Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 21316/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015

Ședința din publică de la 12.11.2015

Instanța constituită din

Președinte – D. M. L.

Grefier – A. M.

Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. I. F. S.R.L.în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2015 și ulterior pentru data de astăzi, 12.11.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.09.2012 sub nr._/3/2012, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . GROUP SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să o oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 47.757 euro, echivalentul în lei, reprezentând despăgubiri aferente dosarului de daună deschis în baza poliței IBC_, la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data soluționării dosarului de daună și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 31.05.2011 la sediul reclamantei din comuna Sarasău, ., a izbucnit un incendiu. Raportul de constatare tehnică privind analiza cauzei probabile de incendiu prevede că locul inițierii incendiului a fost în zona încăperii destinate vestiarului angajaților.

Au ars aproximativ 300 mp pereți despărțitori din lemn, 50 mp pod dublu din lemn, 5 mc scândură de lemn, geam termopan, instalație electrică. Din cauza elementelor constructive focul se putea propaga cu repeziciune. Propagarea incendiului către centrala termică iar apoi către hala de uscare a stivelor de scândură s-a datorat temperaturilor mari care au dus la deformarea pereților interiori din tablă și la aprinderea spumei poliuretanice din interiorul acestora.

Raportul de constatare tehnică privind analiza cauzei probabile de incendiu întocmit la 01.06.2011 a stabilit că locul focarului a fost vestiarul, sursa probabilă de aprindere un scurtcircuit electric, primul material care s-a aprins a fost masele plastice, iar împrejurarea a fost determinată de un cablu electric neizolat corespunzător. Cercetările nu au scos la iveală vreo culpă a reclamantei în producerea incendiului.

La data incendiului reclamanta avea o poliță de asigurare împotriva acestuia la pârâta (fosta BCR Asigurări V. Insurance Group SA), iar la data de 02.06.2011 a avizat pârâta despre producerea evenimentului. La data de 26.09.2011 pârâta a anunțat societatea reclamantă că nu va primi despăgubiri deoarece în spațiile unde s-a descoperit focarul inițial existau cabluri electrice desfășurate în interiorul pereților despărțitori din lemn ai camerelor, neprotejate prin izolație metalică față de aceștia. Au fost invocate prevederile art. 3.14 din contract (3.15 în exemplarul reclamantei) și prevederile art. 81 din Ordinul 163/2007. Refuzul plății despăgubirilor nu are la bază un temei legal sau contractual, ci au fost interpretate cu rea-credință și în mod abuziv clauzele contractuale, deși societatea deține toate avizele și autorizațiile legale.

De asemenea, în privința motivului ce a determinat refuzul plății depăguburilor, acesta nu poate fi invocat din moment ce situația pretinsă a fost aceeași de la data efectuării inspecției de risc și până la momentul producerii riscului asigurat. Între părți s-au desfășurat raporturi contractuale de asigurare din anul 2007, fără ca în acest interval să existe propuneri din partea pârâtei cu privire la excluderea unor riscuri.

În drept au fost invocate disp. Legii 136/1995 și ale OG 9/2000.

În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a altor mijloace de probă a căror necesitate ar rezulta din dezbateri, actele fiind depuse la filele 8-101 dosar TB.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului întrucât obiectul cererii de chemare în judecată are o valoare mai mică de 500.000 lei. De asemenea, s-a invocat excepția netimbrării acțiunii.

Pe fondul cauzei s-a arătat că la data de 31.05.2011 s-a produs un incendiu pe care pârâta îl asigura, iar motivul izbucnirii acestuia, conform Inspectoratului General penrtu Situații de Urgență, a fost un cablu electric neizolat corespunzător și existența în zona de unde a pornit incendiul a unor cabluri electrice desfășurate în panoul despărțitor de lemn, neprotejate prin izolație metalică.

Reclamanta este în culpă pentru producerea incendiului, iar faptul că deținea autorizațiile necesare pentru construcția respectivă nu dovedește că a respectat legislația în vigoare. De altfel, nu se dovedește că într-adevăr, lucrările de ignifugare s-au realizat. De altfel, aceste lucrări s-au realizat la Hata Gater-ului, iar nu la vestiarele angajaților și la sala de mese, unde a izbucnit incendiul.

La inspecția de risc reprezentanții pârâtei nu au posibilitatea de a dărâma pereții unei clădiri pentru a vedea dacă constructorul a respectat întocmai normele PSI. De altfel, societatea a respectat prevederile legale referitoare la indendii numai în privința uscătorului și centralei termice, iar nu și în privința celorlalte construcții.

În contractul de asigurare . nr._/20.04.2011, la art. 3.14 se prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daune produse bunurilor asigurate în cazul în care se constată că nu există autorizațiile legale de construcție și funcționare emise de organele în drept sau daune produse/agravate prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor pe baza cărora au fost acordate acestea, inclusiv a normelor PSI și ISCIR.

Or, în speță incendiul s-a produs în totalitate din culpa reclamantei care în primul rând nu a făcut dovada autorizației de construire pentru toate elementele imobilului și nu a respectat normele imperative pentru prevenirea incendiilor prin neizolarea cablurilor electrice, rezultând astfel un contact direct al acestora cu peretele de lemn, fapt constatat și de pompieri.

Se solicită despăgubiri mai mari decât cele reale și pentru bunuri ce nu au fost afectate de indendiu.

Pârâta solicită respingerea cererii privind acordarea dobânzii legale deoarece este un capăt accesoriu de cerere, ce urmează soarta capătului principal.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 C.proc.civ., Legea 136/1995 (în prezent art. 2199-2239 C.civ.), Ordinul 163/2007, art. 969 vechiul C.civ.

În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei, cu expertiză pirotehnică, cu expertiză evaluatorie și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Prin sentința civilă nr. 53/08.01.2013 a Tribunalului București competența a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei istanțe sub nr._ .

A fost achitată taxă judiciară de timbru de 6.729 lei și timbru judiciar de 10 lei (fila 4 vol. I).

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la data de 05.06.2013 în cuprinsul căreia a menționat că printr-un act adiționat poliței de asigurare s-a extins asigurarea și pentru mașini/echipamente/instalații electrice. Polița suplimentară a fost achitată în plus și cuprinde două anexe: anexa 1, care cuprinde cinci clădiri în care societatea își desfășoară activitatea și anexa 2, care cuprinde un nr. de 25 de bunuri, utilaje mecanice, care se aflau în clădirile societății.

Motivele expuse de pârâtă în întâmpinare sunt neîntemeiate și nu țin cont de faptul că la data incendiului reclamanta avea toate avizele PSI necesare, iar la data de 08.04.2011 pârâta a întocmit un raport de inspecție, inspecție care a avut ca scop tocmai verificarea bunurilor ce urmau să fie asigurate. Societatea de asigurare invocă propria sa culpă la încheierea poliței pentru a justifica neplata despăgubirii. Aceasta avea posibilitatea de a refuza încheierea poliței în cazul în care constata că există riscuri. O parte contractuală nu poate refuza plata despăguburilor doar pe baza unor presupuneri și probabilități.

Reclamanta a depus înscrisurile de la filele 8-36 vol. I.

Instanța a încuviințat la termenul de judecată din data de 26.06.2013 proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiză evaluatorie pentru reclamantă, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba cu expertiză tehnică evaluatorie imobile, expertiză instalații electrice și expertiză evaluatorie bunuri mobile.

Pârâta a depus înscrisurile de la filele 57-98 vol. I.

La termenul de judecată din data de 23.10.2013 instanța a încuviințat reclamantei și proba cu expertiză tehnică pirotehnică.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 31.05.2011, în jurul orei 19:00, la sediul reclamantei din loc. Sarasău, jud. Maramureș, a izbucnit un incendiu, așa cum rezultă din susținerile părților și din procesul verbal de intervenție nr. 84/31.05.2011 emis de ISU Gh. P. de Băsești al jud. Maramureș, Detașamentul de Pompieri Sighetu Marmației (fila 181 vol. I). În urma incendiului au ars aproximativ 300 mp pereți dublii din lemn, 50 mp pod dublu din lemn, 5 mc scândură de lemn, geam termopan 5 buc., o ușă termopan, instalație electrică și au fost degradate mai multe utilaje. Focarul incendiului a fost indentificat ca fiind în vestiarul angajaților, iar primul material care s-a aprins a fost lemnul potrivit mențiunilor din același proces verbal.

În urma intervenției a fost întocmit de către ISU Gh. P. de Băsești al jud. Maramureș, Detașamentul de Pompieri Sighetu Marmației, la data de 01.06.2011, un Raport de constatare tehnică privind analiza cauzei probabile de incendiu pentru evenimentul din data de 31.05.2011, concluzionându-se că incendiul s-a produs cel mai probabil ca urmare a unui scurtcircuit (file 30-35 dosar TB). S-a menționat că această concluzie se desprinde din eliminarea tuturor cauzelor probabile de incendiu dezbătute în cadrul raportului, cauze ce s-au dovedit a fi improbabile.

La momentul producerii incendiului între părți exista polița de asigurare . nr._ (fila 8) împotriva incendiului cu valabilitate în perioada 27.04._12. Bunurile asigurate erau reprezentate de clădiri și mijloace fixe. În legătură cu polița de asigurare menționată anterior a fost încheiată și o clauză suplimentară prin care s-a prevăzut că acoperirea se extinde și asupra mașinilor/echipamentelor/instalațiilor electrice (excepție partea electronică) asigurate în polița de bază, pârâta obligându-se să acorde despăgubiri în cazul producerii evenimentelor asigurate din riscuri specifice (fila 13 vol. I).

Pârâtei i-a fost adus la cunoștință evenimentul la data de 02.06.2011 (fila 95 dosar TB), iar la data de 26.09.2011 aceasta a răspuns reclamantei că se consideră exonerată de la plata despăgubirilor pentru pagubele rezultate din incendiu în baza Raportului de constatare tehnică privind analiza cauzei probabile de incendiu întocmit de ISU Gh. P. de Băsești. Aceasta deoarece, conform acestui raport, în spațiile unde s-a descoperit focarul inițial existau cabluri electrice desfășurate în interiorul pereților despărțitori de lemn ai camerelor, neprotejate prin izolație metalică față de aceștia (fila 97 dosar TB).

Așadar, la momentul producerii riscului asigurat între părți exista un contract de asigurare, fiind astfel incidente dispozițiile referitoare la răspunderea contractuală. Contractul de asigurare ce era în vigoare la momentul producerii incendiului a fost încheiat la data de 27.04.2011, fiind aplicabile disp. C.civ. de la 1864 și ale Legii 136/1995 conform principiului potrivit căruia legea în vigoare la momentul încheierii actului guvernează efectele acestuia.

Potrivit art. 9 din Legea 136/1995 prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite.

În cauză se pune problema atragerii răspunderii contractuale a pârâtei, iar condițiile pentru aceasta sunt: existența unei fapte ilicite ce constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial ca urmare a neexecutării, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce succed:

Instanța consideră că a existat o faptă ilicită din partea pârâtei constând în neplata despăgubirilor către reclamantă pentru prejudiciul rezultat în urma producerii riscului asigurat. Din probele administrate rezultă că incendiul a izbucnit în clădirea nr. 4, a centralei termice și a uscătoarelor, aceasta regăsindu-se pe lista bunurilor asigurate prin clauza suplimentară a poliței . nr._ (fila 14 vol. I). De asemenea, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 13 din vol. I, prin clauza suplimentară au fost asigurate și mașinile, echipamentele și instalațiile electrice, cu excepția părții electronice. Prin urmare, bunurile afectate de incendiu erau asigurate la momentul incidentului.

Motivul invocat de pârâtă pentru neplata despăgubirilor a fost cel legal de culpa reclamantei în declanșarea incendiului întrucât aceasta nu a respectat dispoziții legale referitoare la realizarea instalației electrice și la apărarea împotriva incendiilor. Această concluzie s-a bazat în mod exclusiv pe concluziile Raportului de constatare tehnică privind analiza cauzei probabile de incendiu întocmit de ISU Gh. P. de Băsești, în care s-a menționat că sursa incendiului este posibil să fi fost un cablu electric desfășurat în peretele de lemn, neprotejat prin izolație metalică. Au fost invocate disp. art. 3.15 din condițiile generale ale contractului de asigurare, care prevăd că asigurătorul, în speță pârâta, nu acordă despăgubiri pentru daune produse bunurilor asigurate în cazul în care se constată că nu există autorizațiile legale de construcție și funcționare emise de organele în drept sau daune produse/agravate (pentru partea din daună care s-a mărit) prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor pe baza cărora au fost acordate acestea (normativele în vigoare privind siguranța în construcții), inclusiv a normelor PSI și ISCIR.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate, nefiind susținute de celelalte probe administrate în cauză. În primul rând, în privința Raportului de constatare tehnică privind întocmit de ISU Gh. P. de Băsești, acesta a concluzionat că pornirea incendiului a fost cauzată de un scurtcircuit în urma eliminării celorlalte cauze posibile și totodată prin luarea în considerare a faptului că în pereții de lemn existau cabluri electrice ce nu aveau izolație metalică.

În privința sursei incendiului, deși probatoriul administrat a fost unul complex, nu rezultă cu certitudine care a fost aceasta. Concluziile raportului întocmit de ISU vine în contradicție cu declarația martorului reclamantei (fila 107 vol. I) prin care s-a arătat ca la vestiare, locul de unde a pornit incendiul, curentul fusese oprit încă de la începutul lunii mai 2011. De asemenea, raportul de expertiză în instalații electrice (fila 309 și urm. vol. II) a concluzionat că pentru instalația electrică din clădirea în care a izbucnit incendiul a existat proiect realizat de o societate autorizată, fiind însușit de autoritățile competente. S-a mai arătat că la execuția instalațiilor electrice a fost respectat proiectul și normele legale în vigoare la acel moment, fiind respectate distanțele față de materialele combustibile. Prin completarea la raportul de expertiză în specialitatea instalații electrice (fila 522 și urm. vol. II) aceste concluzii au fost menținute. Așadar, nu se poate reține o culpă a reclamantei din moment ce aceasta a respectat normele legale în vigoare la momentul realizării instalației electrice. Mai mult decât atât, reclamanta obținuse autorizația de consturire pentru centrala termică și pentru uscătoare din data de 07.11.2005 (fila 129 vol. I).

Totodată, faptul că pârâta a inspectat bunurile ce au fost asigurate, așa cum rezultă din raportul de inspecție (file 17-19 din dosarul TB) conduce la concluzia că aceasta a acceptat încheierea contractului în aceste condiții, cunoscând instalația electrică. Nu s-ar putea susține că pârâta nu putea sparge pereții pentru a verifica cablurile prin care trece curentul electric deoarece aceasta este un profesionist și avea posibilitatea ca anterior încheierii poliței de asigurare să efectueze o expertiză în instalații electrice pe baza planurilor și autorizațiilor obținute, care să verifice îndeplinirea normelor legale. Or, în raportul de inspecție menționat anterior, la pct. III- Energia electrică, se menționează că starea instalației este bună, fără a exista improvizații. Prin urmare, pârâta și-a asumat riscul semnării contractului în atare condiții. Aceasta nu are posibilitatea de a critica conformitatea instalației electrice după momentul producerii riscului asigurat întrucât înseamnă invocarea propriei culpe, ceea ce nu poate fi admis.

De altfel, după cum s-a arătat mai sus, s-a dovedit că reclamanta a respectat toate dispozițiile legale în vigoare la momentul realizării instalației electrice. Chiar și raportul de expertiză pirotehnică (fila 545 vol. II) a exclus varianta producerii indendiului din cauza unui scurtcircuit, concluzie ce poate fi corelată cu concluziile raportului de expertiză în instalații electrice și cu declarația martorului reclamantei.

Așadar, instanța reține că a existat o faptă ilicită a pârâtei constând în refuzul nejustificat de a achita despăguburi pentru prejudiciul creat reclamantei în urma incendiului, deși avea această obligație contractuală, iar articolul invocat pentru exonerarea sa de la plată nu era aplicabil din moment ce reclamanta respectase toate normele legale în ceea ce privește realizarea instalației electrice și apărarea împotriva incendiilor. Mai mult decât atât, reclamanta a dat dovadă de diligență deoarece la data de 12.03.2009 a încheiat un contract cu o societatea comercială, aceasta din urmă având obligația de a presta servicii în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor (file 76-79 dosar TB) și un contract ce avea ca obiect executarea de către o societatea, în calitate de prestator, a unor lucrări de ignifugare pe suprafață lemnoasă (file 69-70 dosar TB).

Ca rezultat al refuzului pârâtei de a plăti despăgubirile, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu constând în contravaloarea bunurilor distruse sau afectate de incendiu, aceasta nefiind încasată, deși era îndreptățită la încasarea sumei de bani. Ca și contravaloare a bunurilor afectate de incendiu, expertiza efectuată a stabilit suma de 53.142 euro, echivalentul a 240.590 lei fără TVA reprezentând valoarea de înlocuire a bunurilor mobile (file 334 și urm. și completarea raportului, file 379 și urm. vol.II). Această sumă, mai mare decât cea solicitată inițial, a fost cerută de reclamantă atât în cursul judecății, cât și la momentul concluziilor pe fondul cauzei.

Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul creat reclamantei prin producerea riscului asigurat deoarece deși cea din urmă avea dreptul la plata despăgubirilor, desăgubiri ce nu au fost achitate în mod abuziv de pârâtă până în prezent.

Pârâta a refuzat îndeplinirea obligației contractuale constând în plata despăgubirilor către societatea reclamantă cu vinovăție, fără a respecta obligația contractuală asumată în mod nejustificat.

Prin urmare, având în vedere îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale, pârâta va fi obligată la plata sumei de 53.142 euro, echivalentul în lei la data plății reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin producerea riscului asigurat.

Referitor la capătul de privind acordarea dobânzii legale, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat. Aceasta deoarece pârâta, în baza răspunderii civile contractuale, este obligată să repare integral prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligației contractuale. Or, de la momentul la care a răspuns că nu va plăti despăgubiri, după analizarea dosarului de daună, la 26.09.2011, pârâta datorează dobândă legală calculată la valoarea prejudiciului potrivit dispozițiilor OG 13/2011. Reclamanta a invocat disp. OG 9/2000, însă la momentul de la care vor fi calculate dobânzile legale era în vigoare OG 13/2011 privind dobânda legală, acest act normativ fiind aplicabil în cauză. Pârâta datorează dobândă legală penalizatoare conform art. 1 alin. 3 din actul normativ deoarece este vorba de dobânda ce curge pentru neplata la termen a sumei de bani datorate. Aceasta va fi calculată conform disp. art. 3 alin. 2 din OG 13/2011, așa cum era în vigoare la momentul de la care dobânda va fi calculată.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța constată că pârâta a căzut în pretenții și în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. 1865 va fi obligată la plata sumei de 18.760,6 lei cu acest titlu, din care 6.729 lei taxă de timbru și 10 lei timbru judiciar (fila 4 vol. I), 1.000 lei onorariu expert (fila 202 vol. I) și 11.021,60 lei onorariu avocat (file 560 și urm. vol. II).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în sector 3, București, ., nr. 34, ., în contradictoriu cu pârâta . Group SA, cu sediul ales SCA C. & ASOCIAȚII - sector 3, București, ., Mezanin, nr. 69, ., .> Obligă pârâta la plata sumei de 53.142 euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri și la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data de 26.09.2011 și până la plata efectivă.

Obligă pârâta la plata sumei de 18.760,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. M. LauraAlina M.

Red./Thred.D.L.M.

Ex.4/11.01.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI