Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 17588/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.09.2015, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015 și pentru astăzi, 01.10.2015, când instanța, în urma deliberării, a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10.06.2014 și înregistrată sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 10.096 USD, 8.142 USD + TVA reprezentând diferența dintre totalul chiriei scadente și neprescrise datorată în temeiul contractului nr. E 918/15.09.2006 și bonificația realizată până la acea dată, restituirea către reclamantă a echipamentelor ce fac obiectul contractului menționat anterior, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 971/16.06.2006, reclamanta în calitate de vânzător și pârâta în calitate de cumpărător, având ca obiect lubrifianți auto. Între părți s-a încheiat și contractul de închiriere echipamente nr. E 918/15.09.2006 pe o durată de 4 ani, de la 15.09.2006 la 15.09.2010.
În baza contractului de vânzare cumpărare reclamanta acorda o bonificație pentru fiecare litru de produs achiziționat, cuantificabilă semestrial. Conform contractuuli de închiriere, în cazul în care la sfârșitul fiecărui semestru totalul bonificațiilor obținute reprezintă cel puțin valoarea chiriei semestriale, se va compensa, iar pârâta nu va mai trebui să achite chiria pentru acel semestru. În cazul în care bonificațiile obținute nu acoperă valoarea chiriei, pârâta trebuia să plătească diferența de chirie plus o sumă egală cu 50% din această diferență.
Până la data cererii de chemare în judecată pârâta și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile în sensul că prin achiziționarea de lubrifianți nu a reușit să acopere integral valoarea chiriei datorate în temeiul contractului nr. E 918/15.09.2006.
Pârâta a fost notificată cu privire la aceste obligații, fiind invitată și la conciliere la data de 31.05.2012. Ca urmare a discuțiilor, pârâta a reînceput să achiziționeze produse comercializate de reclamantă. Pârâta a încetat să mai cumpere produsele la data de 24.10.2012.
Având în vedere ajungerea la termen a contractului de închiriere, se solicită restituirea echipamanetelor ce au făcut obiectul acestuia și anume scule și dispozitive, cărucior mecanic, mașină de echilibrat roți pentru camioane, trusă tubulare Sealey, echipament de sudare/tăiere autogen.
În drept au fost invocate prevederile art. 1350 C.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, acestea fiind depuse la filele 5-46.
A fost achitată taxă de timbru în valoare de 1926 lei (file 52, 64).
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 22.10.2014.
Aceasta a invocat excepția inadmsibilității acțiunii întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a o invita la o ședință de informare privind avantajele medierii.
S-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru cele două capete de cerere. Chiriile datorate au ca ultimă scadență data de 15.09.2010, astfel că la momentul introducerii acțiunii, 10.06.2014, dreptul la acțiune era prescris. Notificarea din mai 2012 nu a întrerupt prescripția întrucât pentru a avea acest efect era necesar ca în termen de 6 luni să se adreseze instanței de judecată. În ceea ce privește restituirea echipamentelor, și acest capăt de cerere este prescris întrucât data scadenței obligației de restituire a fost 15.09.2010.
Pârâta a invocat și excepția lipsei de interes motivând că echipamentele nu au fost niciodată predate, astfel că acestea se află la reclamantă.
A fost invocată și excepția de neexecutare a contractului întrucât predarea echipamentelor nu a avut loc.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune și cea a lipsei de interes au fost unite cu fondul cauzei. În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, aceasta a fost calificată ca fiind o apărare de fond.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială pentru pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ. “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, atunci când se invocă mai multe excepții, instanța este cea care stabilește ordinea de soluționare. Instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
Se reține că prescripția extinctivă semnifică stingerea dreptului la acțiune în sens material neexercitat în termenul prevăzut de lege. Având în vedere că între părți contractul de închiriere a echipamentelor s-a încheiat la data de 15.09.2006, sunt aplicabile dispozițiile C.civ. de la 1864, întrucât un contract este guvernat de legea civilă în vigoare la momentul încheierii acestuia, iar în privința prescripției extinctive sunt aplicabile disp. Decretului 167/1958.
Conform art. 1 alin. 1 din acest Decret, dreptul la acțiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Potrivit art. 3 alin. 1 din același act normativ termenul de prescripție este de 3 ani.
Potrivit art. 7 din același Decret, prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere echipamente nr. E 918/15.09.2006 pe o durată de 4 ani, de la 15.09.2006 la 15.09.2010. Prezenta acțiune, atât primul capăt de cerere, cât și cel de-al doilea sunt întemeiate pe acest contract. Referitor la plata chiriei aferente echipamentelor, s-a stabilit că plata se va face semestrial, iar data scadenței chiriei aferente ultimului semestru a fost la 15.09.2010 (fila 6). Așadar, de la acest moment penrtu reclamantă a început să curgă termenul de prescripție, împlinindu-se la 15.09.2013. Or, prezenta acțiune a fost predată serviciului de curierat la 05.06.2014, când termenul era deja împlinit. Termenul de prescripție pentru plata chiriei a început să curgă de la data scadenței fiecărei tranșe, însă instanța a reținut că și față de ultima chirie termenul de prescripție era împlinit la data formulării acțiunii, deci cu atât mai mult în privința celor devenite scadente anterior.
Cu privire la capătul al doilea de cerere, având ca obiect restituirea echipamentelor ce au format obiectul contractului de închiriere, dreptul de a solicita restituirea acestora s-a născut la momentul ajungerii la termen a contractului, adică la 15.09.2010, fiind deci prescris la data formulării prezentei acțiuni.
Instanța reține că în cauză nu a avut loc vreo suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție.
Contrar celor susținute de reclamantă, nu a operat o întrerupere a acestui termen. Potrivit art. 16 din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
În primul rând, reclamanta a făcut referire la minuta întâlnirii părților din data de 6 iunie 2012, document ce nu se regăsește la dosarul cauzei. De altfel, după lămuririle solicitate părților de către instanță, în cadrul acelei întâlniri nu s-a întocmit vreun act scris, deci nu s-a făcut dovada faptului că pârâta ar fi recunoscut pretențiile reclamantei. În ceea ce privește minuta din 31.05.2012, în cadrul acesteia nu s-a consemnat faptul că pârâta ar fi recunoscut pretențiile reclamantei, ci doar că societatea pârâtă va confrunta situația ce rezultă din documente cu situația de la sediul său, ceea ce nu poate echivala cu o recunoaștere a pretențiilor.
Totodată, faptul că începând cu luna iunie 2012 și până în oct. 2012 pârâta a achiziționat din nou produse comercializate de reclamantă nu au vreo influență asupra obligațiilor născute din contractul de închiriere, care ajunsese la termen la data de 15.09.2010.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța apreciază că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă cel mai târziu la data de 15.09.2010 și a curs neîntrerupt, împlinindu-se la 15.09.2013. Cum prezenta acțiune a fost depusă la serviciul de curierat la data de 05.06.2014 (fila 60), când termenul se împlinise deja, instanța va admite această excepție și va respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
În aceste condiții apreciază că nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes a reclamantei.
Având în vedere că acțiunea va fi respinsă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât pârâta nu a căzut în pretenții.
Se va lua act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune la reclamantei, excepție invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., înregistrată la ORC sub nr. J_, cu sediul în București, .. 9, sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la ORC sub nr. J40/_/1992, cu sediul în București, ., sector 3, ca prescrisă.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. D. V. P.
Red. L.M.D./Tehnored. V.P. 06 Octombrie 2015
4 ex/.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
