Partaj judiciar. Sentința nr. 5096/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5096/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 5096/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.5096/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. A. C.
GREFIER A. A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. A. I. N., reclamant M. C. și pe pârât Ș. S. B., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
Dezbaterile in fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27.02.2015, 10.03.2015, respectiv pentru azi 17.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr._, la data de 29.04.2013, reclamanții M. A. I. și M. C. au chemat in judecata pe pârâta Ș. S. B., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului din București, .. 33, sector 1, compus din teren în suprafață de 180 mp și construcție compusă din pivniță, parter, etaj și garaj și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 29.04.2010 – 29.04.2013.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul menționat a fost proprietatea defuncților Ș. L. M. și Ș. I., soți, dobândit astfel: cota de ½ din dreptul de proprietate a fost dobândită prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 155/10.01.1974 de notariatul de Stat al Municipiului București și cota de ½ prin sentința civilă nr. 1430/10.05.1974 a Judecătoriei Sectorului 1 București. La data de 22.10.2003 a decedat Ș. L. M. iar cota sa de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis către moștenitorii acesteia, Ș. I. în calitate de soț supraviețuitor și reclamanți, cărora le-a revenit cota de ¼ din nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul în litigiu, conform certificatului de moștenitor nr. 17/2004 emis de SCBN Mentor, rectificat prin Încheierea de rectificare nr. 8/29.01.2004. După decesul lui Ș. I. intervenit la data de 27.09.2007, cota de ¾ din imobilul în litigiu a revenit pârâtei, conform certificatului de moștenitor nr. 14 din data de 11.04.2008, și certificatului de calitate de legatar nr. 32/06.12.2007 al BNP N. A..
Mai arată reclamanții că dețin împreună cota de 1/4, fiecare deține cota de 1/8 din dreptul de proprietatea asupra imobilului în litigiu, în timp ce pârâta deține cota de ¾ din dreptul de proprietate asupra imobilului iar pârâta folosește în mod exclusiv acest imobil, interzicându-le accesul în imobil după decesul lui Ș. L. M..
În legătură cu capătul de cerere privind obligarea pârâtei la contravaloarea lipsei de folosință a imobilului se arată că deși a fost notificată la data de 11.05.2011 și 31.10.2011 prin intermediul executorului judecătoresc, a refuzat să le permită accesul în imobil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 636 Cod procedură civilă, art. 979 și urm. din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost însoțită de înscrisurile la care reclamanții au făcut referire prin cererea introductivă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune și solicită atribuirea în natură a întregului imobil. Cu privire la al doilea capăt de cerere s-a arătat că este adevărat că nu a permis accesul reclamanților în imobil și a motivat că acest lucru nu este posibil întrucât dreptul de proprietate pe care îl dețin aceștia “nu este bine stabilit” iar locuința nu este partajabilă în natură. A mai arătat că a formulat o cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului reclamanților.
Au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriu și proba cu expertiză de specialitate având ca obiective identificarea imobilului în litigiu, stabilirea valorii de circulație, evaluarea despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință aferentă perioadei 29.04.2010 – 29.04.2013.
La data de 06.05.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar T. Zoran.
Părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la care expertul a formulat răspunsurile de la filele 246 – 256.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
La data de 10.01.1974, soții Ș. I. și Ș. L. au dobândit cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 155/10.01.1974.
Prin sentința civilă nr. 1430/10.05.1974 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă, s-a dispus atribuirea către soții Ș. a celeilalte cote de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, s-a dispus ieșirea din indiviziune și atribuirea în natură a imobilului către aceștia.
În urma decesului defunctei Ș. L. M., cota acesteia de ½ din dreptul de proprietate a revenit moștenitorilor Ș. I. în calitate de soț supraviețuitor și reclamanților în calitate de legatari particulari. Reclamanții au dobândit fiecare cota de ¼ din cota defunctei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, având fiecare câte o cotă de 1/8, conform certificatului de moștenitor nr. 17/26.10.2004, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 8/29.01.2004 a SCBM Mentor.
Pârâta a dobândit întreaga masă succesorală a defunctului Ș. I. decedat la data de 27.09.2007, conform certificatului de moștenitor nr. 14/11.04.2008 și a certificatului de calitate de legatar nr. 32/06.12.2007.
Reiese astfel că reclamanții dețin împreună cota de ¼ din dreptul de proprietate, restul de ¾ revenindu-i pârâtei.
În ceea ce privește bunul supus partajării, instanța retine ca acesta se compune din terenul in suprafața de 180 mp, situat in București, .. 33, sector 1 și construcția formată din casa de locuit (P+M), având suprafața utilă construită la sol de 187,98 mp.
În aceste condiții, asupra cererii de ieșire din indiviziune, se retine ca, potrivit art.1143 NCC, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre moștenitori putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote-părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanța este ținută de a hotărî modalitățile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie de a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie, în ultimă analiză, de a dispune vânzarea bunului și de a împărți echivalentul bănesc între copărtași.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Instanța constată că în cazul de fața nu este însă posibilă o partajare în natură a imobilului în litigiu, prin formarea de loturi, concluziile raportului de expertiză arătând că acest lucru ar duce la o valoare mult diminuată a imobilului iar delimitarea a două intrări separate ar impieta asupra valorii spațiului și confortului.
De altfel, părțile au căzut de acord ca imobilul să fie atribuit în natură pârâtei cu obligarea reclamanților la plata unei sulte. La interogatoriu, atât pârâta cât și reclamanții au arătat că între aceștia există neînțelegeri, astfel încât partajul în natură nu este posibil nici din această perspectivă.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 987 NCPC. instanța va atribui imobilul în natură pârâtei, având în vedere faptul că aceasta deține cota cea mai mare, respectiv ¾ din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Cu privire la stabilirea valorii actuale a imobilului, instanța reține că prin răspunsul la obiecțiuni, expertul și-a însușit parțial obiecțiunile formulate de reclamanți și a procedat la recalcularea valorii de piață a construcției (fila 251), după cum urmează: față de împrejurarea că în aproprierea imobilului nu există o stație de metrou, coeficientul de individualizare a construcției a fost redus de la 15% la 10%, ținând cont că imobilul beneficiază de curte și grădină dar și de suprafața terenului, s-a apreciat oportună reducerea coeficientului de la 10% la 5%, față de situarea imobilului în apropierea pieței cu unități comerciale, expertul și-a însușit obiecțiunea formulată de pârâtă și a considerat oportună reducerea coeficientului de individualizare de la 10% la 5%. A rezultat astfel o valoare a construcției de 915.000 lei, diminuată față de valoarea stabilită prin raportul de expertiză, ca urmare a reducerii coeficienților de individualizare a construcției.
În cuprinsul raportului de expertiză, expertul a indicat în susținerea punctului său de vedere cu privire la valoarea de circulație a imobilului, actele normative utilizate, respectiv Standardele internaționale de evaluare, HCGMB 211/30.08.2006, sistemul de coeficienți de indexare calculați de INCERC București, precum și indicii privind evoluția inflației.
Cu privire la calculul valorii de circulație a imobilului, expertul a avut în vedere media aritmetică a sumelor calculate după metoda comparației prin bonitare și metoda comparației de piață. A rezultat astfel o valoare de circulație a terenului de 800.100 lei.
În ceea ce privește evaluarea construcției, reclamanții au susținut că se impune aplicarea unui coeficient de majorare de minim 125% în locul coeficientului de 100% reținut de expert prin luarea în considerarea a criteriului amplasării locuinței la mai puțin de 0,2 km de centrul capitalei. Instanța reține că pentru a ajunge la această valoare, expertul a avut în vedere și nivelul prețurilor în scădere față de anul 2008.
S-au evidențiat în mod explicit criteriile de individualizare recomandate pentru determinarea valorii de circulație a locuințelor, respectiv coeficienții de majorare și coeficienții de diminuare.
Cu privire la critica reclamantei privind neaplicarea coeficientului de diminuare a valorii de circulație a locuinței pe considerentul litigios al acesteia, instanța apreciază că prezenta cauză având ca obiect sistarea stării de coproprietate nu este de natură prin ea însăși să determine o diminuare a valorii bunului câtă vreme bunul nu este supus vreunei contestații din partea unui terț.
În concluzie, în urma procedurii de evaluare a imobilului, instanța va reține valorile rezultate ca urmare a evaluării expertului, precizate la fila 257 din dosar. Față de valoarea actuală a imobilului de 1.765.000 lei, rezultă că valoarea cotei deținute de reclamanți este de 441.250 lei în timp ce valoarea cotei deținute de pârâtă este de 1.323.750 lei.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, se rețin dispozițiile art. 636 alin. 2 din codul de procedură civilă conform cărora cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun, poate fi obligat la despăgubiri.
Instanța își însușește concluziile raportului de expertiză, fila 173, conform cărora valoarea de piață a imobilului la nivelul prețului de piață la data efectuării expertizei, martie 2014, stabilit de comparabila cu cea mai mică corecție și valoarea cea mai mică, este de 41.860 lei.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în litigiu calculată pentru perioada 29.04.2010 – 29.04.2013 instanța reține că reclamanții au făcut dovada refuzului pârâtei de a le permite accesul în imobil în perioada menționată. Se reține că pârâta a recunoscut la interogatoriu acest fapt arătând însă că motivul l-a constituit contestarea dreptului de proprietate al reclamanților.
Instanța nu poate reține acest argument drept o justificare rezonabilă a modului cum a acționat pârâta, atâta vreme cât titlul de proprietate al reclamanților nu era desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Reclamanții aveau, în conformitate cu dispozițiile art. 636 cod civil dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care destinația acestuia nu era schimbată și nu aducea atingere dreptului pârâtei.
În consecință, în baza art. 636 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada indicată în petitul cererii.
Cu privire la modalitatea de evaluare a despăgubirilor, se reține că expertul a avut în vedere chiria stabilită de comparabila cu cea mai mică corecție și valoarea cea mai mică pentru o locuință similară D+P+E+M.
Criticile pârâtei privind starea fizică a locuinței care ar necesita lucrări de reparații și consolidări au fost contrazise de concluziile raportului de expertiză, constatându-se că locuința necesită numai lucrări de întreținere și reparații punctuale.
La calculul valorii de piață a construcției, expertul a aplicat concluziile studiului D. privind evoluția pieței imobiliare în București în perioada 2010 – 2014, luând în considerare un curs valutar mediu, aferent fiecărui an din intervalul de calcul. Se constată astfel neîntemeiate și criticile pârâtei privind aplicarea unui curs valutar nediferențiat.
În concluzie, instanța urmează să rețină valoarea de 41.860 lei, menționată în raportul de expertiză ca fiind valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru neexercitarea dreptului de folosință asupra imobilului în litigiu în perioada 29.04.2010 –ț 29.04.2013.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanța are în vedere disp. art. 451, 453 NCPC., precum și faptul că în cadrul procesului de partaj, care profita tuturor părților, acestea suportă proporțional cu cotele deținute cheltuielile judecății.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 15.12.2014, instanța a stabilit că taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune este de 52.950 lei iar cea aferentă capătului de cerere privind plata despăgubirilor este de 1860,80 lei.
În raport de cotele deținute de părți, instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 39.712,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind partajul (raportat la cota pârâtei), 750 lei - reprezentând onorariu expertiză (raportat la cota pârâtei) și va dispune compensarea totală a cheltuielilor de judecată ale părților constând în onorariu avocațial.
Cu privire la cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.860,80 lei aferentă capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor, instanța va obliga pârâta să suporte integral această cheltuială, față soluția de admitere a acestui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de către reclamanții M. A. I. N., domiciliat în București, ., ., ., CNP_ și M. C., domiciliată în București, ., ., CNP_ În contradictoriul cu parata Ș. S. B., domiciliată în București, ..33, sector 1, CNP_.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului din București, .. 33, Sector 1, compus din teren in suprafața de 184,61 mp, constructie formata din locuință tip vilă (D+P+E+M), având suprafața utilă totală de 187,98 mp, și garaj cu suprafața construită de 16,08 mp.
Atribuie imobilul de mai sus pârâtei în deplina proprietate.
Obliga pârâta sa achite reclamanților suma de 441.250 lei, reprezentând contravaloare sulta aferenta cotei de 1/4, in termen de 5 luni de la rămânerea definitiva a prezentei.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 41.860 lei reprezentând despăgubiri.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 42.323,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publica, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. A. CONSTANTINOFALICE A. V.
Red. M.A.C./Th.red.M.A.C./A.A.V./03.04.2015/ 5 exemplare
Prezenta hotarare a fost comunicată reclamanților M. A. I. N., la domiciliul în București, ., ., ., și M. C., la domiciliul în București, ., ., ., paratei Ș. S. B., la domiciliul în București, ..33, sector 1
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Actiune in regres. Sentința nr. 6459/2015. Judecătoria... → |
|---|
