Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7115/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7115/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 7115/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 7115/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. A. T. S.R.L. - SEDIUL ALES și pe pârât B. R. DE MARFURI, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 20.04.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015 sub nr._, reclamanta . a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâtei B. ROMÂNĂ DE MĂRFURI să permită accesul la ringul bursier al reclamantei, până la soluționarea pe fond a cauzei.
În motivare reclamanta a arătat că este membru afiliat al BRM București, o societate privată care organizează proceduri pentru diverse autorități publice, conform OUG 34/2006 privind achizițiile publice.
La data de 24.03.2015, prin adresa nr. 1830, BRM a comunicat faptul că împotriva societății reclamante s-a luat măsura suspendării de la procedurile bursiere, pe o perioadă de 6 luni, conform Legii nr. 357/2006 și Regulamentului Bursier. Motivul l-ar reprezenta faptul că societatea reclamantă a refuzat încheierea unui contract de achiziție publică cu autoritatea contractantă Compania Uraniului București, după ce reclamanta a adjudecat o licitație pentru vânzarea de combustibil.
Deși societatea reclamantă a încheiat contractul bursier cu nr. 55/2015, care prevedea ca sancțiune, reținerea garanției și nu suspendarea, BRM a aplicat o altă sancțiune.
Împotriva acestei decizii de suspendare, reclamanta a formulat contestație la Consiliul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie București. Însă, pe perioada soluționării cererii, reclamanta este privată de dreptul de a participa la proceduri de licitații publice, organizate prin intermediul BRM.
Se apreciază că această cerere este admisibilă întrucât este îndeplinită condiția urgenței, menținerea suspendării ar aduce importante prejudicii iminente financiare societății reclamante, prin imposibilitatea de ofertă în cadrul ringurilor bursiere; măsura este vremelnică până la soluționarea pe căile legale a contestației împotriva suspendării iar fondul nu va fi prejudecat, măsura dispusă având doar caracterul unei aparențe de drept, nu al unei soluții finale și definitive.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 581 N.C.pr.civ.
Pârâta a formulat la data de 10.04.2015, întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea excepției, s-a arătat că cererea de față, ca procedură specială, își are sorgintea într-o sancțiune de suspendare de la tranzacționare aplicată de Consiliul de administrație al Bursei Române de Mărfuri, corespunzător dispozițiilor art. 8 alin. 2, art. 10 alin. 2, art. 24 alin. 3 și art. 25 alin. 1 lit a) din Legea nr. 357/2005.
În condițiile în care hotărârea Colegiului de conducere al CCIR este supusă controlului judecătoresc, instanța competentă de fond este tribunalul.
Această concluzie este impusă de dispozițiile art. 95 pct. 1 din C.pr.civ, potrivit cărora tribunalul, ca primă instanță, judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Pe fond se arată că pentru pronunțarea ordonanței președințiale, respectiv a dispunerii măsurilor provizorii reclamanta trebuie să își motiveze cererea, supunând examinării instanței competente, în limitele acestei proceduri speciale, acele elemente care justifică, în contextul aparenței dreptului în favoarea sa stabilit prin examinarea acțiunii privind fondul dreptului pretins, urgența măsurii cărei dispunere o solicită, precum și caracterul provizoriu al măsurii ce se va dispune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 997 C.pr.civ, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Cererea de față, ca procedură specială, își are sorgintea într-o sancțiune de suspendare de la tranzacționare aplicată de Consiliul de administrație al Bursei Române de Mărfuri, corespunzător dispozițiilor art. 8 alin. 2, art. 10 alin. 2, art. 24 alin. 3 și art. 25 alin. 1 lit a) din Legea nr. 357/2005.
Potrivit art. 28 din Capitolul VII din Regulamentul privind avizarea, supravegherea, controlul și sancționarea activității burselor de mărfuri publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850/21.XI.2014 (1) Comisia soluționează contestațiile primite de la membrii acționari, membrii afiliați și clienții bursei de mărfuri cu privire la sancțiunile de suspendare, excludere sau retragere de la tranzacționare adoptate de consiliul de administrație al bursei de mărfuri; (2) Contestațiile se soluționează în Comisie în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora, prin emiterea de decizii motivate în fapt și în drept; (3) Deciziile de respingere a contestațiilor pot fi atacate la Colegiu, în termen de 30 de zile de la data comunicării acestora; (4) Plenul Colegiului se va pronunța cu privire la contestație în proxima ședință.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile reclamantei din cuprinsul Notelor scrise depuse la data de 17 aprilie 2015, în sensul că judecătoria ar fi competentă în temeiul art. 94 alin. 3 din C.pr.civ, în conformitate cu care aceasta soluționează „căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege”.
Astfel, CCIR nu reprezintă o autoritate a administrației publice cu activitate jurisdicțională pentru a fi incidente dispozițiile art. 94 alin. 3 C.pr.civ.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 C.pr.civ judecătoria judecă și căile de atac împotriva hotărârilor altor organe, în cazurile prevăzute de lege.
Deși hotărârea Colegiului de Conducere al CCIR este supusă controlului judecătoresc, nici Legea nr. 357/2005 și nici Regulamentul privind avizarea, supravegherea, controlul și sancționarea activității burselor de mărfuri publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850/21.XI.2014, nu stabilesc competența judecătoriei în această materie, precizând doar în mod generic “instanța competentă”.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, caruia i se va inainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant S.C. A. T. S.R.L. - SEDIUL ALES . ZALHANA, ., pârât B. R. DE MARFURI sector 1, București, .-52, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
RedRL/tehnRL/MU/21.04.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7089/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7194/2015. Judecătoria... → |
|---|
