Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 17586/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta F. P. LITERATURA SI ARTE VIZUALE CONTRAPUNCT, în contradictoriu cu pârâta U. S. DIN ROMANIA.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.09.2015, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015 și pentru astăzi, 01.10.2015, când instanța, în urma deliberării, a pronunțat următoarea încheiere.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prezenta cauză a fost formată în urma disjungerii cererilor reconvenționale formulate în cadrul dosarelor nr._ și nr._/299/2012.
În cadrul dosarului nr._ pârâta U. S. din România (în continuare USR) a solicitat în contradictoriu cu reclamanta Fundația pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct (în continuare Fundația) obligarea acesteia din urmă la plata contravalorii lipsei de folosință pentru spațiul din Calea Victoriei nr. 133, ..
În motivare s-a arătat că Fundația a utilizat spațiile atribuite de pârâtă timp de 15 ani fără a achita chirie și nici contravaloarea utilităților puse la dispoziția sa. Începând cu data de 01.08.2011 aceasta ocupă în mod abuziv spațiul, astfel că pârâta se află în imposibilitatea de a-l folosi.
P. perioada 01.08._12 și în continuare, până la eliberarea efectivă, contravaloarea lipsei de folosință este de 10.000 lei, sumă calculată în mod provizoriu până la efectuarea unei expertize de specialitate. Se impune angajarea răspunderii civile delictuale a reclamantei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză.
În cadrul dosarului nr._/299/2012 reclamanta Fundația Contrapunct a solicitat obligarea pârâtei USR la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiului în discuție și instituirea unui drept de retenție în favoarea acesteia până la achitarea de către pârâtă a prețului îmbunătățirilor.
În motivare s-a arătat că din ian. 1997 și până în prezent au fost efectuate diverse lucrări de întreținere și îmbunătățire a acestui spațiu. Astfel, se solicită și instituirea unei drept de retenție asupra spațiului până la achitarea acestei sume de către pârâtă.
În drept au fost invocate disp. art. 115, 119, 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., art. 1444 C.civ. 1864, art. 2495-2499 noul C.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Reclamanta a adus precizării cererii sale (fila 100 din dosarul nr._/299/2012) în sensul că valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului pe parcursul celor 16 ani este de 30.100 lei, constând în întreținerea parchetului din lemn 8000 lei, consolidare perete interior 1500 lei, zugrăveli și lucrări de întreținere 16.000 lei, schimbat yala 300 lei, întreținere tâmplărie 2800 lei, reparație instalație electrică 1000 lei și reparație geamuri termopan 500 lei.
Pârâta a depus o cerere precizatoare la data de 06.01.2015 prin care a arătat că solicită contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 01.08._14.
La termenul de judecată din data de 04.03.2015 pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la obținerea de către reclamantă a plății îmbunătățirilor aduse imobilului. În motivarea excepției s-a menționat că reclamanta solicită contravaloarea îmbunătățirilor efectuate pe o perioadă de 16 ani, fără a indica și dovedi data la care a efectuat ultima îmbunătățire, acțiunea fiind prescrisă în temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, proba cu câte un martor, iar pentru pârâtă și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Fundația a început să ocupe spațiul situat în București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1, în baza deciziei nr. 2/07.01.1997 a USR. În anul 2011, prin trei procese verbale diferite USR hotărâște ca Fundația să părăsească spațiul pus la dispoziția sa întrucât aceasta era necesar pentru desfășurarea activității Uniunii.
Fundația s-a opus acestui demers, însă spațiul a fost eliberat prin ridicarea bunurilor Fundației și depozitarea lor într-un alt spațiu.
Prin sentința civilă nr. 5206/23.03.2012 pronunțată în cadrul unei cereri având ca obiect ordonanță președințială, Fundația a fost reintegrată în sediu.
Prin sentința civilă nr._/18.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus evacuarea reclamantei Fundația Contrapunct din imobilul situat în București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1.
Aceasta a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 3103 R/06.10.2014 a Tribunalului București prin care s-a respins recursul formulat de Fundație ca neîntemeiat. Așadar, sentința menționată anterior a fost pusă în executare silită, eliberarea spațiului fiind consemnată în procesul verbal din data de 17.12.2014 emis de B. D. și D. în cadrul dosarului de executare 1681/2014 (file 96-97).
Instanța va analiza mai întâi excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la obținerea plății îmbunătățirilor aduse imobilului, invocată de pârâtă, în temeiul disp. art. 137 alin. 1 C.proc.civ. 1865.
Această excepție este neîntemeiată. Astfel, după cum s-a reținut prin sentința civilă nr._/18.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, fapt necontestat de părți, reclamanta a fost evacuată prima dată din spațiu în luna februarie a anului 2012. Dreptul material la acțiune al acesteia s-a născut de la acel moment întrucât până atunci nu avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la plata îmbunătățirilor aduse spațiului din moment ce reclamanta utiliza imobilul și profita de acestea. Abia după îndepărtarea sa din spațiu s-a născut dreptul la acțiune la acesteia, iar pretențiile au fost formulate la data de 06.12.2012, în termenul de prescripție de 3 ani. În soluționarea excepției nu are relevanță data la care au fost efectate îmbunătățirile deoarece, așa cum s-a arătat, cât timp reclamanta a ocupat spațiul în discuție, aceasta nu avea posibilitatea să formuleze o acțiune în pretenții împotriva pârâtei cu acest obiect din moment ce îmbunătățirile îi profitau. Prin urmare, excepția va fi respinsă.
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei USR la plata îmbunătățirilor aduse imobilului din București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1, acesta este neîntemeiat. Reclamanta s-a mulțumit să enumere aceste îmbunătățiri (file 100-101 din dosarul nr._/299/2012) fără a face dovada existenței acestora. Din nicio probă nu rezultă că reclamanta a efectuat cheltuielile pe care le-a arătat, cererea acesteia fiind astfel neîntemeiată. Pârâta, prin înscrisurile depuse la filele 103-128 și 139-219 a dovedit faptul că imobilul în discuție a fost renovat, însă de terțe persoane juridice ce au efectuat lucrările în baza unor raporturi contractuale cu pârâta, fără nicio legătură cu reclamanta.
În ceea ce privește recunoașterea unui drept de retenție în favoarea reclamantei, instanța apreciază că acest capăt de cerere a rămas fără obiect. Astfel, dreptul de retenție nu conferă prerogativa urmăririi bunului, ci el funcționează numai cât timp bunul se află în detenția celui care îl invocă. Or, așa cum s-a arătat, la data de 17.12.2014 spațiul în discuție a fost eliberat de reclamantă, astfel că nu se mai află în detenția bunului, iar capătul de cerere a rămas fără obiect. Mai mult decât atât, nu s-ar putea recunoaște un drept de retenție în favoarea reclamantei din moment ce nu este titulara unui drept de creanță împotriva pârâtei.
Cât privește cererea pârâtei de obligarea a reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului din București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1, pentru perioada 01.08._14, aceasta este întemeiată.
Cererea se întemeiază pe disp. art. 998-999 C.civ. 1864. Este de menționat faptul că pârâta solicită despăgubiri pentru o faptă ilicită ce consideră că a început la 1 aug. 2011, deci anterior intrării în vigoare a noului C.civ., fiind aplicabile disp. C.civ. de la 1864. P. a fi atrasă răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume să existe un prejudiciu, o faptă ilicită, să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, iar fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Referitor la prejudiciul suferit de pârâtă, acesta constă în contravaloarea lipsei de folosință a spațiului din București, Calea Victoriei nr. 133, . și este în valoare de 18.677 lei (4180 euro). Așadar, prejudiciul este cert, existența și întinderea lui fiind sigure și nu a fost reparat până în prezent.
Fapta ilicită a reclamantei a constat în ocuparea fără drept a spațiului în discuție, deși prin procesele-verbale din data de 07.06.2011 și 18.07.2011 s-a hotărât că aceasta trebuie să elibereze imobilul, împotrivindu-se fără temei legal. Reclamanta nu poate justifica această ocupare întrucât cunoștea faptul că nu deține un titlu opozabil pârâtei, ci Fundația era doar tolerată în acel imobil, însă cu rea-credință s-a opus eliberării spațiului. Cu privire la perioada când reclamanta a ocupat spațiul în temeiul ordonanței președințiale, instanța apreciază că nu echivalează cu existența unui titlu locativ deoarece efectele acesteia au fost provizorii, până la tranșarea pe fond a litigiului. Or, pe fond s-a dispus evacuarea Fundației, reținându-se că aceasta nu deține și nici nu a deținut vreodată un titlu care să îi permită să folosească imobilul. Prin urmare, a existat o faptă ilicită de ocupare a spațiului până la 17.12.2014, dată la care reclamanta a fost evacuată.
Legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă este evidentă, prin ocuparea spațiului fără drept pârâta a fost în imposibilitate de a-l folosi, deși avea acest drept.
Fapta a fost săvârșită cu vinovăție deoarece reclamanta cunoștea sau putea să cunoască cu minime diligențe faptul că nu este titulara unui drept locativ, ci era doar tolerată în imobil, iar decizia nr. 2/07.01.1997 reprezenta un acord ca reclamanta să folosească spațiul însă doar ca și îngăduință, fără a reprezenta un angajament juridic.
Prin urmare, instanța apreciază că cererea pârâtei este întemeiată, iar reclamanta va fi obligată la plata către aceasta a sumei de 18.677 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în perioada august 2012-decembrie 2014. Se constată că pârâta solicitase să fie avută în vedere perioada aug. 2011- decembrie 2014, iar raportul de expertiză a luat în calcul perioada începând cu aug. 2012, însă cum pârâta, partea interesată, nu a formulat obiecțiuni la raport, instanța va acorda despăgubirile pentru acest interval de timp.
Având în vedere că reclamanta a căzut în pretenții față de pretențiile pârâtei, aceasta va fi obligată în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. 1865 la plata sumei de 1.421 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, 521 lei reprezentând diferență taxă de timbru și 900 lei onorariu expert. În privința taxei de timbru achitată inițial de pârâtă în cadrul dosarului_ în valoare de 711 lei, se constată că această sumă a fost inclusă în cheltuielile de judecată acordate prin sentința civilă nr._/18.10.2013.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta U. S. din România cu privire la capătul de cerere privind obligarea acesteia la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiului situat în București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamanta Fundația pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct având ca obiect obligarea pârâtei U. S. din România la plata contravalorii îmbunătățirilor spațiului situat în București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de formulat de reclamanta Fundația pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct în contradictoriu cu pârâta U. S. din România având ca obiect recunoașterea unui drept de retenție cu privire la spațiul menționat anterior ca rămas fără obiect.
Admite cererea pârâtei U. S. din România în contradictoriu cu reclamanta Fundația pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct, așa cum a fost precizată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 18.677 lei (4180 euro) reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului situat în București, Calea Victoriei nr. 133, sector 1 pentru perioada 01.08._14.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1.421 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. D. V. P.
Red. L.M.D./Tehnored. V.P. 05 Octombrie 2015
4 ex/.>
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
