Pretenţii. Sentința nr. 1378/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1378/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1378/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1378/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. V. A.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. S.A. și B. C. R. S.A. SUCURSALA TUNARI.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.01.2015, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2015, 21.01.2015, 23.01.2015 și pentru astăzi, 28.01.2015, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1București, la data de 16.01.2014 sub nr._, reclamantul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Comercială Română SA și B. Comercială Română SA-Sucursala Tunari constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la: art. 9 lit. B – privind comisionul de acordare de 0,30% flat; art. 9 lit. c – referitor la comisionul de administrare de 17,35 lei lunar, în procent de 0,05% din valoarea creditului acordat; art. 9 lit. f – comisionul de urmărire riscuri de 114,51 lei lunar, în procent de 0,33% din valoarea creditului acordat; constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 5 – cu privire la dobânda revizuibilă semestrial; constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din condițiile de creditare – Anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 2.10.a și pct. 2.11; constatarea ca fiind nule absolut toate clauzele contractuale anterior menționate, cu consecința eliminării acestora din convenția semnată de părți; obligarea paratei la restituirea sumei aferente comisionului de acordare, perceput în mod abuziv, suma actualizată cu indicele de inflație; restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, suma actualizată cu indicele de inflație; restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de urmărire riscuri, suma actualizată cu indicele de inflație; restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă percepută abuziv, suma actualizată cu indicele de inflație; în temeiul art. 6 raportat la art. 7 din Legea nr. 193/2000 sa ia act de voința reclamantului de desființare a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 și actelor subsecvente, cu consecința rezilierii acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat, în esență, că prevederile din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 5 – cu privire la dobânda revizuibilă semestrial sunt abuzive întrucât nu reiese în mod clar care sunt parametrii la care urma a se raporta dobânda variabilă. Clauza privind comisionul de acordare nu a fost negociată de reclamant, în calitate de consumator și s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrunind condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Prin aplicarea unui comision lunar de administrare fix de 17,35 lei lunar, în procent de 0,05% din valoarea creditului acordat pârâta a urmărit disimularea unui procent din dobândă.
Art. 9 lit. f – comisionul de urmărire riscuri de 114,51 lei lunar, în procent de 0,33% din valoarea creditului acordat este abuziv deoarece reprezintă o parte mascată a dobânzii, nici în contract și nici în condițiile generale de creditare nefiind precizat ce reprezintă acest comision, pentru ce se percepe și dacă suma plătită cu acest titlu urmează a se restitui dacă riscul nu se produce.
În aceste condiții pârâta a înregistrat o îmbogățire fără justă cauză, evaluând și încasând anticipat prejudiciul cauzat pentru o eventuală neexecutare a contractului de catre împrumutat și încasând fără just temei contravaloarea unui prejudiciu care nu este nici cert și nici actual.
În drept a invocat dispozițiile art. 4, 6, 7, 14 din Legea nr. 193/2000, art. 969 Cod civil, art. 194 și următoarele, art. 223, art. 451 Noul Cod de procedură civilă.
A depus la dosar înscrisuri, in copie certificată. f. 9-57
La data de 23.04.2014 pârâta a depus întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile a medierii obligatorie conform art. 2 alin. 1 ind. 2 și alin. 2 din Legea nr. 192/2006; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. Comercială Română SA-Sucursala Tunari, deoarece societatea mamă este titulara drepturilor și obligațiilor născute din contract; excepția inadmisibilității capetelor 5, 6, 7 și 8 din cerere privind sumele plătite cu titlu de comision de acordare/administrare/de urmărire riscuri și dobândă percepută abuziv, actualizate cu indicele de inflație, întrucât sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv a unei clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor juridice pentru viitor, fără a repune în discuție prestațiile deja executate, astfel cum se întâmplă în cazul nulității.
Excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor prevăzute la capetele 1,2,3 și 4, iar pe fond solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat, în esență, că
Totodată pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că, toate clauzele contractului au fost agreate de reclamant, în condițiile unui consimțământ liber exprimat și neviciat și pe baza unei reprezentări corecte a structurii costului creditului pe componenta comisioanelor.
Clauzele contractuale indicate prin cererea de chemare în judecată nu sunt abuzive, din moment ce prestațiile contractuale corespund însuși obiectului contractului de credit, au fost negociate, au fost incluse în contract cu respectarea cerințelor bunei credințe și sunt echilibrate pentru întreaga perioadă de derulare a creditului.
Mai învederează că, reclamantul a fost informat corect, complet și prompt, asupra mecanismului de determinare a dobânzii variabile.
In drept, au fost invocate disp. art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborat ce prevederile art. 4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 293/2004 din data de 28.06.2004 privind Codul consumului, cu dispozițiile Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice în vigoare la momentul încheierii contractului, art. 969 și urm. cod civil Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile corespunzătoare indicate în cuprinsul lucrării, din Noul Cod civil și din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, precum și orice alte mijloace de probă a căror utilitate va reieși din dezbateri.
A depus la dosar înscrisuri. f. 86-148
La data de 13.05.2014 prin Serviciul registratură, reclamanta a înaintat răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 10.09.2014, instanța, a respins ca neîntemeiată excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile a medierii obligatorie conform art. 2 alin. 1 ind. 2 și alin. 2 din Legea nr. 192/2006 și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. Comercială Română SA- Sucursala Tunari și unite cu fondul cauzei celelalte excepții.
În cauză a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriului reclamantului.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin întâmpinare, parata a invocat excepția inadmisibilității capetelor 5, 6, 7 și 8 din cerere privind sumele plătite cu titlu de comision de acordare/administrare/de urmărire riscuri și dobândă percepută abuziv, actualizate cu indicele de inflație, întrucât sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv a unei clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor juridice pentru viitor, fără a repune în discuție prestațiile deja executate, astfel cum se întâmplă în cazul nulității.
Se va respinge această excepție, întrucât sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv a unei clauze contractuale este încetarea producerii efectelor juridice atât pentru viitor, cât și pentru trecut, deci începând cu data încheierii contractului.
Se va respinge și excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor prevăzute la capetele 1,2,3 și 4, întrucât constatarea caracterului abuziv al unei clauze se poate solicita de la momentul încheierii contractului și până la momentul încetării acestuia.
Având în vedere că la data formularii acțiunii, respectiv 16.01.2014, contractul de credit nr. 351/2006 nu și-a încetat efectele juridice, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu a început să curgă.
Pe fondul cauzei:
În fapt, la data de 28.04.2006 între reclamantul M. M., în calitate de împrumutat și pârâta B. Comercială Română prin B. Comercială Română SA- Sucursala Tunari, în calitate de bancă, a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351 (filele 9-13), având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 34.700 lei, reprezentând credit de trezorerie nenominalizat, contravaloare nevoi personale, acordat pentru o perioadă de 120 de luni.
Conform art. 9 din contractul menționat, sunt prevăzute pentru creditul acordat mai multe comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare, printre care: comision de acordare credit de 0,30% flat, comision de administrare de 17,35 lei lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, comision de urmărire riscuri de 114,51 lei lunar, reprezentând un procent de 0,33% din valoarea creditului contractat.
Părțile nu au încheiat nici un act adițional ulterior.
În drept, instanța reține că raporturile contractuale dintre reclamant și pârâtă intră sub incidența Legii 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând din contracte încheiate între un comerciant și consumatori așa cum sunt definite aceste două categorii la art. 2 din lege.
Legea 193/2000 transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE, directivă care face trimitere la principiul potrivit căruia „persoanele care achiziționează mărfuri și servicii ar trebui protejate împotriva abuzului de putere de către cumpărător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor standard unilaterale și împotriva excluderii inechitabile a unor drepturi esențiale din contracte”.
Art. 4 din Legea 193/2000 califică drept abuzivă acea clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului, prin înfrângerea cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților
Ca atare, din textul normativ enunțat, reglementat de legislația românească în consens cu dispozițiile Directivei, rezultă că, pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții:
(1) clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată;
(2) prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
(3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei credințe.
În privința caracterului nenegociat al clauzelor contractuale instanța are în vedere, în primul rând, dispozițiile legale din legislația specială internă (art. 4 alineatele 2 și 3 din Legea 193/2000) potrivit cărora o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Prin urmare, prezumția relativă a caracterului nenegociat al clauzelor standard poate fi răsturnată de profesionist prin dovada contrară.
In cauză pârâta a produs o asemenea dovadă.
Astfel, prin răspunsurile la întrebările 2, 5, 6, 8, 9, 10 la interogatoriul administrat reclamantului, acesta a recunoscut că a avut o întâlnire cu reprezentanții băncii la semnarea contractului, că a studiat mai multe oferte și a ales oferta BCR pentru că avea o dobândă fixă de 10,75%; că nu a lecturat contractul și condițiile generale înainte de semnarea acestuia și nici nu a solicitat să-i fie explicate clauzele contractuale; că la momentul semnării contractului era mulțumit de condițiile agreate de bancă, dar a devenit nemulțumit de clauzele contractuale când au început să se modifice sumele. La momentul încheierii contractului l-a semnat de bună-voie.
Negocierea în esență presupune cerere și ofertă, convenția urmând să ia naștere prin determinarea fiecărei clauze în parte numai după ce părțile cad de acord asupra conținutului acestora, cerință cu privire la care pârâta a făcut dovada.
Astfel, instanta constata ca parata a rasturnat prezumtia caracterului nenegociat al clauzelor standard.
Prin urmare, susținerile reclamantului, sub acest aspect, nu pot fi reținute.
In analiza echilibrului contractual se au în vedere elemente precum conținutul drepturilor sau obligațiilor părților, valoarea la care acestea se raportează, precum și existența clauzelor prin care nu se acordă aceleași drepturi ambelor părți contractante.
O clauza, pentru a fi abuziva, trebuie sa producă un dezechilibru intre prestațiile partilor analizarea acestei condiții implicand o comparație între interesele celor doua părți ale contractului pentru a se verifica dacă interesul consumatorului a fost neglijat în raport cu cel al cocontractantului său.
Cu referire la buna credință instanța are în vedere considerentul nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE „….la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză și dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acționează corect și echitabil față de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare”.
Prin urmare în cauză urmeaza a se analiza dacă, prin inserarea clauzelor contestate, au fost vătămate interesele legitime, patrimoniale ale reclamantului.
În privința clauzei 9 lit. b prevăzute în contractul de credit, referitoare la comisionul de acordare a creditului, instanța constată că acest comision este de 0,30% flat, se calculează la valoarea inițială a creditului și se plătește o singura data la prima tragere (pct. 3.1 din Condițiile generale).
Potrivit art.4 alin.1 din Legea 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Constatând că perceperea o singură dată, la momentul acordării creditului, a comisionului de acordare a creditului, pentru a verifica dacă o persoană întrunește condițiile de creditare, nu este de natură a crea in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere privind constarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la: art. 9 lit. b (referitoare la comisionul de acordare a creditului).
Referitor la clauza prevăzută la pct. 9 lit. c privind comisionul de administrare de 17,35 lei lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1, instanța reține că, această clauză este cuprinsă ..
Instanța reține că o clauză contractuală prin care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este în sine abuzivă, în raport de scopul acestui comision recunoscut de către ambele părți – acela de monitorizare/înregistrare/efectuare de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului.
Se vor avea în vedere disp. art.36 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, potrivit căruia pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Comisionul de administrare a creditului reprezintă costul pentru întreținerea si administrarea creditului si este plătit de către împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare, care și-a păstrat valoarea de 0.05% de la data acordării creditului până in prezent.
Având în vedere natura comisionului de administrare precum și faptul că el este prevăzut alături de comisioanele care pot fi în mod legal percepute conform OUG 50/2010, instanța va respinge cererea de constatare ca abuziv a acestui comision.
Referitor la clauza prevăzută la pct. 9 lit. f privind comisionul de urmărire riscuri de 114,51 lei lunar, reprezentând un procent de 0,33% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1, instanța reține de asemenea că acestei clauze are caracter negociat, fiind cuprinsă într-un contract negociat cu reclamantul, acesta acceptând clauzele contractuale privind comisioanele.
Clauza contractuală a fost negociată cu reclamantul, astfel cum prevede art. 3 alin. 3 din Directiva 93/13/CEE și nu produc un dezechilibru semnificativ între obligațiile părților prin simpla raportare la valoarea creditului nu și la soldul existent la momentul plății ratei lunare.
Instanța nu va reține susținerile reclamantului în sensul că prin comisionul de administrare și de urmăriri riscuri raportat la valoarea creditului acordat pârâta a urmărit disimularea unui procent din dobândă, întrucât operațiunile de administrare și de urmărire riscuri sunt două operațiuni distincte efectuate de compartimente diferite ale băncii, respectiv prin operațiunea de administrare se urmărește parcurgerea corectă și la timp a etapelor creditului, fiind strict legate de relația contractuală dintre bancă și împrumutat, pe când prin operațiunea de urmărire riscuri, se urmăresc acele evenimente din piața bancară ce pot avea un impact în capacitatea de rambursare a creditului. Evoluțiile vizate ce pot avea un impact asupra capacității de rambursare a clientului sunt reprezentate de intervențiile pe care B. centrală le poate avea pentru a modifica anumiți parametri cum ar fi cursul valutar, dar și de intervențiile altor bănci.
Față de cele de mai sus arătate, instanța apreciază că în prezenta cauză nu s-a creat un dezechilibrul semnificativ între drepturi și obligații rezultat din perceperea a două comisioane diferite.
Față de cele de mai sus arătate, instanța va respinge cererea de constatare ca abuziv a acestui comision (referitoare la comisionul de urmărire riscuri calculat la valoarea inițială a creditului).
Reclamantul a solicitat și constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 5 – cu privire la dobânda revizuibilă semestrial și constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din condițiile de creditare – Anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 2.10.a și pct. 2.11.
„La data încheierii prezentului contract dobânda este de 10,75% pe an și este revizuibilă semestrial. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 2,25 pp. Cotația dobanzii de referință revizuibilă semestrial este cea de la 30 septembrie din fiecare an și se aplică de la 01 octombrie până la 31 martie anul următor”.
Pct. 2.10.a „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda fără consimțământul împrumutatului în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se de la data modificarii la soldul creditului existent”
Pct. 2.11 „Noul procent de dobanda va fi afișat la sediul bancii la data intrării in vigoare a modificarii și se aplica la soldul creditului existent la data modificării”.
Aceste clauze pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat.
Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului.
Instanța constată că motivul întemeiat este prevăzut în contract, în sensul că dobanda de referință variabilă a bancii se stabilește în funcție de costul resurselor de creditare, care la randul lor au la bază următoarele elemente: indicele de referință Robor ce este influentat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară; costul cu rezerva minimă obligatorie și costul de lichiditate.
Clauză contractuală privind dobanda revizuibilă este astfel formulată încât consumatorul poate anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Motivul care conduce la modificarea dobânzilor îndeplinește această condiție.
Sub aspectul capătului de cerere, referitor la dreptul băncii de a modifica unilateral graficul de rambursare, instanța reține în primul rând faptul că, potrivit pct. 5 din contractul de credit de consum, acesta a fost acordat cu dobândă variabilă, iar nu fixă. Prin urmare, în măsura în care modificarea graficului de rambursare este o consecință a aplicării discreționare a drepului băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, este de la sine înțeles că nu va putea opera în mod legal nici modificarea graficului de rambursare. Cu toate acestea, instanța nu poate interpreta că banca nu are dreptul, ca urmare a aplicării disp. pct. 5 din contract privind dobânda variabilă, la modificarea graficului de rambursare, articolele menționate urmând a fi interpretate în consecință.
În aceeași ordine de idei, instanța va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere referitor la insituirea, în opinia reclamantei a unei rate variabile a dobânzii în contradicție cu rata fixă stabilită, tot în opinia reclamantei, prin contractul de credit inițial. Astfel cum s-a arătat în precedent, părțile au încheiat un contract de credit de consum cu dobândă variabilă, menționată astfel în mod expres în articolul indicat. Constatarea ca abuzivă a unei clauze care permitea băncii o marjă extinsă de apreciere asupra motivelor modificării dobânzii lunare stabilite în sarcina reclamantei nu transformă creditul dintr-unul cu dobândă variabilă, într-un credit cu dobândă fixă.
Pentru aceste considerente, se vor respinge, ca neîntemeiate cererile privind constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la: art. 9 lit. B – privind comisionul de acordare de 0,30% flat; art. 9 lit. c – referitor la comisionul de administrare de 17,35 lei lunar, în procent de 0,05% din valoarea creditului acordat; art. 9 lit. f – comisionul de urmărire riscuri de 114,51 lei lunar, în procent de 0,33% din valoarea creditului acordat; constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 5 – cu privire la dobânda revizuibilă semestrial; constatarea ca fiind abuzive a prevederilor din condițiile de creditare – Anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 înscrise la pct. 2.10.a și pct. 2.11.
Față de soluția pronunțată cu privire la aceste cereri și caracterul accesoriu, se va respinge cererea privind constatarea ca fiind nule absolut toate clauzele contractuale anterior menționate, cu consecința eliminării acestora din convenția semnată de părți.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei aferente comisionului de acordare, perceput în mod abuziv, suma actualizată cu indicele de inflație; restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, suma actualizată cu indicele de inflație; restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de urmărire riscuri, suma actualizată cu indicele de inflație; restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă percepută abuziv, suma actualizată cu indicele de inflație, ca și consecință a respingerii capetelor de cerere principale, instanța va respinge capetele de cerere accesorii referitoare la acordarea acestor sume.
Se va respinge ca neîntemeiată și cererea de a se lua act de voința reclamantului de desființare a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 351/28.04.2006 și actelor subsecvente, cu consecința rezilierii acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, întrucât nu s-a făcut dovada relei-credințe a pârâtei la momentul încheierii contractelor și nici ulterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității capetelor de cerere nr. 5, 6, 7 și 8 din acțiune și prescripției dreptului material la acțiune de a solicita anularea clauzelor prevăzute la capetele nr. 1, 2, 3 și 4 din acțiune, invocatră de pârâtă.
Respinge acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive formulată de reclamantul M. M., cu sediul procesual ales la SCA H., C. și Asociații din București, Calea Victoriei nr. 1-5, ., ., în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. S.A., înregistrată la ORC sub nr. J_, cu sediul în București, ., sector 3 și cu sediul procesual ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen din București, .. 1 A, ., sector 1 și B. C. R. S.A. SUCURSALA TUNARI, înregistrată la OREC sub nr. J_, cu sediul în București, . nr. 14, ., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. V. A. V. P.
Pentru președintele completului, promovat la
Tribunalul București, semnează, cf. disp. art. 426 alin.4
c.pc. Președintele Judecătoriei Sector 1 București
Red./Tehnored. CA24.06.2015
5 ex/. și pârâți
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1471/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2056/2015. Judecătoria... → |
|---|
