Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 13635/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. (M.)
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . SRL CU SEDIUL ALES și pe pârât . DYERRES DEUX SRL, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 25.06.2015, 02.07.2015 și la data de 09.07.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.02.2014 a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL., împotriva debitoarei . DYERRES DEUX SRL, solicitând instanței de judecată obligarea debitoarei la plata sumei de 45.582,21 lei reprezentând valoarea neachitată a serviciilor de construcții prestate.
În fapt, reclamanta arată că între cele două societăți s-au desfășurat relații profesionale, în sensul că în perioada 20.12.2012 – 30.04.2013, reclamanta în calitate de prestator de servicii, la solicitarea debitoarei în calitate de beneficiar a efectuat o . lucrări pentru aceasta din urmă(montat pavaj, efectuat circuit încălzire în pardoseală, circuit TV, montat prize mansardă, demontat și montat plintă, demolat perete, reparații ușă intrare, etc.) conform devizelor ofertă anexate, drept pentru care s- au emis facturile fiscale ff nr._12; ff nr. 270/20.12.2012; ff nr. 277/18.01.2013; ff nr. 292/22.04.2013; ff nr. 295/30.04.2013; și ff nr. 296/30.04.2013 în valoare de 45.582,21 lei.
Întrucât între cele două societăți s-au desfășurat relații profesionale cu bună-credință, s-a renunțat de comun acord la întocmirea situațiilor de lucrări și încheierea de procese verbale de recepție la terminarea lucrărilor.
Reclamanta a arătat faptul că, la solicitarea debitoarei, în data de 11.10.2013, a acceptat ca o parte din creanță să fie achitată de către aceasta prin oferirea de plante ornamentale dar această ofertă nu s-a materializat până în prezent.
A mai relatat, reclamanta, că demersurile de a rezolva pe cale amiabilă acest refuz nejustificat al plății serviciilor prestate a rămas fără urmări.
În susținerea cererii sale, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit obligația procedurală privind ședința de informare, însă debitoarea nu a dat curs acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1164 C.civ., art. 1516 C.civ., și art 189 și urm. C.proc. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, martori, expertiză tehnică, precum și orice altă probă considerată utilă și concludentă cauzei.
În susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri(filele 5-68).
La data de 17.03.2014, pârâta . D`YERRES DEUX SRL, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată prin raportare la art.2 alin 1 din Legea 196-2006.
Pe fondul cererii, s-au invocat dispozițiile art. 1270 alin 1 C.civ.: „ Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante” coroborate cu dispozițiile art.1170 din același act normativ, care stipulează că: „ Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, atât la negocierea cât și la încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot restrânge sau înlătura această obligație”.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, pârâta arată că esența relațiilor contractuale dintre reclamantă și pârâtă este reprezentată de reciprocitatea și interdependența obligațiilor acestora, precum și buna-credință în executarea acestora.
Se arată astfel că, din acest punct de vedere, reclamanta se află într-o evidentă culpă, în sensul că pretinde ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată a unor lucrări, fără a face dovada că acele lucrări a căror contravaloare o pretinde, au fost executate sau dacă au fost executate, că au fost executate corespunzător normativelor în vigoare și au fost recepționate de pârâtă.
În esență, pentru a putea pretinde plata lucrărilor efectuate în beneficiul pârâtei, reclamanta trebuia să facă dovada cu situații de lucrări, procese-verbale de recepție atât la terminarea lucrărilor, cât și la expirarea termenului de garanție.
Sub acest aspect, s-a arătat faptul că fie acestea nu există, fie că nu sunt semnate de pârâtă, în acest ultim caz, referindu-se la situațiile de lucrări emise de reclamantă și nesemnate de către pârâtă datorită faptului că reclamanta nu a executat aceste lucrări.
În aceste condiții, se învederează că prin raportare la reciprocitatea și interdependența obligațiilor se invocă excepția de neexecutare a contractului, conform art. 1556 alin 1C.civ. potrivit căruia :” Atunci când obligațiile unui contract sinalagmatic sunt exigibile,iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, în afară de cazul în care din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi”.
În continuare, pârâta susține că nu a acceptat la plată facturile emise de reclamantă, acestea nepurtând semnătura reprezentantului legal al pârâtei și ștampila acesteia, iar fotografiile prezentate ca probă de reclamantă, provin de la alte imobile și nu de la alte imobile aparținând pârâtei.
Având în vedere aceste susțineri, pârâta consideră cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată și solicită respingerea acesteia.
În drept, pârâta își întemeiază cererea pe art. 205 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 196-2006, art. 1171 și urm. din Codul civil, precum și pe celelalte prevederi legale menționate, în cuprinsul întâmpinării.
În dovedirea cererii, se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba cu martori: P. A. și O. S., expertiză și prin orice mijloc de probă care apare ca necesar pe parcursul procesului.
În susținerea cererii, pârâta a depus înscrisuri (filele76-93).
La data de 02.04.2014, reclamanta . SRL, a depus răspuns la întâmpinare(filele 119-120), prin care solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta . DYREES DEUX SRL, si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a depus înscrisuri (filele 124-129).
Prin încheierea din data de 02.10.2014, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică contabilă, proba cu înscrisuri pentru ambele părți, interogatoriul reciproc, proba testimonială cu un martor pentru fiecare parte, considerându-le concludente, pertinente și utile cauzei.
La data de 26.02.2015, s-a depus la dosar prin Serviciul Registratură, raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (filele 237-240).
La data de 06.03.2015, pârâta . DYREES SRL, a depus obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă (fila 285).
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2015, după punerea în discuția părților instanța a respins obiecțiunile formulate de către pârât ca neîntemeiate.
La data de 18.06.2015, pârâta . DYREES SRL a depus concluzii scrise solicitând în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea în parte, doar pentru suma de 42.627,05 lei (filele294-296).
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că, între cele două societăți s-au desfășurat relații profesionale, în sensul că în perioada 20.12.2012 – 30.04.2013, reclamanta în calitate de prestator de servicii, la solicitarea debitoarei în calitate de beneficiar a efectuat o . lucrări pentru aceasta din urmă ( montat pavaj, efectuat circuit încălzire în pardoseală, circuit TV, montat prize mansardă, demontat și montat plintă, demolat perete, reparații ușă intrare, etc.) conform devizelor ofertă depuse la dosarul cauzei.
Pentru executarea lucrărilor care fac obiectul convenției părților reclamanta, în temeiul devizelor de lucrări a emis facturile fiscale nr. 269/20.12.2012; nr. 270/20.12.2012; nr. 277/18.01.2013; nr. 292/22.04.2013; nr. 295/30.04.2013; și nr. 296/30.04.2013 în valoare totală de 45.582,21 lei.
Din analiza conversației părților prin intermediul poștei electronice, coroborată cu răspunsul la interogatoriu, concluziile raportului de expertiză și având în vedere concluziile scrise depuse de către pârât, instanța reține că acesta din urmă și-a manifestat voința cu privire la încheierea contractului dintre părți având ca obiect lucrările precizate în devizele reținute anterior.
Din același material probator, rezultă că, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâtul a recepționat fără obiecțiuni lucrările efectuate și s-a obligat să achite prestatorului contravaloarea lucrărilor astfel cum acestea au fost stabilite prin devizele depuse la dosar.
În acest sens, din concluziile raportului de expertiză realizat în cauză reiese că, societatea reclamantă a efectuat în mod corespunzător toate lucrările cuprinse în devizele atașate prezentei cereri (f.239).
În ceea ce privește depoziția martorului P. A., prin raportare la prevederile art.249 C., instanța reține că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii necorespunzătoare a lucrărilor.
Astfel, din depoziția martorului rezultă în primul rând faptul că acesta nu a putut face referiri exprese cu privire la calitatea lucrărilor care fac obiectul prezentului litigiu.
În continuare, din depoziția martorului, instanța reține faptul că acesta a fost chemat de către pârât la imobilul care face obiectul dosarului abia în vara anului 2014 și o singură dată la sfârșitul anului 2013. Astfel încât depoziției acestuia nu i se poate acorda relevanță în ceea ce privește calitatea lucrărilor efectuate de către reclamant, cel mult putând fi pusă în discuție obligația de garanție a lucrărilor.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile pârâtei potrivit cărora recepția lucrărilor nu s-a efectuat potrivit contractului, precum și susținerile conform cărora reclamanta și-a îndeplinit în mod necorespunzător obligațiile contractuale.
În continuare, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, pârâta nu a plătit valoarea facturilor nr. 269/20.12.2012; nr. 270/20.12.2012; nr. 277/18.01.2013; nr. 292/22.04.2013; nr. 295/30.04.2013; și nr. 296/30.04.2013 în cuantum total 45.582,21 lei.
Față de cele arătate, instanța consideră că cererea de chemare în judecată este întemeiată și urmează să fie admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, conform art.1270 alin.1 C.civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar art.1350 C.civ. dispune că, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În cauza de față, conform art.249 C. s-a făcut dovada existenței convenției legal încheiată între părți, reclamanta a făcut dovada executării lucrărilor stabilite în devizele anexate cererii, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a achita contravaloarea facturilor nr. 269/20.12.2012; nr. 270/20.12.2012; nr. 277/18.01.2013; nr. 292/22.04.2013; nr. 295/30.04.2013; și nr. 296/30.04.2013 în cuantum total 45.582,21 lei.
Față de această situație de fapt, instanța va înlătura apărările pârâtei potrivit cărora aceasta înțelege să se prevaleze de excepția neexecutării contractului. Această apărare de fond poate fi invocată doar de acea parte căreia i se solicită executarea obligației contractuale de către cocontractantul care nu și executat obligația corelativă. În cauză, reclamanta și îndeplinit obligația executării lucrărilor stabilite prin devizele atașate, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a achita contravaloarea facturilor nr. 269/20.12.2012; nr. 270/20.12.2012; nr. 277/18.01.2013; nr. 292/22.04.2013; nr. 295/30.04.2013; și nr. 296/30.04.2013 în cuantum total 45.582,21 lei.
Astfel, având în vedere că, prestatorul și-a respectat propriile obligații dar beneficiarul nu a înțeles să-și execute de bunăvoie obligația de plată, sunt aplicabile în cauză prevederile principiul executării în natură a obligațiilor civile, fiind de asemenea, posibilă recurgerea la forța coercitivă a statului pentru valorificarea creanței izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, ce se impune părților cu forța legii.
Mai mult decât atât, instanța reține că, în situația în care pârâtul nu a făcut dovada achitării contravalorii lucrărilor efectuate de reclamant potrivit devizelor depuse la dosar, acesta nu este îndreptățit să solicite reclamantului efectuarea lucrărilor suplimentare invocând o eventuală obligație de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, întrucât nu și-a îndeplinit obligația achitării lucrărilor inițiale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.1270 și urm. din C.civ., instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta și va obliga pârâta să plătească acesteia suma de_,21 lei reprezentând debit restant conform facturilor nr. 269/20.12.2012; nr. 270/20.12.2012; nr. 277/18.01.2013; nr. 292/22.04.2013; nr. 295/30.04.2013; și nr. 296/30.04.2013.
În temeiul art. 453 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a pârâtei instanța o va obliga, ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei suma de 1973 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și suma de 500 lei reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea, privind pe reclamant . SRL CU SEDIUL ALES în sector 3, București, ., nr. 10, .. 2, . pârât . DYERRES DEUX SRL, cu sediul ales în sector 5, București, .. 17, .> Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,21 lei reprezentând contravaloare servicii conform facturilor fiscale nr.269/20.12.2012, nr.270/20.12.2012, nr.277/18.01.2013, nr.292/22.04.2013, nr.295/30.04.2013, nr.296/30.04.2013.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată din care suma de 1973 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și suma de 500 lei onorariu expert.
Ia act de faptul că, reclamanta va solicita cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat pe cale separată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată in ședința publica, azi 09.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.C.A.21.09.2015
TEH.M.M. 12.07.2015 /4 ex + 2 .>
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Hotărâre din 13-07-2015,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
