Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 14825/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila nr._/2015
Ședința publică de la 31.08.2015
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civilr privind pe contestator F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN și pe intimat G. B. S.A., terț poprit B. C. FEROVIARA S.A., având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUT 1447/2014
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 24.08.2015, iar apoi pentru astazi, data de 31.08.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, contestatorul F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN a chemat in judecata pe intimata G. B. SA pe calea contestației la executare,, prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii de executare silită și a solicitat anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1447/2014 al B. D. și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că între părți a intervenit Convenția pentru garantii exprese, irevocabile și necondiționate nr. 104/02.04.2009, modificata prin actele adiționale, având ca obiect garantarea de către acesta a finanțărilor individuale acordate de către bancă beneficiarilor de finanțare, care se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, în schimbul plății unui comision de garantare.
A arătat contestatoarea că potrivit art. 9.3. din Convenție, părțile au stipulat soluționarea pe cale amiabilă, prin conciliere în condițiile art. 720C.pr.civ., fără ca intimata să respecte prevederile contractului în această privință.
Pe fondul contestației la executarea, contestatoarea a învederat în esență faptul că nu era îndeplinită condiția unei creanțe exigibile pentru a se putea pronunța încheierea de încuviințare a executării silite. Astfel, prin Scrisoarea de garantare pentru garanții acordate din surse proprii nr. 508/06.07.2010, emisă în baza Convenției pentru garanții exprese, irevocabile și necondiționate nr. 104/02.04.2009, FNGCIMM SA – IFN a acordat în favoarea băncii o garanție financiară în limita sumei maxime de 371.000 euro reprezentând 59,7424% din creditul acordat de bancă societății .. A arătat că la pct. 14 din Scrisoarea de garanție pentru garanții acordate din surse proprii nr. 508/06.07.2010 se prevede că cererea de plată să fie însoțită de un bilet la ordin emis de beneficiar în favoarea finanțatorului, fără protest, cu scadența la vedere, al cărui termen de prezentare la plată a fost prelungit convențional la o dată egală cu durata finanțării plus încă 3 ani, de valoare egală cu garanția acordată, avalizat de C. D., C. S. M., girat de finanțator fără regres în favoarea Fondului. A arătat contestatoarea că la data de 11.01.2013 a primit și înregistrat sub nr. 633 cererea de plată formulată de intimată aferentă scrisorii de garanție nr. 508/2010 și că subscrisa a constata neîndeplinirea condițiilor de plată prin nerespectarea prevederilor art. 7.2. din Convenția pentru garanții nr. 104/2009 coroborate cu art. 15 din Scrisoare de garantare nr. 508/2010.
A arătat contestatoarea că intimata a transmis un bilet la ordin . nr._ al cărui termen de valabilitate a expirat la data de 12.07.2011 și biletul la ordin . nr._ semnat de C. D. care nu avea dreptul să reprezinte legal și să angajeze patrimonial societatea al cărui termen de valabilitate a expirat la data de 12.07.2011. Ca urmare, contestatoarea a arătat că a refuzat plata garanției.
A mai arătat contestatoarea că pentru aceleași considerente legate de exigibilitatea creanței se impune anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1447/2014 al B. D. si D..
Contestatoarea a subliniat că scrisoarea de garantare devenea exigibilă, deci putea fi pusă în executare, numai după îndeplinirea de către bancă a condițiilor stipulate în mod imperativ în cuprinsul acestuia și în dispozițiile convenției nr. 104/2009, astfel că până la îndeplinirea de către bancă a condițiilor contractuale, scrisoarea de garantare reprezintă un titlu sub condiția suspensivă a îndeplinirii de către bancă a propriilor sale obligații.
A invocat contestatoarea disp. art. 662 alin 5 C.pr.civ, în sensul că creanțele cu termen nu pot fi puse în executare.
În drept, a invocat art. 711 ș.u., 662, 718, 719, 722, 782 C.pr.civ., 176, 1170 și 1270 C.civ.
În susținerea contestației la executare a depus înscrisuri (f. 15-71).
S-a depus la dosarul cauzei în copie certificată dosarul de executare nr. 1447/2014 aflat pe rolul B. D. si D..
La data de 02.06.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
A arătat intimata că în ceea ce privește excepția prematurității executării silite, nu ne regăsim în cadrul unui litigiu de drept comun, pentru a se aplica dispozițiile referitoare la conciliere, ci în cadrul unei executări silite, că anterior demarării executării silite a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, invocând cererea de plată, refuzul de plată al contestatoarei, cererea intimatei de revenire asupra deciziei de refuz la plată și răspunsul contestatoarei.
Sub aspectul procedurii de mediere, intimata a invocat efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 266/2014, care a declarat ca neconstituționale prevederile art. 200 C.pr.civ. și art. 2 alin 1 și 601 din Legea nr. 192/2006.
Pe fondul contestației la executare, intimata a arătat că a declarat scadent anticipat contractul de credit încheiat de intimată cu ., scadență anticipată ce a fost comunicată și contestatoarei împreună cu cererea de plată, astfel că dețin o creanță exigibilă împotriva fondului încă de la data declarării scadenței anticipate.
Referitor la încălcarea art. 7.2. din Convenție, intimata a arătat că garanția acordată de fond se supune principiului împărțirii riscului de credit între bancă și fond, prevăzut de Cap 8 din actul adițional nr. 2/19.10.2010 la Convenție, independent de principiile aplicării în timp a normelor juridice. A arătat că potrivit art. VIII din actul adițional nr. 2/19.10.2010 care modifica prevederile ar. 7.2. din Convenția nr. 104/2009 cererea de plată trebuia însoțită de copia certificată a biletelor la ordin emise de beneficiarul de finanțare în favoarea băncii, precum și de cererea de executare a acestora, depusă la executorul judecătoresc, condiție ce a fost îndeplinită de intimată.
A apreciat intimata că invocarea de către contestatoare a din Convenția de garanții nr. 104/2009 coroborat cu prevederile art. 15 din Scrisoarea de garantare 508/2010 este nefondată, având în vedere că în considerarea normelor comunitare garanția acordată de Fond se supune principiului împărțirii riscului de credit între bancă și fond, că potrivit adresei nr._/17.11.2011 F. nu mai executa biletele la ordin avalizate de persoanele împotriva cărora banca a început executarea silită în baza fidejusiunilor constituite prin contractul de credit, nemaifiind necesară introducerea de către contestatoarea a acestor bilete la ordin în circuitul bancar spre încasare. A mai arătat intimata că netransmiterea către Fond a unui document din care să rezulte prelungirea convențională a termenului de prezentare la plată al biletelor la ordin cu scadența la vedere nu creează nici un prejudiciu Fondului întrucât prin contractul de credit nr. 9743/2010 subscrisa a constituit fidejusiuni atât cu dl C., cât și cu dna C. D., iar la cererea de plată a fost anexată și cererea de executare silită împotriva garanților fidejusori.
A mai invocat intimata în apărare adresa nr._/01.04.2014 emisă de contestatoarea, prin care i s-a comunicat faptul că pentru cererile de plată care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: sunt formulate în baza unor garanții acordate din surse proprii, garanțiile intră sub incidența principiului împărțirii riscului de credit, iar conform contractului de credit și prevederilor convenției de garantare sau scrisorii de garanție aceleași persoane fizice sau juridice au calitatea de garant avalist/fidejusor, nu mai este necesară transmiterea biletelor la ordin în original, fiind necesară doar dovada de începere a executării silite în baza biletelor la ordin si/sau contractelor de fidejusiune.
Intimata a arătat astfel că F. nu are nevoie de biletele la ordin prevăzute în scrisoarea de garantare nr. 50/2010 și nici ca acestea să fie valabile, deoarece această garanție se supune principiului împărțirii riscului de credit prev. de Cap. 8 din actul adițional nr. 2/19.10.2010 la convenția pentru garanții exprese nr. 104/2009.
A mai arătat intimata că prin adresa nr._/03.04.2015 contestatoarea a arătat că pentru această garanție nu se aplică prevederile Cap 8 din Convenția pentru garanții exprese nr. 104/2009 referitor la principiul împărțirii proporționale a riscului de credit între bancă și fond întrucât garanția a fost acordată anterior intrării în vigoare a actului adițional nr. 2/2010 la Convenție prin care s-a introdus și reglementat principiul împărțirii riscului de credit între bancă și fond.
În drept, a invocat art. 205 ș.u. C.pr.civ., 663 C.pr.civ., 969,970 C.civ.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri (f. 62-104).
La data de 19.06.2015, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat apărările din contestația la executare.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 02.04.2009 s-a încheiat între contestatoarea în calitate de fidejusor și intimată în calitate de finanțator convenția pentru garanții exprese, irevocabile și necondiționate nr. 104 (f. 15-19), având ca obiect garantarea de către fidejusor a rambursării finanțărilor acordate de finanțator beneficiarilor care îndeplinesc condițiile prev. de art. 3.1. din convenție.
Potrivit art. 3.1. din convenția nr. 104/2009, are acces la garanția Fondului orice beneficiar care se încadrează în categoria IMM în conformitate cu revederile Legii nr. 346/2014.
Prin art. 7.2. lit. e din contract, părțile au stipulat obligația ca cererea de plată să fie însoțită de un bilet la ordin în alb la suma și scadența, aflat în termenul legal de completare, fără protest, emis de beneficiar, ce va fi completat de finanțator cu valoarea garanției de plătit, avalizat de cel puțin unul din asociații/acționarii-administratorii beneficiarului/ alte persoane fizice sau juridice care au legătură economică cu operațiunea ce se finanțează/garantează.
Prin art. 15 lit. e din scrisoarea de garantare nr. 508/06.07.2010 s-a prevăzut că cererea de plată să fie însoțită de un bilet la ordin emis de beneficiar în favoarea finanțatorului, fără protest, cu scadența la vedere, al cărui termen de prezentare la plată a fost prelungit convențional la o durată egală cu durata finanțări plus încă trei ani, de valoare egală cu garanția acordată, avalizat de C. D., C. S., girat de finanțator fără regres în favoarea Fondului.
La data de 19.10.2010 se încheie actul adițional nr. 2 la convenția nr. 104/2009, prin care se modifică art. 7.2. lit e din contract, în sensul că cererea de plată trebuia însoțită de un bilet la ordin emis de beneficiar în favoarea finanțatorului, fără protest, cu scadență la vedere, de valoare egală cu suma garantată, girat fără drept de regres de către finanțator în favoarea fondului, la momentul plății sumei garantate pentru beneficiarii de garanții din fondurile prev. de Legea nr. 218/2005 (f. 34).
La data de 12.07.2010 s-a încheiat contractul de credit nr. 9743 între intimată și ..
Prin art. 15 lit. e din scrisoarea de garantare nr. 508/06.07.2010 s-a prevăzut că cererea de plată să fie însoțită de un bilet la ordin emis de beneficiar în favoarea finanțatorului, fără protest, cu scadența la vedere, al cărui termen de prezentare la plată a fost prelungit convențional la o durată egală cu durata finanțări plus încă trei ani, de valoare egală cu garanția acordată, avalizat de C. D., C. S., girat de finanțator fără regres în favoarea Fondului.
Prin adresa nr._/01.04.2015, contestatoarea a comunicat intimatei că pentru toate cererile de plată care îndeplinesc cumulativ condiția formulării în baza unor garanții acordate din surse proprii FNGCIM, condiția garanției care să intre sub incidența principiului împărțirii riscului de credit între bancă și Fond, condiția ca aceleași persoane fizice sau juridice să aibă calitatea de garant avalist/fidejusor conform contractului de credit și prevederilor convenției de garantare sau scrisorii/contractului de garantare, nu mai este necesară transmiterea biletelor la ordin în original, aplicabil tuturor garanțiilor în vigoare, indiferent de convenția în baza căreia au fost acordate (f. 91).
La data de 14.11.2012, intimata a declarat scadența anticipată a contractului de credit nr. 3974/2010 (f. 87), la data de 10.01.2013 a formulat către contestatoare cererea de plată a sumei de 312.151,15 euro (f. 82 vol I).
Prin adresa nr._/07.07.2014, contestatoarea a comunicat intimatei că nu a aprobat la plată cererea de plată aferentă scrisorii de garantare nr. 508/06.07.2010 (f. 83 vol I), motivul invocat fiind al expirării termenului de valabilitate al biletelor la ordin . nr._ și nr._.
Urmare a adresei nr._/22.10.2014 emisă de intimată (f. 84 vol I), contestatoarea a analizat cererea și a emis răspunsul prin adresa nr._/03.04.2015 (f. 57 vol I), menținând refuzul la plată al garanției.
La data de 01.09.2014 intimata a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul B. D. și D. sub nr. 1447/2014 (f. 80 vol I).
La data de 19.09.2014 s-a deschis dosarul de executare nr. 1447/2014, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 30.10.2014 Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu scrisoarea de garantare nr. 508/2010 accesorie la contractul de credit nr. 9743/12.07.2010 (f. 249 vol I).
S-au emis adrese de înființare a popririi.
În drept, potrivit art 632 alin 1 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar conform alin 2 constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art 120 din OUG 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii.
Potrivit art 663 NCPC executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 1682 c.civ. din 1864, cautionatorul se libereaza de garantia sa, cand nu poate sa intre in drepturile, privilegiile si ipotecile creditorului din cauza acestuia.
Potrivit art. 37 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebue prezentată spre plată în termen de un an de la data sa, iar potrivit art. 39 din același act normativ, scadența unui bilet la ordin tras la una sau mai multe luni dela data emisiunii sau dela vedere, e socotită la data corespunzătoare, din luna în care plata trebue să fie făcută. În lipsă de dată corespunzătoare, scadența va fi în ultima zi a acestei luni.
Conform art. 1652 C.civ., cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste.
În ceea ce privește disp. art. 193 alin 1 C.pr.civ., instanța reține că dispozițiile privind procedura concilierii directe nu se aplică prezentei cauze, dispozițiile art. 7201 C.pr.civ. din 1865 nu sunt aplicabile cauzei, față de data promovării demersului judiciar, respectiv data de 22.04.2015, când în vigoare era Legea nr. 134/2010. Sub aspectul disp. art. 193 alin 1 C.pr.civ., instanța reține că art. 61 alin 1 din Legea nr. 192/2006 instituie posibilitatea, nu obligația, parcurgerii procedurii medierii. Convenția părților nu poate constitui un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată, care presupune nerespectarea unei obligații legale, nu a unei obligații convenționale, părțile neputând adăuga la lege prin convenția lor.
Instanța reține pe de o parte efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 264/2014, potrivit căreia procedura medierii nu este una obligatorie, iar pe de altă parte că între părți s-au derulat discuții în legătură cu obligația de garantare a contestatoarei a obligațiilor din contractul de credit nr. 9743/2010 între data de 07.07.2014 (data refuzului la plată al cererii intimatei) -03.04.2015 (data confirmării refuzului la plată în urma demersului intimatei ), rezultând menținerea poziției contradictorii a părților sub aspectul îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii contractuale a contestatoarei pentru cazul neexecutării obligației din contractul de credit 9743/2010. Ca urmare, posibilitatea concilierii părților rezultă ca fiind fără rezultat.
În ceea ce privește efectele obligatorii ale contractului de garantare încheiat între părți, instanța reține că acestea nu determină prematuritatea cererii de executare silită motivat de faptul că obligația de garantare născută din scrisoarea de garantare nr. 508/2010 încheiată în temeiul convenției nr. 104/2009 nu este instituită cu termen suspensiv sau sub condiția suspensivă a realizării procedurii amiabile, pentru a putea reține îndeplinite condițiile art. 34 alin 3 C.pr.civ. Astfel, însăși existența obligației de garantare pentru cazul modalității condiției suspensive sau scadența obligației pentru cazul termenului suspensiv de executare nu depind de promovarea procedurii amiabile, pentru că art. 9.3. din convenția 104/2009 se regăsește la capitolul ″alte dispoziții″, referitoare la ″litigiile dintre părți″, ceea ce este independent de condițiile în care se naște sau devine scadentă obligația de garanție, cu alte cuvinte procedura amiabilă vizează drepturile procedurale, nu drepturile substanțiale, pentru a se putea vorbi de modalitățile obligației.
Pentru aceste considerente, va înlătura apărarea contestatoarei referitoare la prematuritatea formulării cererii de executare silită.
În ceea ce privește motivul invocat al lipsei exigibilității obligației pusă în executare, instanța reține următoarele:
Prin cererea de executare silită formulată de intimată s-a solicitat punerea în executare silită a obligației de garantare născută din scrisoarea de garantare nr. 508/2010 emisă în temeiul convenției nr. 104/2009 în sarcina contestatoarei de restituire a creditului acordat prin contractul nr. 9743/2010.
Scrisoarea de garantare nr. 508/06.07.2010 emisă în temeiul convenției nr. 104/2009 are natura juridică a unui contract de fidejusiune, supus regimului juridic instituit prin art. 1652 ș.u. C.civ. din 1864 ( art. 6 alin 2 din C.civ. din 2009 și art. 3 din Legea nr. 71/2011 arată incidența legii civile în vigoare la data încheierii convenției nr. 104/2009, respectiv C.civ. din 1864). Ca urmare, are natura accesorie față de contractul de credit nr. 9743/2010, scadența anticipată a contractului de credit nr. 9743/2010 determinând scadența pe cale accesorie și a obligației de garantare asumată de fidejusor, în speță contestatoare.
Susținerile contestatoarei referitoare la neîmplinirea termenului de scadență ca urmare a încetării efectelor garanției la care s-a obligat finanțatorul prin art 7.2. lit e din convenția nr. 104/2009 și art 15 din scrisoarea de garantare 508/2010 nu poate fi susținută și de instanță, deoarece pe de o parte obligația de garanție a fidejusorului este accesorie obligației de restituire a împrumutului acordat de intimată și datorită raportului de accesorialitate, scadența obligației principale determină și scadență obligației accesorii.
Ca urmare, clauza prev. de art. 15 din scrisoarea de garanție reiterează de fapt disp. art. 1682 C.civ. din 1864, aplicabile în cazul oricărui contract de fidejusiune, indiferent de stipularea sau nu în contract în mod expres a acestei cauze de încetare a fidejusiunii, iar art. 1862 C.civ. se constituie într-o cauză de stingere a obligației de garantare din partea fidejusorului și nu constituie o împrejurare legată de scadența obligației, aceasta fiind determinată de situația din contractul de credit nr. 9743/2010 ca act juridic principal, ce determină și scadența obligației de garanție a fidejusorului.
Sub aspectul dispozițiilor art. 1682 C.civ., invocate în esența acestei norme juridice prin motivarea contestației la executare, instanța reține că atât biletele la ordin . nr._ și nr._, cât și contractul de credit 9743/2010 și accesoriile acestuia constituie titluri executorii ope legis, primele în temeiul art. 61 raportat la art. 106 Legea 58/1934, iar al doilea în temeiul art. 120 din OUG nr. 99/2006, astfel că urmează a analiza măsura în care prin împlinirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune în cazul biletelor la ordin, finanțatorul a mai putut transmite aceleași garanții fidejusorului plătitor, de natură a-i garanta acestuia în egală măsură cu a creditorului executarea obligației principale din contractul de credit 9743/2010.
Reține instanța că și contractul de credit nr. 9743/12.07.2010 încheiat de intimată în calitate de finanțator cu . în calitate de împrumutat are natura de titlu executoriu în baza art. 120 din OUG 99/2006, iar potrivit art. 1669 C.civ. din 1864 cautionatorul ce a platit are regres contra debitorului principal, atat cand a garantat cu stiinta debitorului, cat si pe nestiinta lui.
De asemenea, reține instanță și faptul convenția nr. 104/2009 are natura unui contract cadru, aplicabil contractelor de credit ce urmează să se acorde de finanțator pe durata de valabilitate a contractului de fidejusiune, că contractul de credit supus obligației de garantare din partea contestatoarei s-a încheiat la data de 12.07.2010 sub nr. 9743 (f. 62 ș.u. vol II), iar condițiile plății de despăgubiri stipulate prin convenția nr. 104/2009 au fost modificate la data de 19.10.2010 prin acordul părților, producând efecte între părți de la data încheierii actului adițional.
Reține instanța că prin actul adițional nr. 2 nu s-au modificat obligațiile instituite prin pct. 15 din scrisoarea de garanție, respectiv obligația prezentării unui bilet la ordin cu scadența la un anume timp de la data emisiunii, din înscrisurile de la fila 240 rezultând că nu s-a îndeplinit de către finanțator condiția prezentării către fond a unui bilet la ordin aflat în perioada în perioada de prezentare la plată prelungită convențional la o dată egală cu durat finanțării plus încă trei ani.
Declararea scadenței anticipate a contractului de credit nr. 9743/12.07.2010 a intervenit la data de 14.11.2012 prin notificarea nr. 475 (f. 87), dată la care se împlinise scadența prevăzută de art. 37 din Legea nr. 58/1934, respectiv un an de la data emiterii, atâta timp cât titlul de plată nu a fost stipulat plătibil, deci cu scadența, conform convenției părților, de natură a permite beneficiul în favoarea fidejusorului a efectelor speciale recunoscute acestui titlu de plată, respectiv titlu executoriu. Ca urmare, obligația asumată de avaliști prin cele două ordine de plată urmare a intervenirii prescripției s-a transformat dintr-o obligație perfectă, susceptibilă de executare silită prin recurgerea la forța de constrângere a statului, s-a transformat într-o obligație imperfectă, de natură a putea reține culpa finanțatorului în a conserva sau a pune la dispoziția fidejusorului urmare a subrogării această garanție ce însoțea obligația principală din contractul de credit 9743/2010.
Aceste considerente sunt dublate de considerentele legate de regula divizibilității regresului fidejusorului plătitor împotriva celorlalți fidejusori, contestatoarea putând recupera în baza contractului de fidejusiune al numiților C. proporțional suma executat silit cu partea fiecărui fidejusor, în timp ce prin efectele biletelor la ordin se putea regresa împotriva oricărui avalist până la concurența sumei înscrisă în biletul la ordin (522.495, 17 euro) și în limita propriului prejudiciu produs în patrimoniul contestatoarei prin executarea silită, în cuantum de 312.151, 15 euro, cuantum inferior limitei de obligație asumată de avalist prin biletul la ordin. Ca urmare, se reține culpa finanțatorului în a conserva și a transmite fidejusorului plătitor garanțiilor ce însoțeau creanța, cu consecința încetării obligației de garanție.
Ca urmare, în considerarea art. 1682 C.civ. din 1864, contestatorul se poate prevala de împrejurarea culpei intimatei care a pierdut garanțiile creanței născute din contractul de credit nr. 9743/12.07.2010, atâta timp cât prin efectul avalizării biletelor la ordin de C. S. și C. A., aceștia erau ținuți de obligația de plată în solidar cu împrumutatul ., putând fi executați direct, fără posibilitatea diviziunii și discuțiunii, fără a se obține același efect prin contractul de fidejusiune încheiat de numiții C. S. și C. A. în favoarea intimatei, în cazul căruia se aplică art. 1674 C.civ. în sensul divizibilității regresului fidejusorului plătitor împotriva fidejusorilor neplătitori, cu consecința posibilității recuperării de la numitii C. a unei părți din suma ce a făcut obiectul executării silite în dosarul 1447/2014.
Reține instanța că art. 7.2. lit e din convenția 104/2009 și pct. 15 din scrisoarea de garantare nr.208/2010 nu au legătură cu principiul împărțirii proporționale și în același mod a riscurilor și pierderilor între cele două instituții, acest principiu vizând garantarea în parte de către Fond a obligației din contractul de credit, aspect îndeplinit față de obiectul scrisorii de garantare, garanția fiind constituită pentru 59,7424% din valoarea finanțării, și respectiv suportarea în parte a riscului contractului pentru situația insolvabilității debitorilor sau fidejusorilor sau alte situații de risc contractual în limita procentului de mai sus. Acest principiu nu împietează asupra condițiilor regresului fidejusorului plătitor și al condițiilor de încetare a fidejusiunii, ce fac obiectul dezbaterii în prezenta contestație la executare.
Adresa_/01.04.2015(f. 91 vol II) este emisă de contestatoare fără a face referire la scrisoare de garanție nr. 205/2010 sau la convenția 104/2009 și vizează o metodologie de lucru propusă între părți, dar care nu echivalează cu o renunțare la dreptul de regres al contestatoarei, această renunțare ar fi trebuit a fi expresă, neechivocă și cu referire la contractele analizate în prezenta cauză pentru a-și produce efectele extinctive în privința dreptului de regres. De asemenea, nu s-a făcut dovada în cauză că ar fi vorba de aplicarea riscului contractului de credit nr. 9743/2010, în sensul că nu s-a făcut dovada insolvabilității fidejusorilor C. S. si A., pentru a se reține incidența principiului suportării de către contestatoare a riscului imposibilității fortuite de executare a contractului de credit nr. 9743/2010 în limita garanției de 59,7424% din suma împrumutată prin acest contract și garantată prin scrisoarea de garantare nr. 508/2010. Singurul aspect al insolvabilității împrumutatului nu constituie premisa suficientă pentru aplicarea teoriei riscului de executare a contractului de credit nr. 9743/2010, or, adresa invocată de intimată vorbește de condiția garanțiilor care intră sub incidența principiului împărțirii riscului de credit între Bancă și Fond, referiri care nu vizează numai un principiu general în materia normelor comunitare aplicabil prin intermediul legislației de transpunere, ci vizează verificarea și reținerii producerii în cauză a riscului contractului de credit nr. 9743/2010 constând într-o imposibilitate fortuită de executare a obligației de restituire a sumei împrumutate. D. în aceste condiții garanțiile contractului de credit nr. 9743/2010 ar fi ineficiente și ar permite concluziile avansate de intimată constând în lipsa de interes a contestatoarei de a se regresa împotriva celor obligați pentru alții sau alături de debitorul principal. Însă în lipsa probării producerii riscului contractului de credit nr. 9743/2010, instanța nu poate achiesa la susținerile intimatei, urmând a le înlătura pentru aceste considerente.
Pentru aceste motive, va admite contestația la executare, cu consecința anulării executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 1447/2014 și a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, față de soluția dată contestației la executare, respectiv desființarea actelor de executare, reține că lipsește temeiul juridic al plății silite din contul contestatoarei deschis la B. Comercială Feroviară în contul executorului judecătoresc. Față de înscrisul de la filele 66-67, rezultând realizarea operațiunii de debitare a contului bancar al contestatoarei cu suma aferentă cererii de executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 1447/2014 și a cheltuielilor de executare, va admite și cererea de întoarcere a executării silite și va dispune repunerea părților în situația anterioară pentru suma de 312.151,15 euro în echivalent în lei la data de 14.04.2015 la cursul de schimb de 4,4105 lei/1 euro și a sumei de 12.913,08 lei.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., față de soluția dată contestației la executare, reținând că intimata este în culpă procesuală, va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată potrivit dovezii de la fila 3 și 4 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestator F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN, cu sediul in sector 1, București, .. 38, în contradictoriu cu intimat G. B. S.A., cu sediul in sector 2, București, ., nr. 5, BUSINESS CENTER, NOVO PARK 3, CLAD. F, . cu terțul poprit B. C. FEROVIARA S.A., cu sediul in sector 1, București, . A, nr. 62 A.
Anulează încheierea de încuviințare a executării silite din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 și actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1447/2014 constituit pe rolul B. D. si D..
Dispune întoarcerea executării silite efectuată în dosarul de executare silită nr. 1447/2014 constituit pe rolul B. D. si D. pentru suma de 312.151,15 euro în echivalent în lei la data de 14.04.2015 la cursul de schimb de 4,4105 lei/1 euro și a sumei de 12.913,08 lei.
În temeiul art. 719 alin 4 C.pr.civ. dispune comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă, din oficiu și de îndată către B. D. si D..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.08.2015.
P. GREFIER
Red. L.G., Teh. L.G., L.B.
5 ex./30.09.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
