Paris, în perioada 02.09._15, însoțit de reclamant pe întreaga perioada, sens în care va suplini acordul pârâtei.
Întrucât minorul nu dispune de pașaport pentru această deplasare, dat fiind timpul scurt necesar pentru obținerea documentelor pentru această deplasare, instanța va suplini acordul pârâtei pentru obținerea pașaportului român temporar.
Nu va fi reținută argumentarea pârâtei că în cauză nu este îndeplinită condiția vremelniciei în condițiile în care nu există dosar de fond, întrucât din interpretarea textului art. 996 alin. 2 NCPC, dar și din practica jurisprudențială reiese, per a contrario, că în situația în care instanța prin chiar hotărârea pronunțată stabilește limite privind durata, condiția vremelniciei este îndeplinită.
Instanța nu va admite capătul de cerere al reclamantului privind obținerea pașaportului simplu român și american întrucât aceasta este o măsură definitivă și, prin urmare, nu poate fi analizată pe calea unei ordonanțe președințiale, fiind necesar de administart probe complexe din care să reiasă interesul superior al minorului pentru obținerea celor două pașapoarte simple.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamantul T. F. D., domiciliat în P., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta B. M. L., domiciliată în București, . nr. 17-19, ., în București, .. 21 G, sector 5 și cu domiciliul procesual ales la C. de A. I. O. M., din București, Calea Călărași nr. 168, ., ..
Suplinește consimțământul pârâtei pentru deplasarea minorului în Franța, în perioada 02.09._15 și pentru eliberarea pașaportului românesc temporar pentru această perioadă.
Respinge capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtei pentru eliberarea pașaportului românesc și american simplu.
Executorie.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.08.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E. M. A. I. M.
Red. E.M./Tehnored. A.I.M./26.08.2015/6 ex.
| ← Stare civila. Sentința nr. 5828/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria... → |
|---|
