Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13196/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SENTINTA CIVILA Nr._/2015

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE - P. P.

GREFIER - D. V.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe reclamanta S. G. ROMANIA asigurare REASIGURARE SA și pe pârâta G. V., având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea la data de 11.06.2015, la data de 18.06.2015, la data de 25.06.2015 si apoi pentru astazi, data de 30.06.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanta S. G. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA a solicitat obligarea pârâtei G. V. la plata sumei de 88.611 lei, reprezentând comisioane plătite în avans și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între părți, a fost încheiat contractul de agent nr. 453/08.01.2010, având ca obiect reglementarea raporturilor juridice de mandat dintre asigurator și agent cu privire la activitatea de intermediere în asigurări.

În baza contractului, asiguratorul l-a mandatat pe agent, respectiv pe pârâtă, să încheie, în numele și în contul asiguratorului, contracte de asigurare pentru clasele de asigurări prevăzute în Anexa nr. 6, în schimbul unei remunerații (comision).

Ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale, pârâta a produs reclamantei un prejudiciu în cuantum de 88.611 lei, reprezentând contravaloarea comisioanelor achitate în avans, în baza contractelor de asigurări de viață încheiate.

Conform art. 3.2.12 din contractul de agent, pârâta, în calitate de agent, este răspunzătoare de prejudiciile pe care reclamanta, în calitate de asigurator, le-ar suferi prin plata unor despăgubiri, indemnizații către asigurații sau terții păgubiți, ca urmare a nedepunerii primelor de asigurare de către asigurați. Astfel, reclamanta are dreptul de a recupera de la pârâtă sumele plătite cu titlu de despăgubiri/indemnizații de asigurare, în cazul nerespectării de către aceasta din urmă a obligațiilor asumate prin contract.

În speță, este vorba de un contract de agent cu clauză de „Claw-back”, comisioane achitate în avans de către asigurator agentului în momentul încheierii contractelor de asigurare de viață, iar, datorită faptului că agentul nu a avut încasări (asigurații nu au achitat primele de asigurare, contractele fiind denunțate), agentul trebuie să returneze asiguratorului comisioanele achitate în avans.

Conform art. 4.9 din contract, asiguratorul și-a rezervat dreptul de a iniția campanii cărora li se vor aplica diverse tipuri de bonusuri cu clauză de „Claw-back”, iar, în baza art. 4.9.5, în cazul în care polița încetează prin reziliere/denunțare în perioada stabilită de companie, se aplică clauza de „Claw-back”, cu retragerea integrală a bonusului acordat pentru respectiva poliță.

De asemenea, conform art. 5.2 din contract, agentul nu are dreptul la comisioane pentru sumele încasate fără respectarea prevederilor contractului de agent, dacă polițele pentru care s-au încasat primele nu au rămas în vigoare.

Potrivit art. 6 lit. d, asiguratorul are posibilitatea rezilierii/denunțării contractului, agentul răspunzând personal și fiind obligat să suporte repararea integrală a prejudiciului adus asiguratorului ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.

Astfel, după expirarea unui termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării agentului, contractul se reziliază de către asigurator, cu recuperarea prejudiciului suferit de la agent.

Prin adresa nr. 3769/23.07.2012, reclamanta a denunțat contractul de agent încheiat între părți, cu respectarea art. 8.2, pârâta semnând de luare la cunoștință la data de 24.07.2012.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2210, art. 1350 C. civ., art. 49, art. 54 din Legea nr. 136/1995 și art. 64 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, datorită neparcurgerii procedurii medierii, excepție respinsă de către instanță prin încheierea de ședință din data de 06.11.2014.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a arătat cum a calculat suma pretinsă, având în vedere că aceasta a reținut o garanție de 7.952,3 lei din comisionul care i se cuvenea, astfel cum s-a menționat și în Actul adițional nr. 3/04.10.2011 la contractul de agent.

De asemenea, reclamanta nu precizează pentru care polițe a fost plătită suma cu titlu de comision și nu a făcut nici dovada rezilierii polițelor de asigurare ca urmare a faptului că asigurații nu și-au mai îndeplinit obligația de plată a primelor de asigurare.

Pârâta a mai învederat faptul că, pentru a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, este necesar ca din partea sa să existe o neexecutare a obligațiilor contractuale, totală sau parțială sau o întârziere în executarea acelorași obligații, reclamanta nedovedind acest lucru.

De asemenea, reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, deoarece a încasat de la asigurații cu care a încheiat polițele cel puțin sumele achitate de aceștia cu titlu de avans de primă, nu a achitat nicio despăgubire în temeiul polițelor respective și nici nu a restituit pârâtei garanția reținută.

Înn plus, nu există o faptă ilicită săvârșită de către pârâtă, care și-a executat întocmai obligațiile contractuale.

Pârâta a mai invocat caracterul abuziv al clauzei de claw-back, deoarece conform Legii nr. 32/2000, agentul de asigurare este un simplu intermediar, un mandatar al asiguratorului, iar nu un garant al executării obligațiilor de plată a primelor de către terții asigurați, deci nu este ținut să răspundă prin restituirea comisionului.

Din acest punct de vedere, contractul este unul de adeziune, reclamanta nedându-i pârâtei posibilitatea negocierii acestei clauze și a influențării în vreun mod a conținutului acestuia.

De asemenea, pârâta a mai invocat faptul că nu a fost pusă în întârziere, conform dispozițiilor art. 1079 C. civ. 1864, iar prevederile textelor de lege indicate de către reclamantă sunt inaplicabile, deoarece contractul a fost încheiat sub imperiul acestui cod.

În dovedirea cererii, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, administrarea probei cu înscrisuri și cu expertiză contabilă, raportul întocmit de către expertul desemnat, d-l A. G., fiind depus la dosar (f. 286-298, 311-312).

În apărare, instanța a încuviințat, pentru pârâtă, administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Prin contractul de agent (persoană fizică) nr. 453/08.01.2010 (f. 173-178), asiguratorul, în speță, reclamanta, l-a mandatat pe agent, respectiv pârâta, să încheie, în numele și în contul asiguratorului, contracte de asigurare pentru clasele de asigurări prevăzute în Anexa 6 a contractului, fiind remunerat pentru activitatea de intermediere în asigurări printr-un comision plătit de către asigurator.

În Anexa nr. 2 la contract s-a prevăzut, la punctul „Bonus de productivitate” (f. 184), că acesta se aplică la comisionul polițelor noi emise de tipul „G. Practic Plus”, „Majorat”, „Orizont” și „Unit-Linked” și se calculează în fiecare lună prin însumarea numărului de polițe nou emise în ultimele luni anterioare.

În continuare, în Anexa 2 este inserată clauza de claw-back, în conformitate cu care, în cazul polițelor de tipul celor menționate, care vor avea data de început după 01.04.2009 inclusiv, se va aplica comision „up front” cu clauză claw-back, iar, în condițiile de neplată a primelor de asigurare aferente contractelor de asigurare, cu plata comisioanelor „up front”, se aplică un comision de retragere asupra comisionului plătit în primul an (claw-back) pentru fiecare contract în parte – 100% dacă nu este achitată cel puțin prima rată aferentă celui de-al doilea an de asigurare; 70% dacă nu este achitată cel puțin prima rată aferentă celui de al treilea an de asigurare; 30% dacă nu este achitată cel puțin prima rată aferentă celui de al patrulea an de asigurare.

În privința clauzei de claw-back, instanța constată neîntemeiată susținerea caracterului abuziv invocat de către pârâtă, deoarece contractul încheiat între părți nu este supus Legii nr. 193/2000, pârâta neavând calitatea de „consumator” în sensul acestei legi.

Până la proba contrară, pe care pârâta avea obligația să o facă dar nu a făcut-o în prezenta cauză, contractul a fost încheiat în condițiile art. 969 C. civ. 1864 (aplicabil în speță față de data încheierii sale), clauzele contractuale fiind negociate de către părți.

În acest sens, este însuși faptul că, ulterior, părțile au semnat Actul adițional nr. 1/15.04.2011, prin care s-a anulat din Anexa 2 schema de claw-back existentă, prevăzându-se că, în condițiile de neplată a primelor de asigurare aferente contractelor de asigurare, cu plata comisioanelor up front, se aplică un comision de retragere asupra comisionului direct și a comisioanelor suplimentare aplicate la comisionul direct, plătite în primul an (claw-back) pentru fiecare contract în parte, după cum urmează: - 100% dacă nu sunt plătite integral primele aferente primului an de asigurare; - 30% dacă au fost achitate integral primele aferente primului an de asigurare dar nu au fost plătite integral primele aferente celui de al doilea an de asigurare.

În privința aplicabilității în cauză a clauzei de claw-back, astfel cum a fost modificată prin Actul adițional nr. 1/15.04.2011, instanța constată că, la data de 24.07.2012, pârâta a primit, sub semnătură, adresa de denunțare unilaterală a contractului de agent emisă de către intimată la data de 23.07.2012 (f. 201), decizia de denunțare fiind luată de către reclamantă ca urmare a rezilierii/denunțării a mai multor polițe de asigurare de viață, pentru neîncasarea primelor de asigurare aferente (f. 255-268), în conformitate cu art. 6 lit. d din contract.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză și pe care instanța îl omologhează, în perioada iunie-septembrie 2011 au fost încheiate de către pârâtă și reziliate de reclamantă 14 polițe de asigurare, în contul acestora reclamanta încasând prime de asigurare în valoare de 74.535,03 lei.

Pentru aceleași polițe de asigurare, pârâta ar fi trebuit să încaseze, conform expertizei, comisioane brute în valoare de 91.500,20 lei, din care însă reclamanta a reținut suma de 7.952,30 lei drept garanție, conform Actului adițional nr. 3/04.10.2011, sumă pe care reclamanta trebuia să o restituie pârâtei după ce polițele nr. 5459885A, nr. 5464551K și nr. 5464556P ar fi împlinit un an vechime și ar fi fost achitate la zi. De asemenea, în lunile iunie și septembrie 2011, pârâtei i-au fost reținute garanții pentru polițe de asigurare de viață în valoare de 1.068,90 lei, respectiv 345,81 lei.

În consecință, comisionul pe care pârâta trebuie să îl returneze reclamantei, prin raportare la contractele de asigurare reziliate și prin activarea clauzei de claw-back, ajustat cu garanțiile deja reținute de către reclamantă, este în cuantum de 82.133,12 lei, brut, conform calculelor efectuate de către expert, iar nu de 88.611 lei, respectiv suma cerută de către reclamantă.

Pentru aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru activarea clauzei de claw-back (prin denunțarea contractului de agent de către reclamantă, adusă la cunoștința pârâtei, precum și prin rezilierea celor 14 polițe de asigurare reținute în raportul de expertiză, în baza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, pentru neîncasarea primelor de asigurare, din culpa pârâtei, aceasta nefăcând dovada contrară), instanța constată că pârâta datorează reclamantei returnarea comisionului încasat, astfel cum s-a reținut.

D. urmare, instanța va admite, în parte, cererea reclamantei și o va obliga pe pârâtă la restituirea către aceasta a sumei de 82.133,12 lei, reprezentând comisioane brute, achitate în avans.

Fiind incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ. și reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 4.477,66 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru calculată prin raportare la pretențiile admise și onorariu de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, cererea privind pe reclamanta S. G. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA, cu sediul in sector 1, București, Piața Charles de Gaulle nr. 15 și pe pârâta G. V., cu domiciliul ales la C.. Av. „D. D.”, in sector 3, București, .-13, parter.

Obligă pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 82.133,12 lei, reprezentând comisioane brute plătite în avans.

Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 4.477,66 lei, cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Pentru grefier promovat la Tribunalul București,

semnează Grefierul Șef

Red. PP

Tehnored. PP/DV

4 ex./23.11.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI