Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 10925/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică de la 04.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat M. E., având ca obiect contestație la executare, SUSPENDARE EXECUTARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin avocat, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că B. a depus dosarul de executare în copie conformă cu originalul, după care,
Instanța ia act că B. a depus dovada achitării cheltuielilor de xerocopiere și în copie dosarul de executare. De asemenea pune în discuția părților cererea de repunere pe rol formulata de contestatoare.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea cererii de repunere pe rol fiind îndeplinite prevederile art. 242 Cod procedură civilă și repunerea cauzei pe rol.
Instanța admite cererea de repunere pe rol formulata de contestatoare si în temeiul art. 242 alin. 2 c.p.c. repune cauza pe rol și acordă cuvântul părților pe probe.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 raportat la art. 265 C.Proc.Civ, va încuviința la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata dosarul în stare de judecata si acordă cuvântul părților pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată având în vedere că întreaga procedură de executare s-a făcut pe acte cu mulți ani în urmă. Deși legea impune un timp de derulare a procedurii mai îndelungat, executarea s-a efectuat în câteva luni. Contestatoarea și-a modificat între timp legea de funcționare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.12.2014 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr._ , contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata M. E. a solicitat instanței suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea încheierii din data 17.12.2014 întocmită de B.E.J. D., C. & D.; anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 1946/2014.
In motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat în esență că prin somația emisă în dosarul nr. 1946/2014 și înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr._/DJC/18.12.2014, B.E.J. D., C. & D. a înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că are de achitat creditorilor suma de 257.215,64 lei/din care 247.026,52 lei -debit actualizat și suma de 10.189 lei -cheltuieli de executare), titlul executoriu invocat fiind reprezentat de Hotărârea nr. 53/2002 emisă de către Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și validată prin Decizia nr. 518/23.11.2007 emisă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților iar procedura de executare silită a fost începută împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor.
S-a sustinut astfel ca prin Legea nr. 164/2014 a fost reglementata o noua procedura cu privire la solutionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o noua procedura de emitere a titlurilor de plata si plata a acestora.
In ceea ce priveste încheierea din data de 17.12.2014 privind actualizarea sumei de 114.928,13 lei reprezentand totalulș despagubirilor stabilite prin Decizia nr. 518/23.11.2007 cu indicele de inflație pe perioada august 2002-noiembrie 2014 se aplica dispozitiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 164/2014.
Contestatoarea a mai arătat că B. D., C. & D. încalcă prevederile O.G nr. 22/2002, care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, urmărirea silită se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit art. 2 ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăti dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Rezultă cu claritate că, în procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, aceasta faza procesuală are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun care reprezintă normele Codului de procedură civilă.
În aceste condiții, a precizat faptul că prevederile art. 3 din ordonanța amintită stabilesc în mod expres că „în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."
Arată că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
In ceea ce priveste onorariul de avocat în cuantum de 500 lei solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare, considera ca este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 650, art. 700, art. 711 și următoarele din Cod procedură civilă, Legea nr. 9/1998, Hg 1277/2007, OG 22/2002, OUG 80/2013 și Legea 164/2014.
În sustinerea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în copie conforma cu originalul ( filele 6-9).
La data de 26.02.2015, intimata a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiata, aratand ca nu se poate primi critica A.N.R.P. referitoare la faptul ca nu mai are calitatea de debitor în lumina Legii nr. 164/2014, deoarece toate actele efectuate prin intermediul executorului judecatoresc avand la baza încuviințarea instantei de judecata care a stabilit calitatea de debitor al acestei instituții, iar actele administrative emise în baza Legii nr. 9/1998 impuneau în sarcina A.N.R.P. executarea obligațiilor instituite.
De asemenea, intimata a amia solicitat respingerea celorlalte motive invocate de catre contestatoare ca neîntemeiate, aratand ca cheltuielile ocazionate cu efectuarea executarii silite se impun a fi platite de debitorul în culpă în temeiul art. 669 alin. 2 c.p.c.
La solicitarea instanței, B. D., C. & D. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 1946/2014.
In cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotararea nr. 53/20.05.2002 emisa de Comisia Judeteana Calarasi de Aplicare a Legii nr. 9/1998 s-a aprobat acordarea compensațiilor bănești în valoare totală de 1._ lei în favoarea intimatei M. E., ca moștenitoare a defunctului F. G.. Hotararea nr. 53/20.05.2002 a fos validata prin Decizia nr. 518/23.11.2007emisa de A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților. Si prin care s-a dispus plata catre intimata-creditoare a compensațiilor în cuantum de 114.928,13 lei.
Intrucat A.N.R.P. nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligația de plată a despăgubirii, la data de 06.10.2014, creditorul-intimat s-a adresat B. D., C. & D. pentru punerea în executare silita a titlului executoriu mentionat mai sus, fiind constituit dosarul de executare nr. 1946/2014.
Prin Încheierea din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, în temeiul art. 665 c.p.c. a fost executarea silită împotriva debitoarei-contestatoare, executarea silita urmand a se efectua potrivit art. 622 alin. 3 NCPC prin toate formele de executare.
Prin somația din 17.12.2014, s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de 15 zile de la primirea somației să consemneze suma de 257.215,64 lei, reprezentand debi si cheltuieli de executare, în temeiul art. 780 c.p.c. fiind emisa si adresa de infiintare a popririi pentru recuperarea sumei urmarite silit.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
In speță, instanta retine în primul rand ca debitoarea-contestatoare a formulat prezenta contestatie după data de 18.12.2014 invocând ca motiv lipsa calității sale de debitor ca urmare a adoptării Legii nr.164/2014, prin care s-a adoptat o nouă procedură de plată a despăgubirilor.
Astfel, conform art. 3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr. 910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr.290/2003, aspect pe care chiar contestatoarea l-a susținut.
Mai mult, instanta are în vedere si faptul ca atat somația de plata, cat si adresa de înființare a popririi contestate au fost emise la data de 17.12.2014, deci anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 164/2014.
Prin urmare, instanta va respinge acest motiv de contestație ca neîntemeiat.
In ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor OG nr.22/2002, instanta retine ca potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002, prevede ca, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau /si potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Insa aceste dispozitii trebuie interpretate si prin raportate la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, dupa acest moment Conventia devenind parte integranta a sistemului roman de drept si dobandind in cadrul acestuia aplicabilitate directa. De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei indica modul de solutionare a unui anumit conflict intre dispozitiile Conventiei, ca tratat privitor la drepturile omului la care Romania este parte, si reglementarile interne, in sensul ca au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Sanctiunea aplicabila . este acea a inaplicabilitatii normei interne contrare Conventiei pentru raportul juridic concret si privitor la situatia conflictuala supusa examinarii. Mai mult, normele cuprinse in Conventie si in protocoalele sale aditionale alcatuiesc, impreuna cu jurisprudenta organelor sale, un . consecinta ca se impune autoritatilor nationale cu aceeasi forta juridica cu care se impun si normele conventionale.
Astfel, hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste, pe de o parte ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea unei hotarari, ci pana la executarea acesteia, iar, pe de alta parte, instituie obligatia statului si a administratiei publice de a se “plia” unei hotarari judecatoresti pronuntate contra lor. De asemenea, Curtea a subliniat faptul ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca sau intarzie in executarea acesteia, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
De asemenea, in cauzele S. c. Romaniei si Metaxas c. Greciei, Curtea a reamintit ca nu este oportun sa-I ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
Mai transant, in cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca . Sigur, o intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi c. Italiei). In cauza, reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri din cauza dificultatilor financiare ale statului.
In dreptul intern, prevederile O.G. nr. 22/2002 sunt justificate prin faptul ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a acestor institutii. Astfel spus, in dreptul intern, activitatea administratiei nu poate fi perturbata, in schimb, este acceptabil uneori o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. In schimb, Curtea europeana porneste de la premisa ca “administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei”.
Prin urmare, instanta apreciaza ca posibilitatea institutiei publice de a beneficia de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata (iar nu pentru a o indeplini ) este incompatibila cu principiile stabilite in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului enuntate anterior.
Pe de alta parte, avand in vedere ca (,) Curtea a statuat ca ar fi inoportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie (cauza S. impotriva Romaniei), precum si faptul ca creditorul beneficiaza de un titlu executoriu impotriva statului inca din anul 2007, instanta apreciaza ca (,) contestatoarea nu mai poate invoca un alt termen de sase luni in favoarea sa pentru a depune diligente (iar nu doar pentru a le indeplini) pentru a-si executa obligatiile de plata.
În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite de către executor, instanta retine ca cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanta de judecata, care trebuie sa verifice daca cheltuielile stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca nu sunt disproportionate față de cuantumul creanței si volumul de munca efectuata de cei implicati în executare.
Chiar daca debitorul este în culpă pentru faptul ca nu a executat de buna voie creanta cuprinsa în titlul executoriu, nu înseamna ca creditorul sau poate efectua cheltuieli de executare exagerate, instanta retine astfel pentru identitate de ratiune si avand în vedere faptul ca executarea silita este considerata o parte a procesului civil, dispozițiile art. 453 c.p.c. sunt aplicabile si în faza de executare silita.
In speță, instanta retine ca onorariul executorului judecătoresc, a fost stabilit conform Legii nr. 188/2000 raportat la Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Justiției
In ceea ce priveste onorariul avocatului achitat în cadrul procedurii de executare silita în cuantum de 500 lei, instanta retine ca acesta este justificat prin chitanmta nr. 21/06.10.2014 eliberata de cabinetul de avocat.
Asadar, sustinerea în sensul ca onorariul perceput de avocat este disproportionat de mare nu este întemeiata, executarea creantelor a presupus activitatea avocatului împuternicit si se justifica în raport cu valoarea creantei de recuperat si complexitatea cauzei.
Avand în vedere considerentele mai sus expuse, constatand ca actele de executare emise în cadrul dosarului de executare 1946/2014 al SCPEJ D., Cosoreanu&Asociatii sunt temeinice si legale, instanta va respinge contestatia la executare ca neîntemeiata, respingand în consecinta si capătul accesoriu de cerere privind suspendarea executării silite, acesta fiind ramas fara obiect, față de solutia pronuntata în cauza.
Instanta va lua act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimat M. E. cu domiciliul în com., CĂLĂRAȘI, ., ., . sector 2, București, CALEA MOȘILOR, nr. 110, . neîntemeiata.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Ia act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.06.2015.
Președinte pt.Grefier
R. G. F. B.
transferata la alta instanta,
semneaza grefier șef sectie civila
E. H.
Red. G.R.
Tehnored. G.R./B.F.
4 ex/23.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria... → |
|---|
