Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 10900/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 04.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - CARLA ALEXANDRA ANGHELESCU
GREFIER - D. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. I. și pe pârât A. B. CONSULTING S.R.L., pârât E. F. INVEST S.R.L., având ca obiect pretenții drepturi de autor
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 14.05.2015, 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 04.06.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ la data de 13.03.2014, reclamantul M. I. a solicitat obligarea în solidar a pârâtului A. B. CONSULTING S.R.L. și a pârâtului E. F. INVEST S.R.L. la plata sumei de_ euro reprezentând contravaloarea remunerației neachitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 07.03.2013, a încheiat cu pârâtul A. B. CONSULTING S.R.L. un contract de cesiune de drepturi de autor având ca obiect conceperea și prezentarea unor proiecte în materia managementului proiectelor pentru dezvoltarea și implementarea unei infrastructuri în schimbul unei remunerații de 36 000 de euro, plata urmând a se realiza în tranșe lunare conform graficului de plăți din anexa 1 a contractului. S-a afirmat că, la aceeași dată din 07.03.2013, pârâta A. B. CONSULTING S.R.L., în calitate de lider al asocierii din care făcea parte și pârâta E. F. INVEST S.R.L., a încheiat cu Ministerul pentru Societatea Informațională contractul de servicii nr. 1, iar după ce încasa banii pentru serviciile prestate Ministerului, ar fi avut obligația să achite datoriile către reclamant.
Ca urmare a neîndeplinirii obligației, s-a învederat că reclamantul a transmis Ministerului o notificare prin care a prezentat comportamentul pârâtei E. F. INVEST S.R.L. în speranța remedierii acestuia.
S-a mai susținut că contractul de cesiune de drepturi de autor a fost reziliat de către pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. în noiembrie 2013, fiind achitată contravaloarea remunerației doar pentru lunile martie, aprilie și parțial mai 2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 39-47 din Legea nr. 8/1996.
Pentru dovedirea cererii a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu și a probei cu martori.
La data de 28.04.2014, pârâta E. F. INVEST S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu a încheiat niciun contract cu reclamantul, neexistând niciun raport juridic stabilit între părți.
La data de 28.04.2014, pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii medierii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată invocând excepția de neexecutare a contractului întrucât reclamantul și-a încălcat limitele contractuale prin transmiterea unei adrese autorității contractactante, o activitate contrară scopului pentru care a fost încheiat contractul.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 30 000 de euro reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta ilictă constând în periclitarea relațiilor contractuale dintre pârâtă și autoritatea contractantă Ministerul Societății Informaționale.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 73 și art. 1349 C.civ.
Pentru susținerea cererii reconvenționale, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
La data de 04.06.2014, reclamantul-pârât și-a modificat pretențiile în sensul că a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 13 500 euro reprezentând remunerația neachitată, a sumei de 366.85 euro reprezentând penalitățile de întârziere calculate până la 31.05.2014, precum și în continuare până la data achitării efective a debitului, a sumei de 10 000 euro cu titlul de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat, a sumei de 1537 lei reprezentând diferența de curs valutar nerespectat conform art. 4.4 din contract, calculat pentru plățile efectuate în lunile aprilie-iunie 2013, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la aceeași dată, reclamantul-pârât a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată întrucât pârâta-reclamantă nu a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Prin sentința civilă nr. 860/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția necompetentei materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.08.2014 sub nr._ .
Cererea principală a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 4880.57 lei (f. 11 dosar TB și fila 17), conform art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 3775 lei (f. 10), conform art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 19.03.2015 (f. 25), pârâta-reclamantă a renunțat la excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii medierii.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, precum și proba cu interogatoriul pârâtelor, respingând proba cu martori pentru reclamantul-pârât și pârâtul-reclamant ca tardivă și proba cu interogatoriul reclamantului ca nefiind utilă cauzei.
Având în vedere că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta E. F. INVEST S.R.L. constituie o excepție de fond, absolută și peremptorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
În acest sens, se reține că prin calitate procesuală pasivă se înțelege existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, în cazul de față, fiind vorba despre o situație juridică pentru a cărei realizare este necesară formularea unei cereri în justiție, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
In acest sens, instanța constată că contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor din 07.03.2015 (f. 15-23 dosar TB) a fost între reclamantul-pârât și pârâtul-reclamant A. B. CONSULTING S.R.L., aceasta din urmă figurând ca ,,cesionar’’ la art. 1 și semnând contractul în această calitate, cesionarul fiind cel care s-a obligat să achite remunerația autorului-cedent și să vireze sumele datorate cu titlu de impozite și contribuții (art. 3.3 și art. 4), în timp ce pârâta E. F. INVEST S.R.L. nu figurează ca parte contractantă.
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta E. F. INVEST S.R.L. prin întâmpinare și va respinge cererea principală formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul-pârât M. I. și pârâtul-reclamant A. B. CONSULTING S.R.L. s-a încheiat contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor din 07.03.2015 (f. 15-23 dosar TB) având ca obiect conceperea și prezentarea de către reclamant, în calitate de autor-cedent, în folosul pârâtului-reclamant, în calitate de cesionar, a unor lucrări de specialitate în domeniul științific având natura unor proiecte și documentații științifice în materia managementului proiectelor pentru dezvoltarea și implementarea unei infrastructuri de distribuție pentru servicii de bandă largă pentru zonele albe din România, în sprijinul activităților desfășurate de cesionar în baza contractului de servicii nr. 1/07.03.2013 încheiat de cesionar cu autoritatea contractantă (art. 3.1 din contract).
Conform art. 4.1. din contract, remunerația a fost convenită la suma de 36 000 de euro, iar potrivit art. 3.4 din contract, obligația de plată a acestei sume revenea cesionarului, plata urmând a se efectua conform graficului de plăți cuprins în anexa nr. 1 la contract (f. 22-23 dosar TB).
Din raportul intern privind plățile (f. 34 dosar TB) și susținerile reclamantului din cererea modificatoare, recunoscute de pârâtul-reclamant, rezultă că acesta din urmă a achitat contravaloarea remunerației aferente perioade aprilie – iunie 2013, rămânând neachitată cea aferentă perioadei iulie – octombrie 2013.
Ca urmare a neachitării renumerației aferente mai multor luni, reclamantul-pârât a adresat o notificare pârâtului-reclamant la data de 28.10.2013 prin care a învederat suspendarea executării propriilor obligații ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor (f. 36-37 dosar TB).
De asemenea, reclamantul-pârât a transmis o notificare similară privind suspendarea executării propriilor obligații către Ministerul Societății Informaționale, aceasta din urmă având calitatea de autoritate contractantă în cadrul contractului de servicii nr. 1/07.03.2013 încheiat cu pârâtul-reclamant (f. 24-33 dosar TB), contract care a determinat necesitatea încheierii contractului de cesiune de drepturi de autor.
Ca urmare a notificării de reziliere transmise de pârâtul-reclamant (f. 40-41 dosar TB), contractul de cesiune de drepturi de autor a încetat în luna noiembrie 2013, aspect necontestat de părțile contractante.
Astfel, instanța reține că pârâtul-reclamant a beneficiat de serviciile stabilite prin contract în perioada iulie-noiembrie 2013 a căror contravaloare nu a achitat-o.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 1270 alin. (1) și art. 1350 C.civ.
In ceea ce privește cererea principală, astfel cum rezultă din contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor din 07.03.2015, pârâtul-reclamant și-a asumat obligația de a achita remunerația către reclamant în calitate de autor-cedent, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o pentru perioada iulie-octombrie 2013.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. (1) C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1350 alin. (1) C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, în cazul în care nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.
Conform art. 1516 alin. (1) C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În aplicarea acestor prevederi legale la situația de fapt reținută, instanța constată că în raportul dintre pârât și reclamant a intervenit răspunderea civilă contractuală a pârâtului-reclamant pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat reclamantului, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate prin art. 3.3., art. 4 și art. 7.3 din contract. Instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale având în vedere că pârâtul-reclamant nu și-a respectat obligația contractuală asumată de a achita contravaloarea remunerației stabilite de comun acord prin contract. Așadar, pârâtul-reclamant nu și-a executat obligațiile contractuale asumate, încălcând obligația legală de plată a prețului, ceea ce se transpune în săvârșirea unei fapte ilicite.
În patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în contravaloarea remunerației rămase neachitate.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Vinovăția pârâtului este prezumată în materie contractuală, sarcina probei contrară revenindu-i chiar autorului faptei ilicite - pârâtei, prin dovedirea unei cauze străine, neimputabile (în aplicarea prevederilor art. 1351-1356 C.Civ). Această probă contrară nu a fost făcută de pârâtul-reclamant în cauză, deși îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ.
Se reține că sunt neîntemeiate susținerile pârâtului-reclamant privind excepția de neexecutare a contractului invocată prin raportare la transmiterea unei notificări către autoritatea contractantă Ministerul Societății Informaționale, neexistând nicio obligație în sens contrar stipulată în contract. Mai mult, obligația executării cu bună-credință a celor asumate prin contract nu se opune în niciun moment transmiterii unei informări obiective către Minister, cu atât mai mult cu cât această notificare fusese transmisă anterior și pârâtului-reclamant, iar Ministerul, în calitate de autoritate contractantă în cadrul contractului de prestări servici nr. 1/07.03.2013, act juridic în baza căruia a fost încheiat de altfel și contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, era îndreptățit să fie informat în orice moment cu privire la orice aspect privind executarea contractelor.
Prin urmare, instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga pârâtul-reclamant A. B. CONSULTING S.R.L. la plata către reclamantul-pârât a sumei de 13 500 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății reprezentând contravaloarea remunerației neachitate.
In ceea ce privește capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului-reclamant la plata penalităților de întârziere, instanța reține aplicarea dispozițiilor art. 1538 C.civ. potrivit căruia clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, constatând că părțile au inserat o astfel de clauză în convenția lor prin care au stipulat obligația cesionarului de a achita penalități de întârziere în cuantum de 0.01% pe zi de întârziere, conform art. 8.2 din contract.
Având în vedere neexecutarea de către pârâtul-reclamant a obligației de plată a debitului principal, instanța va dispune obligarea acestuia și la plata sumei de 366.85 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății reprezentând penalitățile de întârziere aferente debitului principal scadente până la data de 31.05.2014, precum și în continuare până la data plății efective.
De asemenea, reținând că pârâtul-reclamant nu a respectat dispozițiile art. 4.4 din contract care prevăd obligația acestuia de a achita renumerația în lei calculată la cursul valutar al BNR din data plății, astfel cum rezultă din calculul depus de reclamantul-pârât (f. 78 dosar TB), aspect necontestat de pârâtul-reclamant, instanța va dispunse obligarea acestuia la plata sumei de 1537 lei reprezentând diferențele de curs valutar.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la plata despăgubirilor în cuantum de 10 000 de euro aferente prejudiciului moral cauzat prin rezilierea contractului, instanța îl va respinge ca neîntemeiat având în vedere că reclamantul-pârât nu a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale conform art. 1349 C.civ., respectiv a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre simpla reziliere a unui contract și pretinsele suferințele determinate de eventuala imposibilitate de găsire a unui loc de muncă ori a unei alte colaborări ca urmare a unei simple încetări a contractului cu o instituție a statului, deși îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ.
In ceea ce privește cererea reconvențională, instanța reține că simpla transmitere către Ministerul Societătii Informaționale a notificării înregistrate sub nt. 648/04.11.2013 (f. 38-39 dosar TB) nu constituie în niciun caz o încălcare a obligațiilor asumate de pârâtul-reclamant prin contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor. Susținerile pârâtului-reclamant în sensul că acesta și-ar fi încălcat obligațiile contractuale sunt neîntemeiate și formulate vag și general, nefiind nici măcar indicată în mod expres ce obligație a încălcat reclamantul-pârât prin transmiterea acelei adrese, obligațiile autorului-cedent fiind expres prevăzute în art. 6 din contract.
Mai mult decât atât, conform art. 8.2 din contract, reclamantul-pârât avea dreptul de a suspenda executarea obligațiilor ce îi revin, aspect învederat prin notificarea transmisă mai întâi pârâtului-reclamant succesiv la data de 23.07.2013 (f. 35 dosar TB) și la data de 29.10.2013 (f. 36-37 dosar TB) și abia ulterior autorității contractante a Ministerului Societății Informaționale (f. 37-38 dosar TB), simplul fapt al încunoștiințării acestuia din urmă cu privire la o situație intervenită în executarea lucrărilor ce se efectuau în temeiul contractului de servicii nr. 1/07.03.2013 neconstituind o încălcare a contractului de cesiune de drepturi de autor, orice persoană având dreptul de a aduce la cunoștința autorităților competente aspectele pe care le consideră relevante în activitatea lor, cu atât mai mult cu cât derularea contractului de cesiune se realiza în baza contractului de servicii.
Prin urmare, având în vedere că pârâtul-reclamant nu a făcut dovada, deși îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., a întrunirii condițiilor angajării răspunderii contractuale a reclamantului-pârât prevăzute de art. 1350 C.proc.civ., instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Referitor la cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, instanța, prin raportare la culpa procesuală parțială a acestuia din urmă, în temeiul art. 453 alin. (2) C.proc.civ., va obliga pârâtul-reclamant A. B. CONSULTING S.R.L. la plata sumei de 4455.57 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise de 2955.57 lei (2725 lei+117.98 lei+112.59 lei = 2955.57 lei achitate conform dovezii de la fila 17) și onorariul de avocat de 1500 lei, redus proporțional la pretențiile admise de la 2400 lei, achitat conform chitanței nr. 185/30.09.2014 (f. 256).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea se acordă, conform art. 453 alin. (1) C.proc.civ., numai la cererea părții, or pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată, instanța urmând a luat act de acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei E. F. INVEST S.R.L.
Respinge cererea introdusă împotriva pârâtei E. F. INVEST S.R.L., cu sediul în sector 1, București, . - CAMERA 1, nr. 31, . ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea privind pe reclamantul M. I. cu D. A. LA AV. C. G. T. în sector 3, București, ., nr. 92, . pârâtul A. B. CONSULTING S.R.L., cu sediul în sector 1, București, .. 2, ..
Obligă pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 13 500 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății reprezentând contravaloarea remunerației neachitate.
Obligă pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 366.85 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății reprezentând penalitățile de întârziere aferente debitului principal scadente până la data de 31.05.2014, precum și în continuare până la data plății efective.
Obligă pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 1537 lei reprezentând diferențele de curs valutar.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Obligă pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 4455.57 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta A. B. CONSULTING S.R.L. ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtele nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. A. D. M.
Red. C.A.A./ tehnored. C.A.A. + D.M . 22.11 .2015 / 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
