Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 10151/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 28.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. M. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții P. L. O., P. I., T. N., T. G. G., C. A. și C. E., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, la data de 06.06.2013 sub numărul de dosar_ reclamanta . i-a chemat în judecată pe pârâții P. L.-O., P. I., T. N., T. G. G., G. T., G. G., G. M., C. A. și C. E. solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata cu titlu de despăgubiri a unei sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în București, .. 107, sector 1, pentru perioada 01.05._11 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în București, .. 107, sector 1, proprietate dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2145/04.09.2003 de către BNP C. C., de la numita C. Z.-V.. Dreptul de proprietate a fost înscris în Cartea funciară cu nr._. S-a menționat că la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, în imobil locuiau persoane care au invocat contracte de închiriere încheiate cu Primăria Muncipiului București prin ROM-VIAL care au încetat în anul 2004, acestea locuind și în continuare în imobil. S-a menționat că între reclamantă și pârâți nu a existat contract de închiriere sau de comodat după expirarea contractului de închiriere încheiat de chiriași cu ROM-VIAL SA, aceștia locuind fără forme legale.
Prin sentința civilă nr._/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul_/299/2009 a fost admisă în parte cererea de evacuare a pârâților, au fost admise în parte cererile reconvenționale formulate de pârâți, constatându-se existența unui drept de retenție al pârâților asupra imobilului până la achitarea de către reclamantă a sumei menționate în raportul de expertiză efectuat.
Reclamanta a evaluat provizoriu despăgubirile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință la 20.000 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 C.civ.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiza tehnică de specialitate.
Prin precizarea depusă la 16.10.2013 reclamanta a arătat că valoarea obiectului cererii a fost evaluat provizoriu la suma de_ luând în calcul numărul mare de locuitori ai imobilului, de zona imobilului, precum și de starea tehnică a acestuia, urmând ca prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate să se stabilească un cuantum apropiat de valoarea de piață a chiriei practicate în zona situării imobilului. Cât privește solicitarea contravalorii lipsei de folosință de la 01.05.2010, reclamanta a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile C.civ. din 1864, dar și dispozițiile Decretului nr. 167/1958, astfel că acțiunea a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani. S-a mai arătat că s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință până la 31.12.2011, întrucât prin sentința civilă_/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 s-a recunoscut în favoarea pârâților, începând cu 13.12.2011 un drept de retenție asupra imobilului până ce reclamanta va achita contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți în imobil.
Prin întâmpinarea depusă la 26.11.2013 pârâții P. I. și P. L. au invocat tacita relocațiune.
În drept au fost invocate prevederile art. 1810 C.civ.
În probațiune, pârâții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Prin întâmpinarea depusă la 03.12.2013 pârâții T. G. G. și T. N. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că pârâții au disponibilitatea de a părăsi imobilului, însă după achitarea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, pârâții având instituit un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea de către reclamantă a sumei de 33.320 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-209 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Prin precizarea depusă la 24.02.2014 reclamanta a menționat că solicită contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 06.06._11 (data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul_/299/2009.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de la 20.03.2014 pârâții P. au solicitat interogatoriul reclamantei, proba cu înscrisuri și proba testimonială. Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, interogatoriile reciproce ale părților și expertiza tehnică în specialitatea construcții.
Prin încheierea de ședință de la 30.04.2015 instanța a dispus disjungerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâții G. T., G. G. și G. M. și formarea unui nou dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2145/04.09.2003 de BNP C. C. reclamanta S.C. M. G. S.R.L. a dobândit imobilul situat în București, .. 107, sector 1 (f. 10).
Între reclamantă și pârâți nu a existat un contract de închiriere sau de comodat, astfel încât aceștia au locuit în imobil folosind spațiul fără drept.
Prin sentința civilă nr._/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2009 (rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 854R/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2009) s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 107, sector 1, pentru lipsa titlului locativ și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți T. N. și T. G. G., reclamanta-pârâtă fiind obligată să plătească pârâților-reclamanți suma de_ lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate. Instanța a constatat existența unui drept de retenție al pârâților-reclamanți asupra imobilului situat în București, .. 107, corp B, etaj 1, sector 1 până la achitarea de către reclamanta-pârâtă a sumei menționate la paragraful anterior. De asemenea, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți C. A. și C. E., reclamanta-pârâtă fiind obligată să plătească pârâților-reclamanți suma de_ lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate. Instanța a constatat existența unui drept de retenție al pârâților-reclamanți asupra imobilului situat în București, .. 107, corp A, parter, sector 1 până la achitarea de către reclamanta-pârâtă a sumei menționate la paragraful anterior.
Prin această sentință instanța a reținut că pârâții nu pot justifica niciun titlu locativ cu privire la imobilul în cauză, contractul de închiriere încheiat cu S.C. ROM-VIAL S.A. expirând la data de 10.04.2004, și nu dețin vreun alt titlu locativ pentru locuințele folosite.
Pentru a se pronunța asupra cererii ce face obiectul prezentului dosar, instanța urmează să o analizeze prin prisma art. 998 Cod civil, lipsa de folosință fiind privită ca un prejudiciu suferit de către un proprietar prin fapta ilicită săvârșită de către un terț, constând în ocuparea imobilului fără a justifica un drept locativ, astfel încât atributul folosinței, ca prerogativă a dreptului de proprietate, să nu poată fi exercitat de către proprietar.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. În speță, instanța constată că există o faptă ilicită în sarcina pârâților, constând în ocuparea imobilului, după expirarea contractului de închiriere (10.04.2004), fără a mai justifica vreun titlu locativ.
Prin fapta ilicită a pârâților (rămânerea în spațiu cu bună știință), s-a produs în patrimoniul reclamantei un prejudiciu material, cert și care nu a fost reparat, constând în împiedicarea folosirii și culegerii fructelor bunului, ca atribute ale dreptului de proprietate.
Legătura de cauzalitate este evidentă, prejudiciul a fost cauzat în mod direct de fapta ilicită a pârâților, iar în ceea ce privește vinovăția, instanța reține că fapta ilicită săvârșită este imputabilă pârâților care cunoșteau faptul că dețin spațiul fără titlu, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea operând chiar pentru cea mai ușoară culpă.
Astfel, instanța reține că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru prejudiciul material produs reclamantei, prin folosința fără titlu în perioada 06.06.2010 – 13.12.2011 a spațiului aflat în proprietatea reclamantei.
Pentru determinarea contravalorii lipsei de folosință a spațiului, instanța va avea în vedere concluziile raportului de expertiză și ale răspunsului la obiecțiuni (f. 265) întocmite în cauză de expertul judiciar V. M. care a determinat contravaloarea lipsei de folosință pentru unitatea locativă folosită de pârâții C. A. și C. E. ca fiind de 5389 lei, pentru unitatea locativă folosită de pârâții T. G. G. și T. N. ca fiind de 5100 lei și pentru unitatea locativă folosită de pârâții P. L. O. și P. I. ca fiind de 4700 lei, pârâții neformulând critici cu privire exactitatea acestor calcule, iar reclamanta arătând, după depunerea răspunsului la obiecțiuni, că este de acord cu cele stabilite de expert, respectiv cu sumele indicate în răspunsul la obiecțiuni.
Împrejurarea că prin sentința civilă nr._/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2009 s-a instituit un drept de retenție asupra imobilului în favoarea pârâților T. N. și T. G. G. până la achitarea de către reclamantă a sumei de_ lei și în favoarea pârâților C. A. și C. E. până la achitarea de către reclamantă a sumei de_ lei este lipsită de relevanță față de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată care vizează perioada anterioară instituirii dreptului de retenție, respectiv 06.06.2010 – 13.12.2011.
În ceea ce privește susținerile pârâților P., acestea sunt vădit neîntemeiate, neexistând nici măcar premiza pentru a opera tacita relocațiune.
Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâții C. A. și C. E. să plătească reclamantei suma de 5389 lei cu titlul de contravaloare lipsă folosință pentru perioada 06.06.2010 – 13.12.2011, va obliga pârâții T. G. G. și T. N. să plătească reclamantei suma de 5100 lei cu titlul de contravaloare lipsă folosință pentru perioada 06.06.2010 – 13.12.2011 și va obliga pârâții P. L.-O. și P. I. să plătească reclamantei suma de 4700 lei cu titlul de contravaloare lipsă folosință pentru perioada 06.06.2010 – 13.12.2011.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a pârâților față de admiterea cererii de chemare în judecată, instanța îi va obliga pe pârâții C. A. și C. E. să plătească reclamantei suma de 434 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru), pe pârâții T. G. G. și T. N. să plătească reclamantei suma de 417 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru), iar pe pârâții P. L.-O. și P. I. să plătească reclamantei suma de 387 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru), sume calculate conform legii taxelor de timbru prin raportare la pretențiile admise.
De asemenea, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 1900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert (900 lei) și onorariu de avocat (1000 lei).
Cu privire la modalitatea depunerii documentelor în instanță, regimul copiilor și administrarea probei cu înscrisuri, codul de procedură civilă prevede următoarele:
a) La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înțelege a se folosi în proces. Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. (art. 150 alin. 1 și 2 – Înscrisurile anexate – Cap. Forma cererilor);
b) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. (art. 286 alin. 1 – Regimul copiilor);
c) Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate. (art. 292 alin. 1 – Depunerea înscrisurilor – Cap. Administrarea probei cu înscrisuri)
Prin urmare, instanța investită cu cererea principală, urmează a analiza și cererea referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată întocmai ca pe un capăt de cerere obișnuit, adică prin raportare la probele existente și prin raportare la prevederile legale aplicabile interpretării probelor, neexistând nicio prevedere expresă care să impună obligația depunerii cheltuielilor de judecată în original.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de pârâții C., instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat, având în vedere că pârâții au căzut în pretenții, neputându-și recupera cheltuielile de la cealaltă parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M. G. S.R.L. cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu pârâții P. L. O., P. I. ambii cu domiciliul în București, .. 107, sector 1 T. N., T. G. G. ambii cu domiciliul ales în București ., sector 5, C. A. și C. E. ambii cu domiciliul ales pentru corespondență în București ., ., ..
Obligă pârâții C. A. și C. E. să plătească reclamantei suma de 5389 lei cu titlul de contravaloare lipsă folosință pentru perioada 06.06.2010 – 13.12.2011.
Obligă pârâții T. G. G. și T. N. să plătească reclamantei suma de 5100 lei cu titlul de contravaloare lipsă folosință pentru perioada 06.06.2010 – 13.12.2011.
Obligă pârâții P. L.-O. și P. I. să plătească reclamantei suma de 4700 lei cu titlul de contravaloare lipsă folosință pentru perioada 06.06.2010 – 13.12.2011.
Obligă pârâții C. A. și C. E. să plătească reclamantei suma de 434 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Obligă pârâții T. G. G. și T. N. să plătească reclamantei suma de 417 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Obligă pârâții P. L.-O. și P. I. să plătească reclamantei suma de 387 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Respinge cererea pârâților C. A. și C. E. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red. ICH/tehnored ICH,ES/07.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
