Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 10529/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamanta S.C. F. A. TRAVEL S.R.L. și pârâta S. J I. TOURS S.R.L., având ca obiect pretenții penalități.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 21.05.2015, pentru data de 28.05.2015 iar apoi pentru astazi, data de 02.06.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA,
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 24.05.2013 sub numărul_, reclamanta . SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta . SRL cerere de chemare în judecată solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 25.335,50 Euro (echivalentul a 110.120,75 lei la cursul BNR) reprezentând pretențiile bănești ce decurg din neachitarea de către pârâtă a serviciilor turistice pe care le-a achiziționat în baza Contractului de transport charter pasageri nr.. 1435/09.03.2012, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei datorate de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii, respectiv 3.890,70 Euro și a penalităților de întârziere aferente sumei datorate de la data introducerii acțiunii și până la data achitării efective a debitului precum și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantă a arătat că între aceasta și pârâtă s-a desfășurat o relație comercială în baza Contractului de transport charter pasageri nr. 1435/09.03.2012 ce a avut ca obiect subcontractarea de către reclamantă către pârâtă a unui număr de 30 de locuri din cursa OTP-AYT-OTP, începând cu data de 16.06.2012 și continuând până în 22.09.2012, în fiecare zi de sâmbătă.
Reclamanta a mai arătat că prin contract părțile au convenit ca facturarea fiecărei curse să fie efectuată cu 15 zile lucrătoare înainte de efectuarea cursei, iar plata serviciilor urma să fie efectuată de pârâtă cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de fiecare zbor, în conformitate cu prevederile art. 4.1.
De asemenea, reclamantul a învederat instanței că a procedat în mai multe rânduri la transmiterea unor notificări și a unei invitații la conciliere directă către pârâtă prin care a solicitat ca această să-i achite contravaloarea produselor pe care le-a achiziționat.
A mai arătat reclamantul că în temeiul art. 4.3. din Contract, în cazul depășirii termenului de plată, pârâta îi datorează penalități de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere, calculate la sumele datorate, începând cu daca scadenței și până la plata întregii sume.
Față de aceste aspect și lipsa oricărei șanse de soluționare amiabilă a litigiului, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamantul a invocat art. 1.270 și urm, art. 1.516 și urm C.civ, art. 223 alin. 3, art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală, art. 453, art. 1.013 și urm. C.p.c.
În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 și 33 din același act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 4.135,68 lei, conform chitanței depuse la dosar (f. 35).
B. Apărări și cerere reconvențională
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională (f. 39), la data de 04.11.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale.
În susținerea întâmpinării pârâtul a arătat că la data de 09.03.2012 între pârât-reclamantă și reclamant-pârâta s-a încheiat un contract cadrul de cumpărare bilete, la cerere – contract nr. 1435/09.03.2012.
Prin acest contract părțile au urmărit și au agreat o înțelegere cadrul, pentru achiziționarea de bilete de avion pentru cursa TAROM (ROT5225/5226), (dus/întors) București (OTP) – Antalya (AYT) cu orarul: OTP (17:50) – AYT (20:30) – OTP (22:20), așa cum rezultă din art. II din contract.
Pârâtul a mai arătat că potrivit art. II din contract aceasta nu a cumpărat și nici nu s-a obligat să cumpere, ci fiind un contract cadrul a agreat că pârâta, în calitate de beneficiar va putea cumpăra, la cerere, biletele de avion (maxim 30 de locuri) pentru destinația Antalya, identificate expres și în condițiile stabilite expres „Beneficiarul va putea cumpăra la cerere biletele de avion pe destinația Antalya”.
Pârâta a mai arătat că reclamanta nu și-a respectat obligația de a furniza bilete pe cursa agreată, arătând, la data de 19.06.2012 că reprezentantul reclamantului, R. P. i-a comunicat că reclamantul a anulat cursa agrestă și că îi propune o altă cursă. Pârâta nu a fost de acord cu această modificare.
Pârâta a mai învederat că întrucât reclamant-pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de a asigura, la cerere, bilete de avion pentru cursa menționată, acestea fiind anulate (inclusiv cele din 08.09.2012 și 15.09.2012) a solicitat reclamant-pârâtei restituirea depozitului în valoare de 12.300 Euro. Aceasta din urma a refuzat restituirea depozitului.
Pârâta a susținut că nu a formulat cerere de rezervare a biletelor pentru zborurile – ROT5215/5216, ci pentru cursa ROT5225/5226. Mai mult, aceasta nu a formulat cerere de rezervare a biletelor pentru aceste zboruri (art. II teza II și art. 4.1. din contract). Din întreg conținutul și motivare acțiunii constată că reclamantă se află în eroare asupra obiectului contractului.
Pârâta a mai invocat excepția neexecutării, arătând că respectivul contract a fost încheiat în considerarea condiției că F. are încheiat contract direct cu TAROM, așa cum a declarat expres reprezentantul reclamantului. Pârâta consideră că a fost indusă în eroare asupra acestui aspect, reclamanta neavând contract încheiat cu TAROM.
În susținerea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că solicită obligarea reclamant-pârâtei la restituirea depozitului achitat conform art. 4.2. din contract ca urmare a neexecutării de către reclamant-pârâtă a contractului și anulării cursei ROT 5225/5226. Depozitul în valoare de 12.300 Euro a fost pus la dispoziția reclamantei-pârâte nu cu titlu de plată, ci cu titlu de depozit (garanție), așa cum rezultă din art. 4.2. din contract. Ori, având în vedere că reclamanta nu și-a executat angajamentul, iar cursa pentru care a fost indisponibilizat depozitul a fost anulată, la inițiativa reclamantei-pârâte, pentru o cauză pentru ca nu îi este imputabile, se impune restituire depozitului.
În drept, pârât-reclamanta a invocat art. 1.270, art. 1.350, art. 1.635 alin. 2, art. 1.176 C.civ.
În materia timbrajului, cerere reconvențională a fost legal timbrată potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 și 33 din același act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 2.194,78 lei, conform chitanței depuse la dosar (f. 35).
C. Răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională
Reclamant-pârâta a depus la dosarul cauzei (f. 86) răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Aceasta a mai arătat că înscrisul reprezentând contractul nr. 1435 depus al dosarul cauzei ca probă de către pârât-reclamant este alterat, prin înlocuirea primei file a acesteia. S-a arătat că prima diferență vizibilă este mărimea fontului utilizat de către pârât-reclamant în încercarea acestuia de inducere în eroare a instanței. Pârât-reclamantul a modificat prima pagina a contractului, nefiind însă atent în momentul executării falsului și la mărirea fontului utilizat în contractul inițial dintre părți. Se observă diferențe de dimensiune a fontului atât între prima pagina a Contractului depus de pârât-reclamant și următoarele pagini, cât și între prima pagina a Contractului depus de pârâtul-reclamant și prima pagina a Contractului inițial.
S-a mai arătat că nu s-a schimbat data dosarului și că existe diferențe de tehno-redactare a e-mailului pârâtului.
S-a mai învederat că scopul urmărit de către pârât-reclamant în realizarea acestui fals este înlăturarea adverbului „și” din clauza prevăzută la punctul II din prima pagina a Contractului: „beneficiarul va putea cumpăra la cerere biletele de avion pe destinația Antalya”. Lipsa adverbului „și” schimbă în totalitate înțelesul clauzei reale și chiar a obiectului contractului în interesul pârâtului-reclamant. Varianta reală a clauzei, astfel cum a fost agreată de părțile contractuale este „beneficiarul va putea cumpăra la cerere și bilete de avion pe destinația Antalya”.
Astfel, reclamant-pârâtul consideră că varianta sa de contract este cea corectă.
Acesta a mai arătat că a încheiat cu turoperatorul REZEDA TOURS SRL ce contractase de la TAROM mai mult curse charter cu destinația Turcia. S-a mai arătat că este practica operatorului de transport aerian TAROM de a perfecta un contract cu singurul turoperator. Nu avea nicio relevanță dacă relația contractuală este derulată direct de către reclamant cu TAROM sau era derulată de către REZEDA cu TAROM, tarifele practicate fiind aceleași.
În al doilea rând, reclamant-pârâtul a arătat că în data de 08.09.212 cursele pentru care a fost achitat depozitul în valoare de 12.300 Euro au fost efectuate pentru a aduce turiștii din Antalya în România.
Conform e-mailului din data de 19.06.2012, reprezentanții pârât-reclamantului au solicitat reconfirmarea orelor de zbor. La 19.06.2012 reprezentanții reclamant-pârâtului au trimis orarul de zbor solicitat.
S-a mai arătat că având în vedere și e-mailul din data de 26.07.2012 trimis de către reprezenanții pârâtului-reclamant către reclamantul-pârât se observă în mod clar faptul că pârât-reclamant a recunoscut faptul că au solicitat rezervări în continuare de la reclamantul-pârât. Cu privire la susținerea pârâtului-reclamant, cum că toate cursele din zilele de 21.07.2012, 26.07.2012, 04.08.2012, 11.08.2012 nu au făcut obiectul contractului și nici nu au cerut vreo rezervare pentru această dată, această susținere este falsă.
În ceea ce privește apărarea că factura din 02.04.2012 este emisă din eroare, reclamant-pârâtul a arătat că această factură a fost emisă de către reclamant-pârâtul pe numele pârât-reclamantului pentru serviciile ce fac obiectul Contractului de intermediere de călătorii turistice nr. 958 din 22 iunie 2010.
Reclamant-pârâtul a apreciat că și-a îndeplinit obligațiile și că pârât-reclamantul a refuzat să efectueze plata facturilor.
De asemenea, reclamant-pârâta a depus întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului solicitând respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Reclamant-pârâta a arătat că în baza capitolului II din Contract, pârât-reclamanta avea obligația ca începând cu data de 16 iunie 2012 și continuând până la data de 22 septembrie 2012 să subcontracteze de la reclamantul-pârât 30 de locuri pe o cursă aeriană, în fiecare zi de sâmbătă.
S-a arătat că în mod corect pârâtul-reclamant arată împrejurarea că a fost anulată cursa ROT5225/5226, însă ceea ce nu menționează pârâtul-reclamant este faptul că, așa cum rezultă și din corespondența electronică dintre părți și din faptul că turiștii pârâtului-reclamant s-au îmbarcat în cursele de dimineață, pârâtul-reclamant a acceptat, în interesul clienților săi, modificarea orelor de zbor. Astfel reclamanta apreciază că nu a încălcat în nici un mod prevederile Contractului. Mai mult, datorită acestor modificări ale orelor de zbor, clienții pârâtului-reclamant au beneficiat de prima zi a sejurului completă. Pe de altă parte, după notificare de către reclamant-pârât a modificării orelor de zbor, pârâtul-reclamant a acceptat aceste modificări, solicitând în continuare rezervări pentru zborurile ce au făcut obiectul contractului.
S-a mai arătat că din discuțiile ulterioare ale reclamant-pârâtului cu pârât-reclamanta a rezultat faptul că motivul real al notificării din data de 16.07.2012 este acela că nu a reușit să găsească clienții pentru bilete contractate și nu o încălcare a prevederilor Contractului de către reclamantul-pârât.
În concluzie, având în vedere art. 6.1. și art. 6.2. din Contract și faptul că reclamantul-pârât și-a respectat în totalitate obligațiile decurgând din Contract, nu are obligația de restituire a sumei de 12.300 Euro reprezentând valoare depozitului și a dobânzilor legale aferente. Reclamant-pârâtul a mai arătat că în e-mailul din data de 13 februarie 2012 se specifică clar faptul că depozitul de 12.300 Euro va fi utilizat pentru ultimele două zboruri, care au fost și efectuate și faptul că în orice caz de încetare a contractului, pârâtul va pierde depozitul.
S-a solicitat respingerea cererii reconvenționale și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, conform art. 255 C.p.c..
De asemenea, după o prealabilă încuviințare, instanța a audiat la termenul din 28.03. 2014 martorii: M. M., B. R. L., C. A.-A..
La termenul din 26.07.2014 instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică informatică, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei (f. 273).
II. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 21.01.2015 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Ținând cont că respectivul Contractul de transport charter pasageri nr. 1435/09.03.2012 a fost încheiat după . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009.
Din punct de vedere al dreptului substanțial în speță sunt aplicabile prevederile art. 1270 C.civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și art. 1516 C.civ. conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației (2). Atunci când, fără justificare, debitorul nu-și execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul al daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
B. Soluția instanței
B.1. Cu privire la pretenția principală
În cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
După cum a menționat reclamanta, între aceasta și pârâtă s-au desfășurat relații contractuale de tipul subcontractare către aceasta din urmă a unui număr de 30 de locuri din cursa OTP-AYT-OTP, relații evidențiate din Contractul de transport charter pasageri nr. 1435/09.03.2012.
Dacă în materie de răspundere civilă delictuală creditorul trebuie să demonstreze caracterul ilicit al faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, în materie de răspundere contractuală creditorul nu este ținut să probeze decât un aspect și anume: existența unei obligații derivând dintr-un contract.
Atunci când creditorul demonstrează existența relației contractuale dintre el și debitor și demonstrează că prin intermediul contractului debitorul s-a obligat la o anumită conduită, atunci fapta ilicită a neexecutării respectivei obligații și vinovăția debitorului se prezumă până la dovada contrară.
În concret, în cazul obligațiilor bănești creditorul este ținut doar să demonstreze existența obligației în sarcina debitorului de a plăti respectiva suma de bani și că această obligație este scadentă, nefiind afectată de modalități, pentru ca acesta să poată pretindă prin intermediul unei acțiuni în justiție executarea în natură a obligației debitorului de a plăti suma de bani.
De asemenea, pentru a obține dezdăunări cu titlu de daune moratorii, creditorul trebuie să facă dovada unui prejudiciu suferit în urma neexecutării obligației din partea debitorului.
În cazul obligațiilor bănești (prin care debitorul s-a obligat ca în schimbul unei contraprestații din partea creditorului să plătească acestuia o sumă de bani, în lipsa unei evaluări anticipate convenționale din partea părților a întinderii prejudiciului sub forma clauzei penale) creditorului nu mai e ținut să dovedească prejudiciul suferit, această componentă a răspunderii civile contractuale fiind prezumată.
Astfel, analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța constată că între cele două părți implicate a fost încheiat un contract, debitorul și-a asumat în virtutea executării contractului o obligație constând în plata unei sume de bani drept echivalent pentru obligația executată de către creditor.
Pentru dezlegarea pricinii de față instanța va analiza cu prioritate, raportat la cele două variante de contract depuse la dosarul cauzei, care din aceste contracte este cel care exprimă în mod veridic voința părților, trebuind a fi identificată care versiune a contractului este cea reală, versiune la care s-a raportat părțile în executarea obligațiilor.
Astfel, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, declarațiile martorilor audiați, precum și expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauza, instanța reține că versiunea depusă de către reclamant este cea veridică (f. 11).
În primul rând, din concluziile raportului de expertiza instanțe reține că s-a putut identifica fișierul „contract jinfo-otp-ayt-otp2012.doc” atașat e-mailului transmis la data de 14.03.2012 ora 14:55 de la adresa de e-mail a reclamantei către adresa de e-mail a pârâtei, data contractului respectiv fiind 09.03.2012, secvența „_” fiind îngroșată bold, iar la f. 1 para. 2 se arată că „beneficiarul va putea cumpăra la cerere și bilete de avion pe destinația Antalya”. De asemenea, fișerele 001-004.jpg au fost reținute ca fiind trimise la data de 20.03.2012 ora 17:35 PM de la adresa de e-mail „_” către adresa de e-mail_, data din contract și mențiunile de la f. 1 para.2 fiind aceleași, contractele fiind eminamente identice cu contractul depus de reclamant la dosarul cauzei, prin cererea introductivă.
Față de acest aspect, în ciuda aspectului că expertul a atestat nu a fost posibilă verificarea existenței e-mailurilor menționate la obiectivul nr. 1 pe serverele aparținând pârâtului deoarece contul de poștă electronică nu mai există la data convocării, iar providerul . a distrus datele și informațiile referitoarele la mesajele de poștă electronică corespunzătoare lunii martie 2012 (f. 284-285) instanța apreciază că datele prezente pe serverele reclamantei, atestate de expert, sunt suficiente pentru atestarea veridicității comunicării contractului depus de reclamant.
Mai mult, expertul nu a putut conchide asupra prezenței contractului în versiunea depusă de pârâtă la dosarul cauzei, versiunea respectivă neputând fi coroborată cu niciun alt înscris depus la dosarul cauzei, astfel putându-se reține dincolo de orice dubiu rezonabil că reclamantului nu i s-a prezentat acea versiune de contract (f. 305).
În al doilea rând, instanța reține că, analizând cele două versiuni de contract este rezonabil de presupus că respectivul contract depus de pârâtă este rezultatul modificării primei pagini a contractului și în virtutea necorelării evidente între datele contractului depus de pârâtă (f. 72 vs. f. 74).
De asemenea, din audierea martorului M. M. (f. 156) se reține că acesta a atestat că „pârâta a solicitat câte 30 de bilete pentru fiecare plecare din perioada respectivă”.
În al treilea rând, faptul că respectivul contract nu este unul tip „cadru” așa cum a susținut în mod repetat pârâta, ci este un contract prin care se stabilesc în mod clar obligațiile părților în sensul de a achiționa un număr de 30 de bilete de avion pe fiecare cursă în parte în intervalul respectiv rezultă și din transcrierea înregistrării din ședința publică din 28.03.2014, așa cum a solicitat-o chiar pârâta, martorul arătând în mod expres la insistențele pârâtei și instanței faptul că au fost contractate 30 de locuri pentru fiecare cursă (f. 202).
Mai mult, instanța apreciază că și analizând cu atenție prevederile cap. II din contractul depus de reclamantă raportat la cel depus de pârâtă reiese că intenția reală a părților este exprimată întocmai în cel depus de reclamantă. Însă, chiar și în cel depus de pârâtă se arată expres și fără niciun dubiu rezonabil că „beneficiarul va subcontracta de la prestator 30 de locuri din cursa OTP-AYT-OTP (…).”
Intenția părților de a se angaja contractual pentru respectivele curse reiese și din aspectul că pârâta a achitat în contul reclamantei suma de 12.300 Euro care contractul atestă că va putea fi folosită pentru achitarea contravalorii lanțurilor de zbor din data de 08.09.2012 – 15.09.2012 (f. 11) – Cap. IV – 4.1. din Contract -, „iar în cazul în care beneficiarul anulează contractul se obligă să anunțe prestatorului în scris acest aspect cu 30 de zile lucrătoare înainte de prima cursă anulată. În acest caz contravaloarea depozitului nu va mai fi restituită”.
Astfel instanța va proceda la analiza susținerilor părților raportat la contractul depus de reclamantă (f. 11).
Pe cale de consecință, instanța va reține următoarea situație faptică:
Între părțile cauzei de față a fost încheiat Contractul de transport charter pasageri nr. 1435/09.03.2012, prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze în favoarea pârâtei 30 de bilete de avion pentru fiecare din cursele TAROM din perioada de timp evidențiată în contract.
În desfășurarea raporturilor comerciale și contractuale, societatea reclamantă, prin vocea reprezentantului său legal, constatând că „sezonul nu a fost unul profitabil pentru noi, sens în care am unificat cele două zboruri pentru cursa de seara” (f. 157). Această unificare a produs prejudicii societății pârâte, a căror clienți au fost nemulțumiți de această situație, doar unii dintre aceștia dorind a pleca din România dimineață, ceilalți preferând seara, așa cum se evidențiază și din susținerile pârâtei, dar și din dovezile de comunicare prin e-mail prezente la dosarul cauzei (f. 63 și urm).
Într-adevăr, din cadrul comunicațiilor purtate prin intermediul e-mailului de către cele două părți instanța reține c-ar fi întâmpinat anumite dificultăți în relațiile contractuale, pârâtul solicitând schimbarea unor anumite ore de plecare pentru clienții săi finali, iar reclamanta la un moment dat ar fi modificat orarul de zbor pentru anumiți clienți ai pârâtei, chiar dacă aceștia nu au solicitat.
Astfel, conform înscrisurilor de la dosarul cauzei, pârâta i-a notificat la data de 17.07.2012 (f. 63) reclamantei, ulterior facturării zborurilor din 21.07.2012, 28.07.2012, 04.08.2012, 11.04.2012, aspectul că „contractul devine fără obiect, iar în aceste condiții trebuie restituită urgent garanția avansată”.
Totuși, instanța ia act de prezența la dosarul cauzei a unor dovezi de comunicare electronică între reclamantă și pârâtă, din 19.06.2012 (f. 99) prin care reclamanta îi notifică expres pârâtei aspectul că ”pentru data de operare din 14.07, 21.07, 28.07, 04.08 te anunț că acestea se vor muta pe zborul de dimineață – ROT 5215/5216”.
În ciuda acestui anunț, moment la care pârâta putea să-și manifeste în mod evident nemulțumirea și să notifice rezilierea contractului, din dovezile prezente la dosarul a continuat raporturile comerciale cu reclamanta, operând unele mutări de pasageri (f. 100-104) și chiar să transmită la data de 04.07.2012 (f. 107) o listă cu pasageri pentru zborul din 07.07, iar la data de 13.07.2012 a fost emis o listă finală de pasageri pentru zborurile din 14.07 și 21.07.
Din această retrospectivă a relațiilor comerciale, instanța reține că modul de denunțare a contractului de către pârât a fost unul intempestiv, pârâta până acel moment nemanifestându-și dorința de a pune capăt relațiilor contractuale, trimițând chiar până la 13.07.2012 mail-uri către reclamantă prin care i-a evidențiat lista de pasageri pentru zborurile ulterioare, acceptând mutarea curselor din seara zilelor de sâmbătă până în dimineața acelor zile, în ciuda protestelor făcute de unii clienți de-ai săi.
Pe cale de consecință și în lumina art. 6.1 – 6.3 din Contract (f. 12) instanța reține că pârâta nu a respectat prevederile contractuale, rezilierea nerespectând termenele arătate la articolele respective din contract, instanța neidentificând nicio culpă contractuală în sarcina societății reclamantei care să nu fi fost acceptată expres sau tacit de către societatea pârâtă în desfășurarea contractului.
În ceea ce privește lipsa raportului contractual dintre reclamantă și TAROM, se evidențiază răspunsul dat de TAROM adresei emisă de instanță în care, într-adevăr, TAROM a atestat aspectul că „în anul 2012 cursele charter ROT 5225/6 OTOPENI-ANTALYA-OTOPENI au fost contractate de TAROM cu firma REZEDA WORLD TRAVEL.
În datele de 14/21/28 iulie 2012, 04/11/17 august 2012 și 15/22 septembrie 2012 cursele charter au fost anulate conform contractului charter nr. 5793/08.03.2012 semnat de TAROM cu un alt turoperator român (REZEDA WORLD TRAVEL), în limita termenelor contractuale, fără penalizări de anulare.
În data de 25.08.2012, 01 și 08 septembrie 2012, aceste curse charter au operat în favoarea firme REZEDA WORLD TRAVEL pe ruta OTP-AYT-OTP.”
Din înscrisul depus la dosarul cauzei (f. 154) instanțe reține că la 17 februarie 2012 în desfășurarea unor relații contractuale care erau anterioare încheierii Contractului de transport charter pasageri nr. 1435/09.03.2012, pârâta și-a manifestat dorința de a i se prezenta contractul încheiat între reclamantă și TAROM, răspunsul martorului M. M. fiind unul de indignare.
Nu există la dosarul cauzei o dovadă că martorul sau asociații acestuia ar fi prezentat pârâtului un contract cu TAROM, însă pârâtul nu a făcut dovada că ar fi încetat relațiile contractuale datorită acestui aspect.
Conchizând, instanța reține că nu era de esența contractului existența unui contract anterior între reclamantă și TAROM, ci doar ca reclamanta să poate să-și execute obligațiile de rezervare locuri în zborurile respective, chiar dacă s-a dovedit ulterior că relațiile dintre reclamantă și TAROM aveau loc printr-un turoperator intermediar.
Astfel, chiar dacă zborurile respective de seara au fost anulate de către reclamantă, aceasta a pus la dispoziția pârâtei zboruri de dimineață, zboruri cu care pârâta a fost de acord, emițând și liste și pasageri, până la momentul din 21.07.2012 în care a notificat aspectul că nu mai dorește continuarea contractului.
Pe cale de consecință și reținând că pârâta și-a încălcat prevederile contractuale, instanța va reține că facturile . nr._,_,_ și_ emise în data de 17.07.2012 pentru suma de 6.150 Euro fiecare au fost emise în mod justificat, pârâta neprocedând la achitarea acestora în momentul în care a notificat, cu încălcarea prevederilor art. 6.1 și 6.2 din Contract, denunțarea unilaterală a contractului.
În ceea ce privește cele două facturi emise în data de 02.04.2012 și 27.04.2012 respectiv . nr._ și nr._ instanțe reține că reclamantul a învederat că acestea au fost emise în virtutea Contractului de intermediere de călătorii turistice nr. 958 din 22.06.2010, pârâta față de aceste facturi emițând simple apărări formale, instanța în virtutea acestui aspect urmând a le reține ca fiind temeinic emise.
Astfel, reținând întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va admite acțiunea reclamantei și va obliga pârâtul la plata sumei de 25.335,50 Euro, echivalent în lei la data plății, alături de penalități convenționale de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi, așa cum au fost evidențiate și prin evidența depusă de către reclamantă (f. 25) și până la data achitării efective a debitului.
B.2. Cu privire la cererea reconvențională
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtului, raportat la admiterea acțiunii reclamantei instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată.
Interpretând prevederile contractuale instanța reține că pârâta s-a obligat să plătească ca „depozit” suma de 12.300 Euro, iar conform art. 4.2. din Contract se precizează expres că „sumă ce va fi folosită pentru achitarea contravalorii lanțurilor de zbor din data de 08.09.212 – 15.09.2012”.
Într-adevăr, instanța reține că natura juridică a acestui „depozit” este una contradictorie în contractul dintre părți, pe de o parte arându-se expres că suma va fi folosită pentru achitarea contravalorii lanțurilor de zbor din data de 08.09.2012 – 15.09.2012, iar pe de altă parte că această suma va fi reținută de către reclamant, conform 6.2. din Contract, în situații rezilierii intempestive a pârâtului fără respectarea termenului de la 6.1, caz în care suma de 12.300 Euro ar avea natura unei clauze penale strict pentru denunțare contractuală unilaterală de către pârât.
Totuși, instanța, raportat la „principiul voinței reale”, conform art. 1.266 C.civ, a părților, reține că această reprezintă o plată în avans a contravalorii lanțurilor de zbor din data de 08.09.2012 – 15.09.2012.
În orice caz, instanța nu poate reține susținerile pârâtei care a arătat că natura juridică este una de depozit, iar în analiza anterioară s-a analizat culpa contractuală care rezidă în sarcina pârâtei, iar nu reclamantei.
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
B.3. Cu privire la cheltuielile de judecată
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1 C.p.c, constatând culpa procesuală a debitoarei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.443,24 lei reprezentând: suma de 4.135,68 de lei reprezentând taxă de timbru, suma de 2.523,56 lei reprezentând onorariu avocat, suma de 2.784 lei reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. F. A. TRAVEL S.R.L. cu sediul in sector 3, București, ., ., in contradictoriu cu pârâta S. J I. TOURS S.R.L cu sediul in sector 1, București, .-30, .> Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 25.335,50 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea facturilor: F. nr._ din data de 02.04.2012, F nr._ din data de 27.04.2012, ._,_,_,_ emise în data de 17.07.2012, alături de penalitățile convenționale de întârziere – 0,05% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului.
Respinge cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.443,24 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. A. G. E. A.
Red./Dact.Jud. DAG /tehnored. E.A./4ex……………………….
| ← Anulare act. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
